Adriana Turc este un producător agricol din comuna Mihai Viteazu, din județul Cluj. Ea a fost de acord să dezvăluie pentru Ziar de Cluj toate neregulile din piețele Primăriei, felul în care Primăria Municipiului Cluj-Napoca vrea să facă protecție socială pe spatele producătorilor, impunând în piețele proprii un fel de mercurial care, într-un final, duce la prețuri mai mici, dar la produse de calitate proastă, care îi alungă pe cumpărători din aceste piețe și care riscă să îi falimenteze pe producători.
În cadrul unui interviu video de o oră și jumătate, Adriana Turc devoalează întreaga încrengătură de interese din piețele clujene și indică, cu nume și prenume, persoane care abuzează de funcția pe care o ocupă, în încercarea de a îi intimida pe producătorii locali care îndrăznesc să vorbească și să critice politica de sprijinire a bișnițarilor și de distrugere a producătorilor, pe care o practică municipalitatea, cu structurile din subordine.
Bișnițarii, favorizați de cei de la Primărie, în defavoarea producătorilor
Adriana Turc, producător agricol, ne prezintă spațiile sale de producție, în timp ce ne povestește problemele pe care le întâmpină un producător atunci când își vinde produsele în piețele Primăriei Cluj-Napoca:
„Avem un hectar de ceapă, avem două hectare de cartofi, avem două hectare de porumb, plus porumb zaharat. Le punem toate pe picurare, nu lăsăm lucrurile la voia întâmplării, cum cred domnii din Primărie, care cred că noi le punem și, cu asta, am terminat! Dar, nu este așa, absolut deloc! Și noi 90% lucrăm ecologic!”
Culturile Adrianei Turc cuprind felurite legume, toate cultivate cu suflet și fără pesticide sau îngrășăminte chimice, legume care au astfel savoarea produselor de țară. Cu toate că legumele producătorilor locali au o calitate diferită decât mărfurile bișnițarilor, lor le este impus un preț fix în piețele Primăriei, fiind introduși în aceeași oală cu bișnițarii care își permit să vândă la prețuri impuse, pentru că nu au costuri de producție:
„În piață avem anumite prețuri impuse și nu putem vinde produsele cum vrem! Imaginați-vă că înăuntru în sere, vara, e căldura de 50 de grade. Iar eu muncesc atâta, mă duc la piață și vine un consilier care să îmi spună cum să îmi vând eu munca! Vine el să stea în locul meu la 50 de grade?! Eu asta aș vrea doar să îl întreb!
Noi numai în familie lucrăm! Eu, soțul, fiica și ginerele. Eu și produc și vând! Aici este problema multora dintre ei care se plâng că noi, dacă producem, să producem și să stăm acasă! Să îi lăsăm pe ei [să vândă – n.r.] Munca mea, roșia asta, dacă eu mă duc să i-o dau bișnițarului, îmi dă doi lei, în bătaie de joc, pe ea! Sau un leu 50. Dacă eu mă duc, o pot vinde cel puțin la 5 lei, 4 lei, dar tot o dau! Este o roșie de casă! Bișnițarul nu îmi dă mai mult de un leu 50 pe ea. Ei au sprijin. Și, cine îi sprijină? Cineva tot din Primărie, că fără sprijinul celor de la Primărie nu ar putea să își facă rânduiala!
Te costă mult și semințele și ne zbatem o parte să le punem semințe românești, dar o parte trebuie să le punem semințe din import, pentru că nu orice sămânță românească este bună. Aici e muncă foarte multă, ceea ce ei nu prea vor să înțeleagă! Ei cred că totul se face așa, bătând din palme! Nici vorbă!
Căldurile astea [din solar – n.r.] și asta mă omoară, munca asta, pentru că eu muncesc foarte mult, iar ei îmi spun cum să îmi vând munca! Programul nostru de somn începe seara la ora 11 și ne trezim la 5, suntem în picioare dimineața! Și multă lume zice: hai, lasă, că nu e chiar așa munca asta de grea!
Acum, de când sunt piețele volante, dormim de seara acolo ca să obținem totuși un loc, unde locurile se dau pe principiul: primul venit, primul servit! Și chiar și acolo vin intermediari! În piețele volante ar trebui să fie numai producători și părerea mea este că doar din județ, însă la noi nu este așa pentru că vin inclusiv cei din Oltenia care sunt bișnițari, cu mașini de Bulgaria, care marțea îl găsești în târg în Huedin, miercurea în Câmpia, joia în Gheorgheni, vinerea în altă parte! Care e interesul? E o întrebare bună! Și noi am vrea să aflăm răspunsul! E clar că au un interes, că altfel nu i-ar lăsa! Nu vor să umble după ei, sunt foarte supărată pe ei! Noi aici stăm la 50 de grade înăuntru [în solarii – n.r.] și ei vin… pe mine asta mă deranjează enorm!”
Emil Boc a aflat situația direct de la producători și a promis că rezolvă. Producătorii vocali și-au rezolvat doar amenzi
„Emil Boc știe, eu am vorbit cu el personal și a promis că rezolvă. În fiecare campanie, înainte de alegeri, spune că rezolvă! Nu rezolvă nimic! Am ajuns la domnul Tișe, am făcut un tabel, prin care am solicitat mai mulți să se revină, să scăpăm de minunea aia de tabel [cu prețuri de referință – n.r.]. Ce credeți că a făcut domnul Tișe? El, într-adevăr, probabil că a vrut să facă ceva. A trimis acea hârtie cu tabelul respectiv, cu cererea, înspre soluționare Primăriei. Primăria… clar că a ajuns la ăștia de dedesubt, la trepădușii ăștia, că altfel nu pot să le spun, care mușamalizează absolut totul. Și unde credeți că a ajuns acea hârtie? La administratorul pieței Flora! Păi, nu au durat 3 zile, și potera Primăriei a fost pe mine! Și m-au amendat pentru faptul că mi-a căzut un preț între roșii! La un moment dat, sigur că m-am dus în instanță, am câștigat, dar eu nu am timp de umblat cu ei prin instanță! Eu am timp de umblat și de tocat nervii? Pentru ce? Pentru o porcărie? Și nu e singura dată!
Pe intermediari nu îi amendează! Nu! Nici vorbă! Pentru că ăia sunt cei care bat din gură și, atunci, ei, ca să obțină anumite informații: că ți-a căzut un preț, când poate să îl cheme pe acela, când aduce pe unul, pe altul, de te filmează la prețuri, la… Pentru că sunt niște reguli interioare făcute de către ei și intermediarii sunt informatorii Primăriei! Sună direct la Poliția Primăriei! Ei acolo au numerele! Îl sună direct pe respectivul de acolo: domne, vino că acum o poți prinde! Știu eu, nu sunt atentă la minunea aia de tabel și poate că cu 5 bani nu m-am încadrat. Pentru aia, plătesc!
Și, ca să te înveți minte să nu fii vocal, te sancționează și vor să te pună la punct! Eu am fost în instanță de vreo 3 ori până acum cu ei! Și am câștigat! Și au un anumit punctaj prin care, [când se strânge un anumit număr de puncte – n.r.] pleci frumos acasă! Dar eu i-am spus administratorului: domnule, plecăm acasă, noi, producătorii! Rămâneți doar cu bișnițarii? Ca să știm de la început ce avem de făcut!”
Bișnițarii primesc certificate de producător fără să fie verificați
„Bișnițarii se duc la Dezmir, cumpără, dar au acel atestat de producător pe care eu nu accept că primăriile îl pot da! Bișnițarii primesc certificat de producător de la Primăria de unde aparțin! Ei cred că nici nu au văzut în viața lor cum arată un produs, dar le-au dat!
Prețurile de referință se stabilesc în piața din Dezmir, unde vin produse care-cum! Cel care vine din Oltenia, păi nu vine lelea Floare, care produce, și cu badea Ion, că acela săracul produce și nici nu știe… merge șmecherașul, cumpără cu un anumit preț și vine cu ele la Cluj! Pentru că, la acela îi e suficient să își scoată motorina de acolo până aici și să îi rămână și lui 1000 de lei la transport! El vine, dă marfa aici și a plecat! Păi cum să nu îi iasă? Lui nu îi convine să stea, el a încărcat și a plecat înapoi!
Vă dau un singur exemplu: săptămâna trecută am fost la en-gros de am dus ceapă, am mai dus ardei, că totuși mai ducem și acolo, în Dezmir, pentru că nu ne descurcăm! Și, lângă mine a venit o dubă de Teleorman, o dubă de capia. A dat capia la en-gros cu 2 lei 70! Vă rog să mă credeți că într-o oră, a intrat după mine în piață și eu m-am uitat la ceas, într-o oră a vândut o dubă de capia cu 2 lei 70. Eu l-am întrebat pe băiat și a și dat telefon: băi, pregătește, că vin înapoi! Dar nu mă mai duc până acolo, că mă opresc direct la Drăgășani! Pregătește, dar nu mai luăm de la ăla de la care am luat ieri dimineață, luăm de la altul, deoarece cu ăsta am vorbit cu el că urmează peste vreo două zile să luăm iar! Deci el a dat la 2 lei 70 și îl întreb: măi, băiete, dar tu cu cât i-ai cumpărat de acolo? Păi, zice, tanti, eu de acolo i-am luat cu un leu 50. Și el i-a dat cu 2 lei 70. Deci, nemuncit, a făcut un leu și 20 la kg. Într-o dubă din-aia încap cam două tone. Ei, vă dați seama că el a câștigat vreo 2 500 de lei, câștigul lui? Mai mult de 550 de lei nu și-a băgat motorină de acolo până aici și el a rămas cu 2000 de lei, pe care eu nu îi fac să îmi rămână câștigul meu în mână!”
Cum se stabilesc prețurile de referință din piețele Primăriei
„În piața din Dezmir este o doamnă care stabilește prețurile, numai că doamna asta ar trebui să se trezească noaptea la ora 3, când se deschide piața. Dar, doamna asta, noaptea la ora 3, face nani și marfa frumoasă se vinde atunci la preț. Ea se duce la ora 6 sau 7, când se trezește stimata asta doamnă, că am mai discutat cu ea, dar toată lumea o beștelește și este tot ea acolo, vine atunci când a rămas pur și simplu marfa urâtă. Pe care, roșia care curgea lângă mine, marfa care are un preț de nimic, ea o ia ca preț de referință, care este impus în toate piețele Primăriei! Doar în piețele Primăriei, pentru că în Piața Mihai Viteazul nu, în piața Ion Meșter nu, doar în piețele Primăriei!
Și, atunci, ei se miră că nu au clienți în piețele Primăriei! Că nu se duc oamenii! Păi, de ce să se ducă lumea? Pentru că eu, cu marfa frumoasă, mă duc în Alba-Iulia în Cetate, sau mă duc în Piața Mihai Viteazul, și îmi duc marfa frumoasă acolo! Ca mine procedează și alții! În Alba-Iulia nu sunt probleme, nici sărăcia nu îți are baiul cu cât îți vinzi! Și în Piața Mihai Viteazul nu te întreabă nimeni cu cât ți le vinzi! Nici în piața Ion Meșter nu te întreabă nimeni! Doar în piețele Primăriei! Și ei se minunează că nu au clienți! Păi, dacă toată lumea dă la același preț!
Să vă dau un exemplu: pe tabel, roșia îmi apare 2 lei 50. El zice, te duci cu 5 lei. Păi, de la 5 lei, du-te tu în jos! Asta este o excepție, că e 5 lei! Dar a fost și doi lei și trei lei! În fiecare zi e alt preț! Și nu ai de unde să știi, cum să îți faci cheltuielile! Am stat și de vorbă cu ei, pentru că eu, dacă nu îmi scot munca, nu-mi scot să-mi și rămână un plus-valoare, pentru că eu, la 2 ani sau maxim 3 ani, trebuie să schimb folia de la solarii, conductele sunt de plastic, crapă de la căldură, plesnesc, nu țin! Ei cred că pe noi investiția asta ne ține nu știu cât! Fierul de la solarii tot la doi ani trebuie vopsit! Asta totul este investiție! Ori, dacă eu nu pot să îmi scot! Și de aceea am solarii, nu de dragul de a avea solarii, ci pentru a ieși primăvara devreme!
Cu prețurile acestea mici pe care le impune, care înseamnă produse proaste, Primăria obține protecție socială! Pentru că, cine vine și își ia o marfă proastă? Un om care, într-adevăr, nu are! Că, în rest, mă sună: doamnă, astăzi unde sunteți? Pentru că mie îmi trebuie un anumit produs. Se face protecție socială pe spatele producătorilor adevărați! În piața Flora, probabil, suntem vreo 6-7. În rest, toți sunt producători, dar doar pe hârtie! Nu mi se pare normal și logic ca tu, de pe 70 de arii, că există în Piața Flora o stimată doamnă, care e un mare producător, stă în Cluj, habar nu are cum se cultivă, de pe 70 de arii vinde 365 de zile! Domnule, când lucrezi? Pentru că eu lucrez și duminica și noaptea! Asta stă acolo, de dimineața până seara, o știe toată lumea, inclusiv șefii piețelor, toată lumea o știe, dar este protejată! Pentru că de acolo se obțin informațiile! Și pentru asta… ca să vedeți, că peste tot sunt buni informatorii! Pe ei cu ce îi ajută? Îi ajută, pentru că, eliminându-mă pe mine, ca producător, mai eliminând pe altul, tot producător adevărat, ajung câțiva de fac ei legea în piață! Eu, când mă duc, toată lumea e foarte supărată și, ca mine, și un alt producător! Să facă legea intermediarii, pentru că atunci sunt numai ei și se înțeleg: astăzi dăm produsul acesta cu atât! Pe când, eu, dacă mă duc, eu dacă nu răzbesc și văd că nu pot să dau cu atâta, domnule, mai las la preț! Sau, dacă consider că am un produs care într-adevăr își merită prețul, sunt nevoită sau să mi-l pun în mașină și să-l vând la X cetățeni care știu, la alți clienți care știu că eu produsul acesta îl am, dar nu îl pot da în piață, pentru că nu îmi permite prețul de acolo. Sau, mă întreabă: doamnă, mâine unde sunteți la piață? Că vin să vă caut! Vi se pare normal?!”
Clienții vin în piețele Primăriei doar pentru a-i întreba pe producători unde îi pot găsi pentru a cumpăra de la aceștia, în altă parte, marfă mai bună
„Ați fost joi, ați văzut că am fost acolo, vineri am fost acolo [în Piața Flora – n.r.] am avut clienți care, vineri nu am putut să duc anumite produse în Piața Flora datorită prețului! Clienții vin în piețele Primăriei și îl întreabă pe producător unde în altă parte pot veni să cumpere de la el marfă bună! Vi se pare normal?! Și, atunci, săracii, vin sâmbăta și ne caută în piețele volante sau vin și ne caută joia în Gheorgheni ca să poată să își ia, pentru că ei știu că noi acolo la Flora marfa bună nu o putem duce!
E o muncă titanică, să stai în seră și pe fiecare fir să îl iei în mână, să îl ridici pe ață, să îl îngrijești! Ei nici nu au idee cum se poate munci, sau cum se muncește! Ei cred că noi am făcut investiția și e bună știută! Fără să se gândească! Noi peste tot avem irigații prin picurare, dar conductele acestea mai mult de 3 ani nu țin, pentru că, din cauza căldurii enorme, se sufocă. Avem și pe jos picurare, avem un fel de pânză care în fiecare an trebuie să o schimbăm! Ei spun: păi, dacă nu ai bani, nu face! Sau nu pui! Păi, domnule, acesta este jobul meu, acesta este businessul meu! Eu nu mă duc să-i spun ăluia de la Primărie: vezi, domnule, dumneata, ca și consilier, să nu îți iei mai mult de 1000 de lei pe lună, știu eu, ce îți iei acolo!
Noi din primii ani de după Revoluție ne ocupăm de această afacere. Problemele acestea sunt din 2007. De atunci s-au deschis piețele Primăriei, s-au făcut halele astea care, vezi Doamne, ei cred că sunt nu știu ce, dar or să rămână acolo, să deschidă în final ceva bancă, sau nu știu ce or să deschidă acolo! Ori să joace ei halaripu, că altceva nu-mi explic ce o să fie!”
Adevărații producători sunt tratați și controlați ca bișnițarii, în timp ce bișnițarii sunt protejați
„Eu am avut acasă control în ideea că sunt bișnițară! Deci eu am fost făcută bișnițară! Și au fost acasă la mine în control de la Consiliul Județean, de la Primărie, Poliția Locală! Și asta pentru că nu tac! «Haideți, doamnă, să te vedem! Că noi am auzit că dumneata ești bișnițară!» Păi, domnule, cum ai auzit? «Păi, doamnă, noi am auzit că umbli la Dezmir!» Păi eu mă duc la Dezmir să vând, nu să cumpăr! Și au ajuns aici să vadă! Când au văzut, întreabă cel de la Consiliul Județean, zice: «Domnule, cine ne-a adus pe noi aici, la muierea asta?!» Dar nu or mai vrut să vină în câmp, să vadă ce avem și în câmp! Au zis: «Doamnă, ne-ai zăpăcit cu ce am văzut! Nouă nu ne mai trebuie să ne ducem și acolo!»
Avem aici acasă, grădina este de 30 de arii, avem în câmp iar, în hotar avem… Ei cred că așa simplu este și tu doar le pui! Dar este o investiție pusă pe picurare totul, nu este lăsat la voia întâmplării! Apa o scoatem din pământ, nu o plătim, pentru că nu udăm de la rețea, nu folosim apa cu clor, folosim apa pe care o scoatem, avem fântână în beci.
Avem și căpșuni, nu am dus pe piață din cauza prețului! Am preferat să le vindem în alte piețe sau să le vindem de acasă! Pentru că nu îți permiți să te duci și să îți dai marfa chiar așa, ca să nu o ai! Păi, am ajuns să ne vină oamenii acasă să ne întrebe: noi când putem să venim, să vă găsim, să luăm? Unde în vremea asta să mai găsești căpșuni? Și ei nu te cred! «Hai, doamnă, de unde să mai ai dumneata căpșuni în vremea asta?»
Ar trebui să renunțăm la piețele Primăriei, dar nu găsim locuri, deoarece locurile, și în piața mare, la fel, sunt ocupate de către bișnițari. Ori, să te duci undeva să te arunce într-un fund de piață, unde nu ai vad, nu ai umblare, nu ai nimic, e foarte greu, pentru că aici ți-ai făcut clienți! Și asta contează foarte mult!
Am roșiile negre, nu le pot duce pe piață! Am clienți care vin după ele la volantă, mă întreabă: «Doamnă, când sunteți acolo, ca să vin acolo să îmi iau roșii?» La piețele volante nu sunt probleme, acolo nu îți are nimeni baiul, dar de ce trebuie clienții mei să vină acolo? Cum pot eu să îmi vând roșia asta, care face maxim 4 pe vrac, nu mai mult, dar este o roșie superbă, să o vând eu ca cea a olteanului, care joacă fotbal o săptămână cu ea? Olteanul o săptămână se joacă cu ea fotbal, după o săptămână o pune pe un dulap și mai stă acolo vreo două săptămâni! Roșia asta o pot da eu cu 3 lei, când eu obțin 4 pe tufă? Și lucrăm la ele din martie. Din martie le-am plantat, pentru că noi răsadul îl începem în ianuarie. Deci, noi toată iarna muncim, iar ei cred că noi suntem așa, un fel de… ei consideră că noi facem protecție aici! Avem produse pentru piață toată perioada anului.
Avem cultură de pepeni. N-am dus un pepene în piață, pentru că ne-au spus: «Nu aveți voie să veniți cu pepeni, că vin oltenii!» Păi, ce caută olteanul? Pentru că vin oltenii! Păi, de ce-i lași tu pe olteni să vină? Păi, nu-i lăsa tu pe olteni! Ei nu ar vrea să îi lase cu pepeni pe producătorii locali, pentru că suntem prea puțini care cultivăm așa. Ei nici nu cred că noi avem așa ceva! Deci sunt lucruri pe care ei nu vor să le accepte, categoric nu le vine să creadă! Nu am putut să duc, un pepene nu am dus! Ne spune că nu ne dă voie! La pepeni au spus să nu mergem noi cu pepeni, că vin și oltenii!”
În materialul de astăzi ați putut urmări doar prima parte (30 de minute) dintr-un interviu video de o oră și jumătate, pe care vi-l vom pune la dispoziție integral în zilele următoare, prin care vă vom dezvălui toate problemele pe care le întâmpină producătorii locali atunci când își vând marfa în piețele Primăriei.
În ultima parte veți afla abuzuri revoltătoare din partea autorităților locale, care îi sancționează și intimidează pe producătorii locali, în timp ce îi protejează pe bișnițari, din interese care pot fi ușor intuite.