Există un val de indignare cinstită pe care nimeni nu vrea, sau nu are putere să vrea să-l capitalizeze, să-l preia și să-l canalizeze către a face o Românie “ca afară” – curată, morală, curățată de bișnițari și boschetari politici, cu valori ne-răsturnate, ne-golite de conținut și de idee. O Românie care să nu fie condusă de către indivizi cu trecutul și prezentul mistificat.
Există oameni care vor, din toată ființa lor, să se nască o opoziție la tot ce reprezintă actuala Putere. Iar prin actuala Putere înțeleg și actuala Opoziție de cacialma – unii simipli tributari ai educației comuniste, alții simpli țepari ai sistemului de cumetrie creat de către Ion Iliescu după Decembrie 1989. Vorbesc, deci, despre o Opoziție cinstită, cu greața-n gât, sătulă de jocul de-a democrația, nu despre una de cumetrie în care așa-zisa “dreaptă” ține franzeluța pe care stânga își unge, gros, mitocănește, caviarul.
De aici trebuie pornit, de la faptul că omul de rând este total nemulțumit – nemulțumiți, deși nu au încă puterea să o recunoască, sunt și cei care au votat cu grupul infracțional organizat impropriu numit Guvern și majoritate parlamentară, dar tac și se prefac că au alte priorități.
Poate le este rușine să recunoască că și-au făcut un mare rău (lor și copiilor lor) – dar nu rușinea lor trebuie exploatată, ci indignarea, indignarea pe care sigur o simt: că au fost mințiți și luați de proști de către indivizi cu trecutul și prezentul falificat.
România trebuie să iasă de sub zodiile lui nea’ Ceașcă și Iliescu, să scape de clonele lor prăsite prin UTC, UASCR și bine legendate de către diverși ofițeri acoperiți din fosta și actuala Securitate care astăzi se joacă de-a prosperii oameni de afaceri și bine intenționații oameni politici. Trebuie ștearsă întreaga epocă de tranziție, aruncată la gunoi democrația originală, iar România trebuie să se întoarcă în sânul civilizației europene. Nu mai avem voie să avem explicații de ce votăm cu hoții și îi respingem pe cei care cer domnia legii! Corupția ne macină nervii zilnic – de ce nu o recunoaștem/urlăm? – și ne sărăcește la fiecare pas! – de ce să nu recunoaștem/urlăm aceste adevăruri?
Așa de influente au ajuns așa-zisele televiziuni de știri, încât am ajuns să considerăm cinstea un moft? Când cinstea ar trebui să fie probă eliminatorie în primul rând în politică – că politica este cea care ne dă legile cu care ne facem afacerile, legile prin care ne poziționăm în raport cu cei din jurul nostru. De ce am înlocuit cinstea cu circul, cu bâlciul, cu hazul unuia sau altuia? Fără cinste, orice om plin de competențe și haz nu este altceva decât un individ disponibil – la dispoziția oricui îl pune să fure, să mintă, să se combine șamd. Domnia legii nu este un moft, este garanția unui stat care se vrea mai mult decât o asociere a unui grup infracțional organizat. Domnia legii este piatra de temelie a unui stat ce nu-și vede (tratează) cetățenii doar ca pe o turmă de portofele numai bune de jefuit.
Din punctul meu de vedere, hoții și-au identificat singuri „dușmanul”, atunci când au definit Justiția ca ceva care-i bagă la pârnaie, nu garantul dreptății – ca pe ceva care ar aparține unui singur om. Asta le trădează mentalitatea și dorința: dacă ar putea, exact așa ar face, și-ar lua Justiția slugă în casă. Eu cred că inamicii drumului spre civilizație al României (către Europa, băi, scârbe bolșevice!) și dereticării clasei politice și, mai ales, a celei de afaceri de cumetrie, au dat pe mâna celor interesați o forță simbolică care sper că va fi exploatată – forța indignării cinstite.
Dacă nu, vă invit să îngenuncheați cu portofelele larg deschise de-asupra capului, să vă ia cine are chef tot ceea ce munciți. Că meritați.