PORTRET

Emanuel Boboiu – nevăzătorul ce vede viața mai luminoasă decât toți văzătorii

Există în lumea asta mare grămezi de oameni perfect sănătoși și fără nicio problemă reală de nedepășit, ce nu-și pot depăși stările permanente de depresie cruntă, de frustrare feroce, de jale amară și de tristețe vecină cu dorința de a muri. Există toți acești oameni pe lângă care viața trece degeaba, oameni pe lângă care mai sunt și persoane ca Emanuel Boboiu ce, deși nevăzător din copilărie, a realizat până la 31 de ani mai multe decât toate grămezile de văzători de care am pomenit anterior, și încă o grămadă de lucruri pe deasupra! El e un exemplu pentru toți, văzători sau nu, dar mai ales pentru cei ce se văd pe sine ca fiind năpăstuiți de soartă, lipsiți de speranță și de șanse în viață, deși văd, aud și au tot ce le trebuie pentru a reuși, cu condiția să vrea și să-și depășească condiția de comozi. Pentru că dacă Emanuel Boboiu poate, înseamnă că se poate! În zece ani de când îl cunosc, nu l-am văzut măcar o singură dată trist, abătut, dezorientat, pierdut sau dezechilibrat interior. Sau exterior. Iar acum se declară a fi… dar asta veți citi la sfârșitul acestui portret.

S-a născut în Arad, unde inițial a urmat școala normală, însă, pentru că i-a slăbit vederea, a venit în Cluj în ’93 la o școală specială, la Liceul pentru Deficienți de Vedere, unde acum e profesor: ,,Când am venit la Cluj încă mai vedeam, dar treptat mi-a slăbit vederea de tot, pe vremea aia nu era calculatorul ca să pot citi, aici erau manuale Braille și se putea și scrie în Braille…”. După terminarea liceului, în 2002, a mers la Litere, la română-latină, în primul rând pentru pasiunea pentru limba latină, unde a câștigat și olimpiade: în clasa a XI-a a fost primul din județ, la olimpiada normală, iar pe oraș a avut singurul 10 pe clasa a zecea: ,,Îmi plăcea latina fiindcă avea o logică altfel, logica limbii latine, care mă ajută acum și în programare, am îmbinat practic filologia cu înclinația mea spre real. În America, de exemplu, se caută programatori care știu latină, pentru că au o gândire structurată și programarea necesită treaba asta. Româna am ales-o ca să fie și ceva ce să pot preda, m-am gândit și practic un pic, fiindcă la latină nu prea sunt ore, se tot scot, a intrat în desuetudine”, spune Emanuel, zâmbind accentuat pe cuvântul desuetudine. De altfel, el întreaga viață și-a structurat-o pe eșafodajul unui zâmbet pragmatic și ironic, izvorât dintr-o luciditate profundă și o minte sclipitoare.

Pe parcursul facultății a dezvoltat site-ul limbalatina.ro, site care conține și un dicționar român-latin, primul sau singurul dicționar electronic, la care au putut avea acces și nevăzătorii, ce până atunci nu puteau consulta deloc un dicționar latin, neexistând varianta în Braille, ,,după aceea s-a dovedit util la nivelul tuturor utilizatorilor, orice cuvânt cheie ai căuta, legat de limba latină, primul rezultat fiind acest site; dicționarul eu l-am scris manual de la zero, pe urmă au apărut și contribuitori, dar primele câteva mii de cuvinte le-am introdus manual, a fost o muncă de vreun an jumate”, povestește Emanuel, cu o modestie firească, nedisimulată. ,,Pe partea web am făcut site-uri și la comandă, contra cost, plus site-uri pentru nevăzători, în special pontes.ro, ce conține și o bibliotecă și un forum foarte mare, singurul special pentru nevăzători, unde sunt mii de mesaje, legate de IT, utilizarea cititoarelor de ecran, probleme de accesibilitate sau despre posibilitățile de angajare; am pus la punct și un sistem de ajutor pentru accesibilizare, am oferit consultanță pentru webmasterii care doresc să aibă un site accesibil pentru nevăzători. Biblioteca Pontes are vreo 20 000 de titluri electronice, aici au acces doar persoanele cu deficiențe de vedere, pe bază de user și parolă. Avem un trafic destul de mare, fiindcă nu există proiecte similare pe bază de text, doar audio, iar textul este mult mai avantajos pentru că orice carte poate fi scanată, OCR-izată și apoi citită cu ajutorul  unei voci sintetice.”

După terminarea facultății s-a angajat ca profesor de informatică la Liceul pentru Nevăzători, dorind să-i ajute pe ceilalți, pentru că ,,o meserie accesibilă pentru nevăzători ar fi cea de programator, mai ales pe partea scrierii de hard code; pe de altă parte, eu am făcut pe cont propriu multe aplicații pentru că eu lucrez și la școală și atunci nu am căutat un loc de muncă în domeniu, ci am preferat să dezvolt pe cont propriu jocuri audio și aplicații utile nevăzătorilor. Pentru asta am învățat inițial singur, citind zeci de manuale, cărți de programare în limbajele C++, Java, în 5 ani am ajuns la un nivel la care pot să fac o aplicație de la zero, inițial pentru sistemul de operare Windows și acum programez pentru Android. Prefer să fac pe cont propriu, în ritmul meu, și să preiau și comenzi din când în când, site-uri, baze de date… dintre jocuri, toate se găsesc la games.pontes.ro, unul dintre ele, un joc de table, care se poate juca și online, l-am făcut cu licență, de vânzare, și a fost vândut cam peste tot, și în afara țării, în special turcii l-au cumpărat.” 

Emanuel are deja cont de dezvoltator pe Google Play, unde creează programe și jocuri accesibile audio, pentru Android. Dezvoltă aplicații care facilitează cititul de cărți sau alte documente direct de pe telefon, și hărți sau aplicații de tip GPS, speciale pentru nevăzători.

Dar autodidactul de succes nu se limitează la asta și ,,pentru a îmi concretiza pasiunea cumva, în prezent sunt la Politehnică la un curs postuniversitar de doi ani de informatică și programare. Însă deocamdată fac informatica din pasiune. Sunt și formator în cadrul unui proiect POSDRU, «Șanse sporite pe piața muncii pentru persoanele defavorizate», proiect legat tot de acest domeniu.”

În ceea ce privește viața personală… Emanuel preferă a își aloca marea majoritate a timpului, în special noaptea, tot programării, orele de programare fiind între 23 și 3, ,,ăsta e orarul meu de obicei, am ore la școală pe la 9-10, ceea ce îmi permite să dorm suficient. În rest, în timpul liber, ieșiri cu prietenii, organizare de evenimente în cadrul Asociației Pontes, plimbare cu bicicletele în tandem. Mă descurc singur, de la gătit la orice ține de gospodărie, locuiesc singur, merg singur absolut oriunde, inclusiv la gară, tot procesul, luarea biletului și urcat în tren…”

Ca persoană, se descrie ca fiind ,,calm, practic, pragmatic chiar, întreprinzător cu limite”, iar în relațiile cu femeile ,,plictisit uneori, curios de noutate… Dă numărul meu de telefon la ziar!”, mă îndeamnă râzând, continuând imediat: ,,…dar nu rău, moderat!”

,,Sunt mulțumit în prezent de viața mea, per ansamblu sunt mulțumit, niciodată nu am dus-o mai bine ca acum și dacă aș vrea să fie mai bine, mă gândesc că poate ar fi mai bine sa fie mai rău!” încheie Emanuel, în aceeași notă veselă. Un optimist incurabil, cu o viziune sănătoasă asupra vieții, un om de ale cărui realizări cu siguranță vom mai auzi în această viață. Pentru că Emanuel Boboiu e un nevăzător ce vede viața mai luminoasă decât toți văzătorii!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *