Exclusiv: Producătorul agricol care a dezvăluit modul în care funcționează mafia din piețele Primăriei îi cere o audiență primarului Emil Boc

Adriana Turc este un producător agricol din comuna Mihai Viteazu, din județul Cluj. Ea a fost de acord să dezvăluie pentru Ziar de Cluj toate neregulile din piețele Primăriei, felul în care Primăria Municipiului Cluj-Napoca vrea să facă protecție socială pe spatele producătorilor, impunând în piețele proprii un fel de mercurial care, într-un final, duce la prețuri mai mici, dar la produse de calitate proastă, care îi alungă pe cumpărători din aceste piețe și care riscă să îi falimenteze pe producători.

În cadrul unui interviu video de o oră și jumătate, Adriana Turc devoalează întreaga încrengătură de interese din piețele clujene și indică, cu nume și prenume, persoane care abuzează de funcția pe care o ocupă, în încercarea de a îi intimida pe producătorii locali care îndrăznesc să vorbească și să critice politica de sprijinire a bișnițarilor și de distrugere a producătorilor, pe care o practică municipalitatea, cu structurile din subordine. 

Puteți citi primele două părți ale interviului aici:

Exclusiv: Un producător local dezvăluie întreaga încrengătură de abuzuri și interese din piețele Primăriei - Video

Exclusiv: Mafia piețelor este girată de funcționarii primăriei. „Soluția ar fi să ne lase în pace!” - Video

În această ultimă parte a interviului, Adriana Turc ne povestește noi abuzuri, iar la final își exprimă dorința de a obține o audiență la primarul Emil Boc, singurul din partea căruia mai nutrește speranța că ar mai putea face curățenie în piețele Primăriei, din subordinea sa.

Pentru că se lăsase progresiv noaptea, filmarea devine, treptat, întunecată, dar sperăm și noi ca totuși vocea Adrianei Turc să fie auzită de primarul municipiului, iar acesta să facă lumină în întunericul pe care subordonații săi îl păstoresc în piețe:


„Nicăieri în țara asta, unde ne ducem în piață, facem Oradea, facem Aradul, ne-am dus la Timișoara, am fost la Deva la piață, am fost în Alba la piață, nicăieri nu există asemenea prețuri [de referință – n.r.]; nici în Cluj, în piețele din Cluj nu există! Nu există în Piața Mihai Viteazul, nu există în Ion Meșter, nu există în piețele private, decât în piețele Primăriei! 

Acest mercurial era în vremea lui Ceaușescu și a fost abrogat în vremea lui Năstase, atunci a fost abrogat! Pentru că mi se pare normal, întotdeauna cantitatea și calitatea produsului a ținut seamă de preț. Nu poți să dai un produs de calitatea I la prețul de calitatea de nimic, de zero! Dar nici să vii tu să îmi spui mie cu cât să îmi vând eu munca, pentru că ei spun că aceasta este o hotărâre a Consiliului Local și, mă rog, a fost aprobată de niște consilieri. 

Dar, consilierii ăia, au venit vreodată, să îi bag eu ziua la amiază acolo [în solarii – n.r.], la 50 de grade, să transpire? Să îi văd eu, dacă după ce îi țin… nu îi țin mai mult… eu le-am zis, domnule, haideți la mine, vă dau de mâncare, vă dau și de băut, dar numai seara să nu faceți prostii, să nu picați să leșinați, mergeți și bronzați de aici și îi las și să se hodinească la amiază, și să văd eu dacă seara îi mai cheamă cineva la o ședință din-aia și mai semnează el acolo cu cât trebuie să îmi vând eu munca! Pentru că eu nu m-am dus, când ei și-au stabilit niște… bănuiesc că primesc niște bani pentru ce se duc acolo la ședințele alea…”

„Nu ne-a chemat nimeni la nicio dezbatere!”

Nu ne-a întrebat nimeni, vedeți-vă de treabă, că nu ne-a întrebat nimeni! Ei spuneau așa, că înainte de a face acest regulament interior, că există și un regulament interior al piețelor, spuneau că înainte de a face acest regulament interior al piețelor, s-a făcut, a fost așezat pe site-ul Primăriei, dar, de fapt, eu nu am văzut, eu nu am putut intra pe site-ul Primăriei deloc, nu am reușit să intru! Că ne spuneau: «Păi, intrați pe site-ul Primăriei și vedeți acolo! Ce să văd pe site-ul Primăriei? Că eu nu l-am găsit, domnule! Și pe urmă am aflat că gata! Nu ne-a chemat nimeni la nicio dezbatere! Ce dezbatere să ne mai cheme?! Nu! Asta s-a făcut la ei, s-a aprobat, ce or zis ei, ce or gândit să facă și ei acolo, asta s-au aranjat treburile! Ne-am trezit doar că există acest regulament interior!”

Un regulament aplicat preferențial

„Ba, mai mult, acest regulament interior prevede ca cel care nu se duce la piață să își țină marfa acoperită, să poată vinde celălalt! Eu zic că e ceva bun, pentru că sunt producători care se duc dimineața, așa-zișii producători, că de fapt nu sunt producători, dar, v-am spus, se duc acolo, iau de la Dezmir probabil o parte din marfă, îi convine dacă îi iese și lui un leuț, și lasă la vecina, să i-o vândă! Pentru că vine acasă să își facă treaba: spală vase, spală haine, știu eu, ce mai face pe acasă! Și vinde vecina! Iar eu, care îmi las tot lucrul aici și stau în piață, nu pot să vând, pentru că vinde aia la cealaltă! Ei, asta era o treabă bună prevăzută în regulament! 

Dar, și asta se aplică doar selectiv! Pe cine vor ei să ardă, ard! Pe cine nu, nu! Tot așa! Noi, producătorii, acoperim! Bișnițarii, la un rând întreg de mese! Aia e acolo de dimineața până seara, și duminica! Un rând întreg cu un singur vânzător! Și dacă regulamentul prevede că, măi, dacă aia nu este acolo, să își acopere masa, păi să-și acopere! Știți cum face bișnițara, care rămâne acolo să vândă? Îi spune așa la client, și i-am spus administratorului treaba asta și se distrează și ei! Știu, dar nu iau nicio măsură! Păi atunci, după ce ai mai făcut regulamentul acela, să mi-l aplici doar mie, că sunt vocală și nu tac din gură?

Păi, nu tac din gură că nu pot să accept, pentru că eu m-am dus, vă dau un exemplu, m-am dus într-o duminică de acasă, m-am dus cu roșii, vă rog să mă credeți că altă vânzătoare care era pe acolo pe la flori vindea roșii la tot rândul de mese! Ei, eu nu am putut să îmi vând marfa mea, pentru că a vândut și aia la toată lumea, pentru că omul se oprește la diferite mese și zice, știu eu, haide să îmi iau și de aici, că acela, dacă a plecat acasă, dacă marfa mea e proaspătă, mi-am pus 5 lei pe ea! Acela, dacă s-a dus de alaltăieri acasă, păi acela și-a pus doi lei că a zis că dacă nu mi-o vinde asta cu 2 lei, vin eu și-o dau la nenea Rosal! Și atunci omul ce zice: lasă, de ce să iau de la asta de 5 lei, marfă proaspătă, lasă, că și dacă e de 3 zile, dă-i pace, că e numai 2 lei! Și nici asta nu mi se pare logic și normal, că ei spun: ce are dacă vinde aia? Păi, dacă ai făcut regulamentul acela interior, respectă-l, nu mi-l aplica numai mie, aplică-i și la aia!”

Emil Boc a promis în campania electorală că va lua măsuri și a afirmat că nu știe despre prețurile de referință din piețele Primăriei

„Ar fi în interesul județului [să avem cât mai mulți producători – n.r.], dar totuși nu se știe acolo unde ar trebui să se știe! Totuși, eu zic că, eu am stat de vorbă, într-adevăr, nu acum, când a mai fost iar o campanie electorală, mie, domnul Boc, la Sala Sporturilor, în prezența mea, a zis: «Doamnă, eu o să iau măsuri!» Și i-a spus celui care era cu dânsul: «Notează-ți pe caiet», că urma miercurea să aibă ședință de Consiliu. A fost în cealaltă campanie, asta e poveste de când a mai candidat o dată domnul Boc, mi-a promis. Acum nici nu l-am mai văzut, că îi spuneam: «Domnule, iar promiteți? Haideți măcar promiteți, să știm…» Dar atunci, mie mi-a promis, când era la campania cealaltă, nu acum, nici vorbă!, deci de vreo 4 sau 5 ani, când a mai candidat, mie mi-a promis, personal mi-a promis, la Sala Sporturilor, a zis: «Doamnă, o să vedem, facem un consiliu și vedem, ce-i cu treaba asta?» Și în prezența mea i-a întrebat pe cei care răspund de piață, a zis: «Domne, ce-i cu tabelul acela? Să știu și eu despre ce-i vorba!» El nu știa! Eu am impresia că aceste hotărâri de Consiliu sunt luate așa, de… nu știu… sunt date acolo… [Dacă nu știa sau se făcea că nu știe – n.r.] asta nu am de unde să știu! Probabil că dumneavoastră vă va spune mai multe decât mie! Dar, eu am impresia, totuși, că multe lucruri… el e în sală [când se votează hotărârile – n.r.], dar eu nu cred că pentru dânsul asta era o treabă importantă! Ceea ce ține de piețe! Nu cred eu că s-o fi gândit el: «Mă, ce-i cu piețarii ăia acolo?!» Mă gândesc, nu știu…! 

Măsura aceasta distruge producătorii, însă el ne spunea că, într-adevăr, dacă nu ne convin piețele interioare ale Primăriei, să ne ducem la cele volante! Categoric că îmi convine la aia volantă, nu e zilnică, dar acolo, într-adevăr, dacă acolo mă lași să fiu producător, păi, lasă-mă, în sărăcie, și dincoace să fiu producător! Unde sunt producător atunci? Nu am putea supraviețui dacă am vinde numai în piețele volante, pentru că, v-am spus, lumea nu se mai duce acolo, tocmai din cauza asta nu se duce, pentru că eu, marfa frumoasă, pe care v-am arătat-o acum, acea roșie frumoasă, eu nu o duc în piață, pentru că eu nu o pot da la 3 lei! Pentru că aia a mea face 4 pe o tufă, dar are o aromă extraordinară, este o roșie de țară, o roșie cu un gust deosebit, și nu o pot da la 3 lei ca și aia cu care joci fotbal o săptămână și te mai duci și o pui și pe frigider sau pe dulap și o mai ții două săptămâni, pe urmă o mai mănânci după vreo 3 săptămâni, și tot roșie e! Deci, ei cam așa cred! Ei nu înțeleg că produsul are calitate, este calitate extra, calitate de mijloc, calitate inferioară. Domnule, lasă-mă să îmi stabilesc eu, dacă eu cer 10 lei pe kg, domnule, și îmi găsesc un om care să considere că ăia 10 lei pe kg merită și mi-i dă…”

Un mercurial comunist

„În comunism era un mercurial, dar era industrial, că atunci erau și fabricile și aveai ce să faci. Dar acum, noi ne străduim să aducem calitate, pentru că tot asta se spune, domnule, producătorul să aducă calitate! Păi, eu degeaba mă duc cu calitate, dacă tu la preț mă pui cu acela care a adunat roșiile din Oltenia, nici nu știu dacă le-a adunat cu mâna sau cu combina, că sunt din-alea tari, care nu au nicio treaba una cu alta!

Deci, sunt lucruri la care eu chiar nu le-am înțeles rostul! Mercurialul acela, când a fost făcut, atunci la început, s-a spus că vor doar să îi stopeze pe comercianți, ca ei, într-adevăr, să nu poată să practice prețuri foarte, foarte mari! Deci, pe comercianți, pe cei care sunt persoane fizice autorizate sau societăți! Ei, până la urmă, am intrat și noi tot acolo! Păi, măi domnule, eu nu am înțeles, atunci! Pe mine de ce m-ai băgat acolo? Pentru că eu nu mă duc să cumpăr, că eu produc!

Și eu lucrez pe ea din ianuarie. În ianuarie o semăn, îmi cumpăr pământul, pentru că, mai nou, acum, nu putem nici în gunoi să mai semănăm că este infectat totul! Și cumpărăm turbă. Deci, cumpăr pământ, îmi fac încălzire, îmi fac foc, mă scol noaptea să încălzesc! Se trezește cineva cu mine la ora 3 sau 2, de două ori pe noapte, iarna, când vâjâie vântul, să vină cu mine, să bage pe foc? Păi, nu vine nimeni, că se învelește și pe cap! Și atunci nu te enervezi? Că îți vine să mori, nu alta! Pentru că nu e simplu, l-ai semănat și, cu asta, te-ai spălat pe mâini! Nu! Îl seamăn, mă trezesc de 3-4 ori pe noapte să aprind focul, că facem foc cu lemne, să te uiți, ce se întâmplă acolo, cum e? Ca un copil îl îngrijești! Pe urmă, îl mut acolo, acolo, iar, nu am foc, dar îl protejez, avem acril, cu care îl învelim, ne ocupăm de ele. Până la urmă, când să îmi fac și eu un leu, să îmi scot munca, păi nu mai îmi scot nimic, că vine domnul de la Primărie și îmi spune: «Doamnă, dumneata, asta, cu atâta să o vinzi! Nu mai mult!» Și, atunci, eu sunt nevoită ca roșia aia frumoasă, ori să o las în mașină și să o dau, dacă vin clienții care știu că eu o am și mi-o cer, ori îi spun, știi, îmi pare foarte rău, haideți sâmbătă la Sala Sporturilor și cumpără să îți ajungă până sâmbăta cealaltă! Acela vine la Sala Sporturilor și îmi dă prețul pe care eu îl cer! 6 și 7 lei pe roșia aia. Dar am și roșie de 2 lei! Am și roșie de 3 lei! Deci nu există… piața se reglează singură! Deci, nu există numai un singur produs, de 10 lei! Domnule, omul are de unde cumpăra! Are preț și de un leu, și de 2 lei, și de 10 lei, are și de 8 lei! Lasă-mă tu, nu îți bate tu gândul că eu nu o vând aia de 10 lei! Că ar mânca-o nu știu cine și aia? Domnule, nu mănânci două kg din-alea cu 3 lei, mizerabile, cu pesticide, mănânci două roșii care tot atât te costă, dar care, dintr-o roșie din-asta mănânci și știi că ai mâncat ceva sănătos!”

Atestatele de producător doar au pus hoția într-un temei legal

„Ei vor să facă protecție socială pe ce, pe spatele meu?! Păi, atunci, haideți, spune-ne, domnule: «Oameni buni, nu mai produceți, mergeți toți la Dezmir, cumpărați și dăm la grămadă acolo!» De ce să mă mai chinui eu, dacă tot sunt pusă în aceeași oală cu aia care cumpără și vinde! Pentru că acel atestat, care ei se băteau cu pumnul în piept că va rezolva situația, nu a rezolvat nimic, pentru că pur și simplu a pus hoția într-un temei legal! Exact asta au făcut! Pentru că, acolo, eu sunt convinsă…! La noi la Mihai Viteazu, aici, cel puțin, cei de la Primărie nu îți eliberează acel atestat decât de abia după vreo 3 săptămâni. Pentru că eu am depus cererea, el mă verifică, inclusiv cu APIA, vine și acasă un reprezentant și mă caută de sănătate, și pe urmă îmi eliberează! Deci chiar nu există! Pe când, la ei la primărie… Eu, personal, am sunat la una din primării, în speță, era primăria din Căpuș, și am zis, domnule, cum ați eliberat, pentru că eu i-am spus numele persoanei respective, este un bișnițar! Cum ați eliberat? «Dar ce, doamnă, dar treaba noastră e să umblăm după ei, să vedem de unde, cum?» Păi, cum? Ia să vedem noi dacă… 

Când i-am întrebat pe cei din piață și inclusiv pe directorul tehnic l-am întrebat, i-am zis, domnule, ce e de făcut? Mi-a zis: «Doamnă, nu este vina noastră, e vina celor din Primărie!» Ăia de la primărie: «Păi nu e vina noastră că am dat! E vina ăluia de la piață, că nu îi cântărește marfa la aia când vine!» Păi, când să îi cântărească? Că aia vine dimineața, când se deschide piața, și după-masa nu mai e nimeni prin piață! La ora închiderii, aia mai vine cu o dubă de marfă și o bagă în piață! Ce să vă spun! Vin cei de la Direcția Agricolă, păi acela de la Direcția Agricolă se uită și vede că acela nu-i produsul ei până-i lumea și pământul…!

Cum vă imaginați dumneavoastră, că iar mă înfurii mai rău… în martie sau aprilie, în munte, acel om, era într-o zonă muntoasă și vindea usturoi verde! Și pătrunjel verde! Era producător! Și era în ordine și ok! Nu s-a luat nicio măsură împotriva ei! Era vorba de zona de la Dângău. Domne, acela vindea din Dângău, vindea ceapă verde! Vi se pare normal? Eu aveam ceapă verde doar în solarii! Dar aia vindea de acolo! Vi se pare normal? Nimeni nu a luat nicio măsură împotriva ei! Dar asta venea la piață doar când nu era administratorul sau când era sâmbăta sau duminica, când nu o mai putea verifica nimeni, pentru că nimeni nu se ocupa să dea telefon să vină cineva să o vadă; și în cazul în care ar fi venit cineva, eu sunt convinsă că ea ar fi primit telefon: «Pleacă!» Pentru că întotdeauna, când vine câte-un control, doamna asta nu găsește ușa pe unde să o taie! Ea o taie, acoperă tot… mă mir, cum nu știu eu când vine controlul? Deși, sunt bănuită de foarte multe ori că știu. Nu știu! Dar aia știe și pleacă! [Controlul o anunță – n.r.] «Ai grijă, că noi sosim!» 

Toată lumea știe, dar nimeni nu face nimic

„Și se știe, știu administrația piețelor, inclusiv directorul tehnic, eu cred că, până la domnul Poruțiu, toată lumea știe care-s bișnițarii de acolo! Totuși, nu se ia nicio măsură! Eu cred că nu se vrea! Dar, care este motivul pentru care nu se vrea, asta s-ar putea să nu-l aflăm niciodată! Să plecăm din lumea asta și să nu știm de ce! Sau, măcar bănuim de ce, dar, neavând nicio dovadă, nu prea poți să spui vocal de ce! Dar așa, la ureche, le-aș șopti un pic de ce! Tare aș vrea! 

Dar, vedeți, uite, cu toate că spun, am spus de atâtea ori, nimeni, deci este o sfidare, ei mă sfidează pe mine, în loc să mă cheme, să zică: «Măi, femeie, ia hai tu încoace aici la noi și spune-ne nouă, care-i povestea? Tot bați din gură ca un cățel! Păi, ia, spune-ne și nouă, care-i necazul acolo?»
Ei cunosc situația, dar măcar să zică, ia stai, să o chemăm noi pe zăpăcita asta încoace și să ne spună nouă, poate o oprim! Că eu cred că dacă aș fi primită de către domnul Boc, eu cred că m-aș opri! Că aș avea măcar satisfacția că un om care conduce Clujul și primăria, care se trage totuși de la țară și cunoaște totuși, eu l-am văzut și cosind și ce știu ce mai face el pe acolo, eu cred că totuși ar sta să gândească un pic și să îi cheme: «Măi, oameni buni, muierea asta vorbește în plus? Sau voi nu faceți acolo ce trebuie?» Cred că m-aș opri. Măcar aș fi satisfăcută că știe cineva de acolo de sus. Pentru că ăștia de jos nu spun nimănui! Ei încearcă totuși să mușamalizeze la nivel de administrație, de director tehnic, pentru a nu-și crea… a nu-și complica existența, cred că… eu așa mă gândesc! Nu pentru că neapărat nu ar vrea ei să ia anumite măsuri, poate că nu iau măsuri și datorită faptului că stau și se gândesc: «De ce să ne facem noi dureri de cap?» Pentru că s-ar putea, luând măsuri, aia să spună, știu eu ce? Ar putea să spună ceva! Mă gândesc! Că de aceea nu iei măsuri, nu? Probabil că aia s-ar trezi vorbind mai mult decât ar trebui. Și atunci, ce zic: «Las-o dracului, o las în pace pe aia și asta, las-o să zică cât vrea!» Eu doar bănuiesc că ar fi așa! Pentru că… păi, dacă pe mine nu mă protejezi, da? Pe mine, cum m-ai prins, cum m-ai ars! Păi atunci, care-i…?

Eu știu precis că nu am dat la nimeni nimic, nu dau, pentru că eu muncesc pe ele! Eu muncesc, e munca mea, eu bag mâinile în pământ și lucrez acolo! Domnule, dacă ție îți place să stai într-un birou, pe un salariu cum e acolo, nu știu, mic, mare, cum e, asta este! Unii suntem țărani, unii domni! Că așa a lăsat Dumnezeu împărțită lumea asta! Unul să meargă cu sacoșa și unul cu mapa și unul cu sapa! Eu cu sapa, tu cu mapa! Asta-i viața! Dar, de aceea și vorbesc! Pentru că știu că nu am nimic de ascuns și nu am nici ce să spun, nici nu mă protejează nimeni acolo.”

Clujenii plătesc abuzurile Poliției Locale

„Apropo, mi se mai spune: «Păi, dacă nu îți convine, pleacă!» Păi, uite, nu vreau să plec! Și-ar dori! Am uitat să vă spun că, datorită faptului că sunt vocală, atât de mult i-a dus mintea, încât au făcut un tabel îndemnați de, ei spun că de administrator, administratorul pieței spune că el nu avea cunoștință, au făcut un tabel prin care să mă dea pe mine afară! Începând de la bișnițari, nu, că nu a semnat toată lumea. Au semnat doar bișnițarii! Că altcineva nu! Au încercat ei să-l facă să îl ducă… sigur că m-am distrat și am zis: «Măi, oameni buni, păi mă puteți arunca din patul vostru, din casă, din curte, dar, dintr-un spațiu public, stai un pic! Piața asta nu este privată! Nu e a administratorului, nu e a bișnițarului, păi cum să mă dai afară dintr-un spațiu public? Ca ce chestie? Pe ce motiv? Pentru că bișnițară m-ați făcut, au fost la mine acasă, au văzut că nu sunt bișnițară, m-ați terfelit cum ați vrut!», pentru faptul că eu vorbesc și ei nu au liniște în piață! Păi, dacă asta le cumpără lor liniștea sau le strică liniștea, păi îmi pare rău, o să vorbesc și o să toc ca și tocătorul varza! Ce să zic? Deci așa mi-au spus: că datorită faptului…, ei nu au liniște în piață! Sunt singura care am curajul, care vorbesc. Pentru că restul, care sunt producători și ar vrea să vorbească, nu vorbesc pentru că, la rândul lor, și ei au fost amendați. Și, în loc să meargă în instanță, au preferat să plătească. Păi, de ce să dau, domnule, banii ăia? Sunt bani, într-adevăr, nu sume mari, dar nu vreau să dau! Ei tac din gură și se duc și plătesc ca mieluțul la tăiat! Că așa, ca la Paști, iei mielul, îl duci la tăiat, așa merg ăștia cu procesul verbal, haț!, plată la Primărie! 

Cred că sunt singura de acolo care am avut curajul să ajung cu ei în instanță! Iar acum, vecina mea, care a fost sancționată și ea și eu nu i-am dat voie. I-am spus: «Nu poți să plătești pentru un lucru pe care nu l-ai făcut!» Pentru că nu l-a făcut! Și atunci, cum poți să plătești? Cum? Și ea a fost amenințată, i-au zis: «Păi, dacă n-ai să plătești, o să cheltuiești mai mulți bani decât ar trebui!» A amenințat-o, bănuiesc, cel care a sancționat-o, că ea mi-a spus că așa a fost amenințată de către agentul acesta de la Poliția Locală, că: «Apăi, dacă nu plătești, o să pățești mai mult, sau o să dai bani mai mult!» Și i-am zis, lasă să te amendeze, să îți spună ce vrea, pentru că nu poți să plătești! Și noi ne-am făcut de 3 parale și ne-am dus în instanță, cu ce? Cu 5 legături de ceapă! 

Și mai este o treabă. Noi plătim avocat și ei dau banii înapoi. Oare domnul Boc știe că… câștigăm procesele și banii, categoric, îi primesc înapoi! Banii Primăriei! Ai clujenilor! Mie tare mult mi-ar plăcea să îi spun la domnul Boc, să îi arăt eu, să îi spun: «Domne, ia-l dumneatale frumos pe acesta care mi-a încheiat mie procesul verbal și nu a fost destul de documentat, ori trimite-l la o reciclare, ori scoate-i banii din salariul, domnule! Ia să-l iei tu și să-i iei o dată banii pe care primăria îi pierde, din salariul lui, și să vezi dacă nu s-ar documenta înainte, ia stai să vedem, măi, până să o amendez pe asta, întreb… 

De două ori am câștigat în instanță. Dar nu mi se pare normal să îmi pierd eu timpul prin instanță! Pentru că aia înseamnă timpul meu pierdut, pentru că mă duc la fond și pe urmă mă mai duc și în recurs! Ce să vă spun!? După ce a pierdut, a mai făcut și recurs! Păi, după ce ai mai făcut recurs?! Să mai pierzi o tură de bani? Tot de-aia? Pentru că eu, și la recurs, mi-am plătit avocat! Bineînțeles că am câștigat și au trebuit să dea încă o dată bani! Păi, scriu acolo în motivare, cei de la Primărie, când au făcut recursul, că nu le convenea câți bani am dat eu avocatului. Păi, stai, frate, că acela, de era deștept, îmi cerea mai mult, că eu îi dădeam, că doar îmi dădea Primăria înapoi! E ca și cum i-aș fi dat împrumut! Procesul a fost acum doi ani și a durat doi ani, că anul trecut am câștigat! Deci a durat doi ani și a fost o sumă destul de consistentă! Bineînțeles! Dar nu mi se pare normal ca pe mine, în loc să mă lași să produc și să îmi valorific marfa, să mă porți tu de-a lela pe mine prin instanță! Ca ce chestie?!”

Administratorul pieței Flora și greva bișnițarilor, „pentru ca să se facă liniște”

Sunt lucruri care sunt jenante! Eu tot așa zic că domnul Boc nu știe ce se întâmplă. Chiar nu știe ce se întâmplă. Nu știu dacă, chiar dacă va afla, va avea timpul necesar și disponibilitatea de a fi măcar curios să deslușească cât de cât ițele acestei povești și măcar să afle ce se întâmplă în realitate cu producătorii. Pentru că, v-am spus, sunt oameni care pot să vorbească, dar nu o fac de teamă, iar cei care vorbim așa, poate că mai sunt vreo unul-doi care ar avea curajul să vorbească, le este teamă, iar eu, care vorbesc, sunt amendată! Dar așa, știți cum? Non stop! 

Și aia cu tabelul, a fost o treabă foarte ciudată. Până la urmă am zis, domnule, păi s-a făcut grevă, atât i-a dus mintea, nu numai că au făcut tabelul, au acoperit bișnițarii toată… am rămas doar câțiva oameni cu scaun la cap care am vândut în ziua aia, fiindcă eram la piață. Am făcut aproape 7 milioane de lei vechi într-o zi în care de abia fac unul! Că numai i-am văzut că acoperă toți! Și intră cei de la Poliția Primăriei, i-a chemat pe toți! Măi, zic, ce-o fi cu ăștia de acoperă? Și mai eram vreo 3-4 care vindeam. Toți: «Nu știu, doamnă!» Ca să aflu pe urmă că au făcut grevă ca eu să plec din piață! Păi, stai, fraților! Vin ăia de la Poliția Primăriei și îi întreabă: «Măi, de ce ați făcut grevă?» «Păi, am făcut grevă să plece doamna Turcu acasă din piață!» «Păi, de ce să plece?» «Pentru că vrem liniște, că dânsa vorbește!» Păi, stai, fraților, dacă asta este… pentru ce? Ca eu să nu vorbesc contra bișnițarilor? Îmi pare foarte rău!

Eu am vorbit foarte mult despre bișnițari, iar cei care au fost bișnițari s-au simțit. Și ei au spus că administratorul i-a învățat!  Dar eu când m-am dus la administrator și i-am zis, domnule, dumneata, ca administrator, în primul rând, nu ai voie să accepți asemenea provocări! Ei așa au spus, că administratorul! Dar administratorul, când a văzut că, de fapt, treaba nu e cum vrea el, a zis: «Păi, știți, doamnă, nu, eu nu i-am învățat! Eu nu!» Dar sunt oameni care nu au semnat și care au venit, sigur că eu nu le-am dat numele, pentru că nu am vrut să aibă ei repercusiuni, să se facă presiuni asupra lor, dar au venit și mi-au spus: «Doamnă, este adevărat, pentru că ne-au chemat pe noi în birou acolo!», la administrator s-a și semnat tabelul, în birou! Cum, domne, dumneata nu ai știut, dacă la dumneata în birou s-a semnat? Bișnițarii i-au făcut tabelul, el i-a învățat ce să facă, nici măcar nu au fost în stare să scrie corect! Mă gândesc că, într-un fel sau altul, [administratorul pieței Flora vrea să curețe piața de producători]! Îl cheamă Ioan Ovidiu Ștefan. Un băiat tânăr care, eu am crezut, când a venit administrator, am zis, domnule, acesta va face ordine! Și el a fost la mine acasă în control, aici! Deci el a fost la mine și știa! Deci eu asta nu înțeleg, de ce îi deranjează, dacă ei nu sunt în stare să facă ordine! 

Interesul lor ar fi să duci produse, dar să le dai la preț de nimic! Și să stai așa, cumva, ei consideră că e foarte bine să te știi tu supravegheat cu acel tabel! Este ca o sabie a lui Damocles, care e deasupra capului la mine. Stai măi, oare, mă duc repede, să văd, s-a schimbat? Că, dacă eu nu pun 2 lei 75 și am lăsat numai 2 lei 70, pentru acei 5 bani se dă telefon și mă uit pe care ușă intră Poliția Primăriei! Deci, este o situație care nu ar trebui să existe! Este o presiune pusă pe producător! Nu pe bișnițar! Pentru că bișnițarul acela se duce, cumpără, ia dimineața cu un leu și lui, dacă îi rămâne, dați-vă seama că lui îi convine, că dacă el rămâne doar cu 100 de lei pe zi, iar 100 de lei o scoate pe zi, în 30 de zile, pentru că ăștia sunt oameni care și duminica sunt acolo, în 30 de zile sunt 30 de milioane vechi! Sunt două salarii, omule! Fără impozite, acela nu plătește impozit pe pământ, nu plătește, ca și mine, declarația 221 la Finanțe, care sunt producător și, dacă eu nu o plătesc, vine peste 5 ani Curtea de Conturi și mă ia la rost după Apia și zice, doamnă, dumneata ai avut declarat la Apia, dumneata nu ai plătit și la noi ceva!”

Intimidări și presiuni asupra producătorilor vocali

„Eu tot așa zic, că singurul care ar putea, într-un fel sau altul, să rezolve situația, este domnul Boc. Pentru că eu m-am străduit foarte mult, v-am spus, nu am avut decât necazuri. Am spus prima dată administratorului, că am avut încredere că va face ceva, nu a făcut nimic, dimpotrivă, a reușit să ațâțe toată piața, după ce dânsul a fost la mine în control acasă! Deci, specific! Și cel care m-a sancționat a fost la mine în control și a văzut ceea ce ați văzut dumneavoastră, domnul administrator a fost și a văzut ceea ce ați văzut dumneavoastră, de la Consiliul Județean au fost și au văzut. Ăia s-au și minunat, au spus, domne, pentru ce ne-ați adus aici? Pentru că a spus altă bișnițară că eu sunt bișnițară! Păi, stai, domnule, nici nu trebuia să faci atâta tam-tam, trebuia doar să suni la Primărie și să spui, măi, oameni buni, muierea asta, ce are declarat la Apia, ce are declarat la Primărie? Pentru că toate lucrurile astea trebuie declarate, începând de la Primărie, până la Apia. Ei încearcă să te intimideze!

Acum, văzând că nu au niciun spor asupra mea, la un moment dat s-au mai liniștit. Dar, de ce s-au liniștit? S-au liniștit că am plecat eu la piețele volante! Pentru că eu, dacă sunt acolo, clar că, eu și acum, și săptămâna asta, m-am dus la administrator și i-am spus: «Nu mi se pare normal, dacă acel regulament interior spune că trebuie masa acoperită, să o acopere!» Pentru că eu m-am dus inclusiv duminica, mi-am lăsat acasă familia, mi-am lăsat lucrul și am venit la piață cu o marfă proaspătă, cu un produs bun. Dar nu am putut să o vând marfa mai proaspătă pentru că în fața mea era o fată care vindea flori, dar care vindea marfa rămasă de joia sau de vinerea la doi lei sau la un preț de nimic, pentru că oricum acela a venit luni și a adunat-o și a aruncat-o la Rosal! Și atunci la acela i-a convenit că da de i-a ieșit măcar de o cafea, i-a dat cineva banii, sigur că fata de acolo care a vândut le-a pus banii la fiecare, dar mie nu mi se pare corect! Pentru că eu, dacă nu sunt la piață, eu îmi acopăr marfa. Sau mi-o iau și vin acasă cu ea. Pentru că dacă eu aș face așa, sunt convinsă că domnul Rus Alexandru ar fi din nou pe mine să mă sancționeze că nu am respectat ordinul interior dat în piață!

Ce mă deranjează mai tare, v-am spus, este faptul că se creează o presiune asupra producătorilor vocali. Pentru că cei care tac, ăia nu au nicio treabă! Ăia, chiar dacă se duc acasă, și așa și spun, că ei mai merg acasă, își mai fac treaba, și, mă rog, fiecare are rândul lui. Nu mi se pare în ordine absolut deloc! Deci, unii suntem vizați, alții nu! Și, atunci, stai și te întrebi: domnule, de ce pentru unii o fi mumă, pentru alții ciumă? Dar, când vezi cum merge lumea asta…”

Adriana Turc îi cere o audiență primarului Emil Boc

„Sper să se ajungă la domnul Boc. Din toată inima. Și sper că măcar dânsul, poate, nu știu, întâmplarea să facă, măcar să mă cheme să îmi spună: «Uite, măi femeie, peste 3 luni, 6 luni, o audiență, nu știu, 5 minute, i le scriu pe o hârtie pe toate și îi dau hârtia scrisă dacă nu are timp de mine!

Probabil că dânsul, fiind ocupat, are altă treabă, dar, v-am spus, eu am fost și la domnul Tișe, tot nu am făcut nimic, mai rău mi-a făcut că, după ce am fost la domnul Tișe, am fost sancționată și purtată și, «ce, doamnă, cine este Tișe? Ce, ai crezut că noi nu aflăm? Aflăm!» Tocmai așa a fost! Când nici nu m-am așteptat! Singurul care mi-a dat un răspuns a fost domnul Vakar, care, v-am spus, un răspuns… Cei din Primărie mi-au spus, că eu am rămas surprinsă, cum sărăcie, am fost la domnul Tișe cu hârtiile și, până la urmă, hârtiile au ajuns la ăștia la Primărie! Am fost la domnul Tișe în 2014, în perioada când am fost sancționată, că după aia am fost sancționată! Eu am fost la domnul Vakar în audiență la Consiliul Județean, iar domnul Tișe era parlamentar! Ca parlamentar am fost la dânsul!”

Ziar de Cluj va urmări în continuare această situație, felul în care, după ce au fost făcute publice, acuzațiile doamnei Adriana Turc vor fi sau nu cercetate de instituțiile statului aflate în măsură să investigheze aceste aspecte cu iz penal. Vom solicita răspunsuri Primăriei Cluj-Napoca, Consiliului Județean Cluj, responsabililor din serviciul de administrarea a piețelor, administratorului Pieței Flora și Poliției Locale.

De asemenea, îi vom trimite domnului primar Emil Boc toate declarațiile doamnei Adriana Turc și îl vom întreba printr-o adresă oficială, dar îl întrebăm și în mod public, dacă este de acord să îi ofere o audiență Adrianei Turc, pentru ca aceasta să îi dezvăluie și dânsului, personal, toate informațiile pe care le deține privind neregulile și abuzurile care se petrec în piețele Primăriei.

Sperăm ca domnul Emil Boc să fie deschis spre a-i oferi o audiență Adrianei Turc, el fiind singurul în care acest producător local își mai pune, în momentul de față, speranța. Sperăm să nu o ignore, pentru că, după ce toate aceste informații au fost expuse în mod public, a le ignora ar însemna să fie complice cu cei din subordinea sa, cu cei pe care Adriana Turc îi acuză de toate aceste abuzuri (și chiar ilegalități).

Adauga comentariu