Banal deja, în fond vorbim despre România, ni se dezvăluie un nou caz revoltător (al câtelea?) care ne demonstrează (din nou!) cât de bolnav este acest sistem: primarul unui comune a fost „omorât” în acte de către procurorii din Botoşani, pentru a fi scăpat de un dosar penal. Edilul era cercetat pentru neglijenţă în serviciu, mai multe abuzuri şi falsuri. Dar avea pile, cunoştinţe şi relaţii, aşa că a fost ucis în acte, pentru a i se putea închide dosarul.
Hoţia a fost politică de stat în România postdecembristă, iar ocrotirea hoţilor a fost (şi a rămas) obiectiv strategic. Mai ales pentru cei aciuați în Parlament care, la adăpostul imunității, fac legi șchioape pentru cei aciuați prin economie. Iar după ei şi modelul lor s-a îmbolnăvit grav întregul sistem. „Sistemul” a găsit calea de a-i perverti pe “slujbaşii” din solda statului, deturnându-i de la munca lor, cea “în slujba cetăţenilor” către una în scop personal al politicienilor: hărţuirea şi comanda politică. Dacă slujbaşul execută, întocmai şi la timp, comanda, “fără mamă, fără tată”, primeşte un stimulent. Dacă nu, rămâne cu salariul de mizerie şi se va găsi şi o posiblitate „legală” pentru a fi eliminat. Toată lumea ştie cum funcţionează lucrurile şi cum „parola”: „e de-al nostru”, reprezintă cheia salvării borfaşilor din orice situaţie. Dar tace şi a tăcut.
Eugen Lovinescu povestea cum, în copilăria lui, la Paris, a văzut, într-un parc, un domn serios, echipat cu o pelerină neagră, mare, care se plimba, cu un aer marţial, pe alei, indiferent cât de cald sau frig era. Contra unui franc, copiii intrau sub pelerina lui şi făceau pipi. Pe vremea aceea nu existau toalete în spaţiile publice, dar lumea încerca să păstreze aparențele „de civilizaţie”.
Păstrarea aparenţelor şi mizeria ascunsă sub preş, urinatul sub pulpana largă a Democraţiei ne-au tot dat noi şi noi generaţii de politicieni, afacerişti de cumetrie şi slujbaşi. Una care-și falsifică trecutul să pară altceva decât sunt. Toţi au ca numitor comun hoţia şi amoralitatea.
Aceste „calităţi” s-au transmis din generație în generație. De aceea, după ce ni s-au servit drept „noi”, politicieni hoți și mitomani, hoți și proști ca noaptea, hoți și pedofili, hoți și cu prafuri pe nas, după hoții și chiulangiii, lașii, guzganienii, trădătoricenii, turnătorii la Securitate, jurnaliştii sub acoperire, sforarii, blatiştii, şobolanii rozalii și devalizatorii economiei naționale, de „mâine” vom avea parte de urmașii lor. Tot mai debusolați, mai agresivi și mai rupți de realitate, deci cu atât mai agresivi și mai proști și mincinoși și amăgitori: #Misecuvinii, #Unițisalivămii, tot felul de #salvatori…
Este cam ca în bancul cu roşiile necoapte: „ce-s alea?”, „roşii” – „da’, de ce-s galbene?”, „pentru că-s verzi”. Verzi, adică, necoapte. Precum noua generaţie de politicieni care ni se flutură pe sub nas.
Un inel nazist cu iniţialele SS a fost scos la vânzare pe site-ul eMAG. Comunitatea evreiască este scandalizată.
He, he, dar comunitatea eMAG a scos la vânzare pe post de „rezistenţă anticomunistă” un domn care a fost comunist convins (chiar dacă cu faţă mai umană decât Ion Iliescu şi infinit mai şcolit ca Ceauşescu), iar comunitatea „democrată” din România (aceste roşii galbene care sunt verzi) ne spune că „să avem respect” faţă de părul său alb şi pentru că s-a manifestat plenar anti-PSD şi extrem de activ în ultimii 3 sau 4 ani. Şi se scandalizează (ea, unica şi singura atestată şi confirmată comunitate democrată din România), dacă i se răspunde că şi Vişinescu avea părul alb.
Şora nu e şi nici nu a fost torţionar. Dar, în nici un caz, nu este un simbol al luptei anticomuniste.
Şi, gata!