Din oras

La facultățile din Cluj, rampele de acces pentru persoane cu dizabilități ori nu există, ori sunt ascunse ca să nu le fure țiganii

O parte din facultățile din Cluj-Napoca duc lipsă de rampe de acces pentru persoanele cu dizabilități. Mulți dintre tinerii cu probleme locmotorii sunt descurajați chiar din clipa în care vin la admitere, pentru că unele rampe de acces nici măcar nu există sau sunt parțial făcute.

Echipa Cluj 100% a testat „terenul” pentru a vedea dacă facultățile din Cluj-Napoca dispun de rampe de acces pentru persoanele cu dizabilități locomotorii.
Prima facultate vizată este Facultatea de Litere din cadrul Universității „Babeș Bolyai” care ne-a întâmpinat cu un indicator pe ușa de la intrare că dispun cu rampă de acces pentru pesoanele cu dizabilități. Însă, surpriză! Nu era scoasă afară pentru că există riscul să fie furată de țigani. Portarii spun că scot rampa ori de câte ori este nevoie.
Sediul central al Universității „Babeș Bolyai” de pe strada Mihail Kogălniceanu nu are nici rampă de acces, nici indicator că ar fi existat vreodată. Tocmai sediul central al universității limitează studenții cu dizabilități locomotirii să aibă acces la toate sălile din clădire. Scările de la intrare sunt o adevărată provocare pentru cei cu astfel de probleme locomotorii, un adevărat „munte Himalaya” dacă te afli într-un scaun cu rotile.

Exact aceeași problemă am găsit-o la Facultatea de Drept din cadrul Universității „Babeș Bolyai”, nicio rampă, niciun ajutor, niciun indicator.
Am fost curioși să aflăm cum de descurcă o persoană cu dizabilități care ajunge în fața unei clădiri fără rampă de acces. Am vorbit cu Dacian Maksin, un jucător de tenis de masă, cu dizabilități locomotorii, care a absolvit una din facultățile din Cluj, ne-a povestit prin ce aventuri și greutăți a trebuit să treacă că să-și facă studiile la Facultatea de Administrație Publică din cadrul Universității „Babeș Bolyai”.

„Eu am făcut Facultatea la Babeș, Administrație Publică și accesul pentru persoanele cu dizabilități era parțial. Adică era doar la intrarea în clădire și vreo doi ani de zile liftul nu mergea, și abia în ultimul an de facultatea au reparat liftul, însă era doar până la etajul doi. Seminariile se țineau la ultimul etaj unde trebuia să urc scările, deci ori sunt făcute pe jumătate ori nu există. În primul rând este problema construcției blocului, cum sunt făcute. Pentru că în clădirea aceea nu se putea face liftul să circule până la ultimul etaj. O soluție ar fi fost să fi pus în exterior liftul, sau să se facă seminariile până unde avem acces”, ne-s spus Dacian Maksin.

Deplasarea de la un curs la altul, a fost o dificultate, căci liftul funcționa doar până la etajul doi al facultății și astfel cursurile, care se țineau la ultimul etaj, erau o dificultate pentru persoanele cu handicap locomotor. Unica soluție ar fi să mute cursurile de la etajele inaccesibile la parter, unde se pot deplasa și cei cu handicap.

„De exemplu am făcut ore și la FSEGA (Facultatea de Studii Economice și Gestiunea Afacerilor – n.r.) și pot spune că acolo am avut acces aproape total. Pentru că a fost o clădire construită de la zero, gândită special pentru persoanele cu dizabilități locomotorii. Problema mai mare este la clădirile vechi și atunci accesul este parțial. Când ești o persoană cu handicap ești din start descurajat să mergi la o facultate care ți-o dorești și la care nu ai acces.Eu cred că cursurile se vor ține în continuare unde se țin de obicei, adică cum a fost și la facultatea unde am absolvit eu. Sus era amfiteatru cu un spațiu de 200 de studenți, și atunci doar acolo se puteau face cursurile. Dacă amfiteatru este sus și nu ai acces, altă soluție nu este, pentru că nu ai cum să bagi 50-200 de studenți în săli cu capacitate de doar 50 de persoane”, mai adaugă Dacian Maksin.

Din păcate legea nu se aplică nici măcar în facultățile unde activează unii din conducerea orașului.

„Legea nu se aplică. Dacă primarul predă la vreo facultate, este interes zero ca să se aplice legea. Nu-și va amenda facultatea unde predă. Domnul Boc preda în perioada când eram student, era și nprimar, însă nimeni nu își amendează propria casă”, spune cu dezamăgire Dacian Maksin.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *