Amicii ziarului

Găinării de campanie

Câțiva creativi cu predispoziții pesediste s-au gândit să atragă atenția publicului asupra faptului că Iohannis este o găină. Au luat câteva sute de găini, pe care le-au aruncat peste gardul adversarilor politici, legate la gât cu mesajul: Eu sunt Iohannis. Mi-e frică de dezbatere. Găinile, cel mai probabil născute din ouăle lui Năstate, s-au pomenit în curtea ACL și au leșinat de spaimă. Cu numai câteva zile înainte, o doamnă și nu o găină din PSD a debitat și mai multe cotcodăceli agresive. Navetista dintre partide, Olguța Vasilescu, a spus despre candidatul dreptei că este „mutu ăla” și că „nemțălăul” este oricum votat de analfabeți.

„Atacul găinilor” vine după o lungă campanie de denigrare, nu este un accident. Primarului din Sibiu i s-au găsit nenumărate defecte congenitale. Că nu este ortodox, de parcă ortodoxia este o caracteristică personaăl a lui Victor Ponta, care mai are puțin să fie canonizat de BOR, pentru virtuțile sale, dintre care fac parte onestitatea și corectitudinea. Că nu este român, ca și când, alături de cetățenia română, ar trebui să avem și un certificat antropologic, al descendenței curate. De parcă Victor Ponta ar avea fizionomia unui dac, taman coborât de pe columna lui Traian. Că nu are copii și, mai recent, că ar fi vândut copii, ca și când acesta ar fi un traficant de carne vie, fără empatie și fără suflet.

Acum, după ce a fost jignit în diverse moduri, Klaus Iohannis este etichetat drept „găină”. Dincolo de calcul după limba engleză, pentru că în limba română nu am auzit pe nimeni să jignească pe cineva cu apelativul găină, ofensa arată care este instrumentul principal al propagandei de stânga. În limbajul studiilor de propagandă politică, această tehnică se numește „etichetare”. Utilizarea unor stereotipuri și umilirea adversarilor politici a fost adeseori utilizată în politică.

La noi specialitul în etichete era fostul activist Ion Iliescu, care a lipit inclusiv colegilor săi de partid nume precum Arogantul și Prostănacul. Care e traseul persuasiv? Prin etichetare mesajele politice sunt transmise prin „scurtături” cognitive, care comprimă idei complexe în atribute peiorative, ușor de reținut. Numai că limita dintre eticheta mincinoasă și insulta grosolană devine tot mai îngustă. Strategiile acestea seamănă din ce în ce mai mult cu strategiile propagandei naziste. Dezumanizarea a fost în anii 30 o tactică abilă de convingere a publicului german de necesitatea soluției finale. Comportamentul verbal al naziștilor, care îi etichetau pe concetățenii lor evrei drept „paraziți” și „rozătoare”, a devenit în scurt timp agresiune fizică și distrugere.

Atunci când cineva îți spune că ești un „lucru” și nu un om, iar tu taci, poți să pari gentleman. Atunci când cineva te face laș, fricos care nu iese la discuții televizate, pe posturile comerciale controlate de mașinăria de partid, poți să te faci că nu auzi și să pari elegant. Atunci când cineva te face „găină” și nu reacționezi, nu mai există drum înapoi.

Poreclirea, utilizată de toți agresorii și abuzivii, duce conversația politică sau privată în sferele cele mai sordide ale interacțiunii umane. Scopul ultim este demoralizarea „adversarilor”, obosirea psihică a acestora și scoaterea acestora din zona de echilibru personal, pentru a putea fi manipulați. Așa cum se arată în toate manualele despre propagandă, când agresiunea verbală ajunge la acest grad de intensitate, e nevoie ca „victima” să reacționeze. Să arate că este o victimă și să nu mai permită umilirea publică.

E timpul ca Iohannis să se trezească, a venit vremea ca, în sfârșit, candidatul somnolent să se dezmeticească și să iasă la rampă. Campania popândăilor adormiți trebuie să se încheie aici. Acum este, într-adevăr, ceasul al 12-lea. Ora la care trebuie spuse adevărurile. Nu doar adevărul placid că avem de ales între două opțiuni cu totul diferite, radical deosebite. Nu doar adevărurile glumețe, din categoria procuror cu copiuță. Trebuie scoase la lumină adevărurile neplăcute ale hoției, realitățile care decurg din disprețul față de lege și pericolele care ne așteaptă dacă lucrurile vor continua astfel.

Acum inițiativa mesajelor electorale este în mâna PSD-ului și a aliaților săi. Discreditarea și strangularea „dușmanului” funcționează Iar arsenalul PSD include toate tipurile de muniție. De la utilizarea angoaselor iraționale ale cetețenilor față de străini și până la stereotipurile simplificatoare naționaliste despre „vinderea Ardealului”. Hecatomba găinilor și războiul glumițelor mediatice arată gradul de disperare al liderilor stângii pentru obținerea puterii cu orice preț, chiar și uciderea câtorva păsări nevinovate.

Oare se va sesiza cineva de la protecția animalelor pentru uciderea găinilor prin strangulare, sau așteptăm și noi, ca un popor de găini bete, să fim etichetați și aruncați peste gardul granițelor naționale?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *