Oamenii uita. Si asta e rau. De aia, presa e utila, ca are memorie lunga, de elefant.
Nu exista in istoria Clujului un prefacut mai mare ca Emil Boc. Funar, in dunga lui, macar era sincer in crezurile sale. El chiar credea ca forte extraterestre unguresti vor sa ne fure Ardealul. Cu Boc, totul e mai perfid. Emil Boc ar face orice pentru un vot in plus.
La primul si al doilea mandat, Emil Boc se declara mare pocait, ba penticostal, ba baptist, asta ca sa impresioneze comunitatea de neoprotestanti din Cluj care are niste mii de voturi bune.
Cam asa incearca sa faca de ani de zile si cu comunitatea LGBT, sa transmita ca el e tolerant, ca nu se poate expune pe fata, ca asa is vremurile. Dar adevarul e altul. Domnului Boc i se rupe de toleranta.
Iata si o dovada clara a „tolerantei” lui Boc. In 2000, domnul Boc vota impotriva abrogarii articolului 200 din Codul Penal. Acele atitudini medievale persista si azi in partidul lui Boc – pentru ei, nu e vorba de toleranta, ci de „problema homosexualitatii”.
