Scartaitul cretei abia se aude in zgomotul de fundal. Ana nu se lasa si zgarie suprafata tablei, mazgalita cu semnaturi si inimioare. “Inainte sa mor…Vreau sa-l mai sarut o data pe Tudor!” Zambeste sfioasa, cand observa mesajul ei, incremenit intre celelalte sute. Gata, e scris. Asa sa fie!
Se spune ca, atunci cand iti pui o dorinta, intregul Univers conspira pentru a ti-o indeplini. Ana e de aceeasi parere. Nu a putut sa treaca nepasatoare pe langa panoul care te imbie sa iti scrii cea mai arzatoare dorinta. O fi un joc copilaresc, dar pentru ea, e un motiv in plus sa o faca sa zambeasca.
Asemenea ei, zeci de oameni se opresc in fata panourilor negre, mazgalite cu creta.
“Inainte sa mor vreau sa calatoresc”; “Veau sa fac nunta cu Pety”, “Vreau sa ajung acasa in bratele tale”. „Inainte sa mor, vreau sa ne mai iubim o data”. “Inainte sa mor, vreau sa nu ne mai uram”, “Vreau sa nu mai pleci”, “Vreau sa zambesc”, “Vreau sa va spun ca va iubesc”. “Vreau sa-i multumesc lui Dumnezeu in fiecare zi”.
“Inainte sa mor, vreau sa merg in Tibet”.
„Inainte sa mor, vreau sa ma casatoresc si sa am sapte copii”; „Inainte sa mor, vreau sa traiesc!
„Inainte sa mor, vreau sa mergem la concert Mumford & Sons”
Tot atatea vise cati trecatori se opresc, pret de minute, in fata panoului din capatul Bulevardului Eroilor. Iau o bucata de creta si inghesuie, printre mesaje, visul lor de-o viata.
“Before I Die Wall” e in centrul Clujului de cateva zile, si va sta acolo pana saptamana viitoare, in 25 noiembrie. Sunt marturii ale tinerilor visatori, sperante venite din partea celor mai maturi sau mesaje zglobii ale copiilor. La un loc, aduna dorintele oamenilor, asa cum sunt ele: simple, sincere, autentice.
Mesajul “Before I Die” e scris in patru limbi: engleza, franceza, germana si romana. Asta pentru ca, spun cei care l-au amplasat, Uniunea Liceenilor Maghiari, Clujul este un oras multicultural.
Before I Die Wall este proiectul artistei Candy Chang care, in 2011, a creat “peretele” original pe o casa abandonata, din cartierul ei din New Orleans.
Candy Chang se confrunta, pe atunci, cu o depresie profunda, dupa pierderea unei persoane dragi. Dupa ce a primit permisiunea vecinilor, a pictat pe o casa abandonata peretele interactiv Before I Die.
Era un loc anonim, unde putea impartasi, cu vecinii, dorintele ei, iar fiecare trecator era invitat sa faca la fel. Oricine trecea prin fata peretelui, putea ridica o bucata de creta, reflecta asupra vietii lui si impartasea aspiratiile sale in spatiul public.
Totul a fost un experiment si nu stia la ce sa se astepte. In urmatoarea dimineata, peretele era plin de raspunsuri si a inceput sa creasca. Dupa postarea catorva fotografii on-line, imaginile s-au raspandit in intreaga lume. De atunci, au fost create peste o mie de ziduri, in peste 73 de tari.
Ca si ideea originala, cei care au amplasat panoul din Cluj-Napoca au pornit de la acelasi principiu: putem sa ne indeplinim visele si dorintele, iar scriindu-le poti realiza mai bine ceea ce iti doresti.