Cei mai importanti lideri ai comunitatii maghiare din Cluj au semnat astazi implicarea in procesul in care initiatorii Musai-Muszaj il au cu municipalitatea pentru montarea placutelor multilingve in oras. Personalitati din diverse domenii ale acestei minoritati s-au reunit la aceeasi masa si au criticat lipsa de viziune si implicare a autoritatilor locale intr-o problema care in 2015 nici nu ar trebui discutata, ci ar tine de normalitate. Organizatorul Zilelor Culturii Maghiare a apreciat chiar ca primarul Clujului tine sa ramana “in pivnita” si ca “ar trebui sa mergem iar acolo sa ridicam capacul”. S-au aruncat in timpul conferintei de presa cateva intepaturi la adresa unor consilieri locali, dar au fost si marturisiri emotionante din experienta personala a celor prezenti.
Evenimentul s-a vrut “un fel de dare de seama prilejuita de expirarea timpului estimat pentru campania pe care cei din comunitatea Musai-Muszaj au numit-o ”Primavara celor 1000 de procese – 1000 de cereri pentru placute multilingve””.
Musai-Muszaj s-a nascut ca urmare a deciziei Curtii de Apel, care a dat castig de cauza primariei, dupa ce institutia a facut recurs la procesul castigat de o asociatie deschisa in Olanda pentru implementarea unei decizii din 2002 a Consiliului Local pentru amplasarea placutele bilingve.
“Motivul pentru care s-a pierdut acest proces la recurs era ca aceasta asociatie nu avea calitate procesuala, ca era inregistrata in Olanda. Practic, mai multa lume a fost frustrata de aceasta decizie. O data, nu am crezut ca ar fi fost nevoie de acest recurs. Apoi, justificarea ni s-a parut absurda, si, ca atare, am decis sa ne mobilizam. Evident, nu e vorba doar de placute. Aici e vorba de cum traim maghiarii – si minoritatile in general – si romanii, aici, la Cluj. Pentru mine, se aseamana cu o scena dintr-un film de Kusturica in care toata lumea sta in pivnita in timp ce afara se terminase razboiul. Din cand in cand, cineva ridica capacul si spune “da, afara e inca razboi”, asa ca raman in continuare acolo. Cumva, placuta asta pentru mine reprezinta acel capac, pe care ar fi cazul sa il scoatem o data, pentru ca lumea sa poata sa iasa”, a precizat Istvan Szakats, liderul comunitatii.
S-au strans la aceeasi masa personalitati ale comunitatii maghiare din Cluj, intre care Visky Andras de la Teatrul Maghiar de Stat (TMS) Cluj, consilierii locali Csoma Botond, Emese Olah si Gered Imre, organizatorul Zilelor Culturale Maghiare la Cluj Gergely Balazs, viceprimarul Anna Horvath, directorul Operei Maghiare Szep Gyula, prorectorul UBB Soos Anna sau decanul Universitatii Sapientia Tonk Marton. De asemenea, a mai fost prezent Marius Tabacu, directorul Filarmonicii de Stat Transilvania si Lucian Nastasa Kovacs, directorul Muzeului de Arta din Cluj. Acestia au semnat un act prin care devin parte procesuala in proces.
“Noi am promis atunci 1.000 de cereri din partea cetatenilor, cu greu am depasit 2.000. Am promis ca o sa avem 1.000 de oameni care sa se constiuie in parte civila la proces, acum suntem la 250. Procesul de inregistrare continua si cred ca o sa avem cele 1.000 de persoane. Nu va fi doar o premiera, ci, mai important, va semnala ca exista un sprijin cetatenesc pentru acest proces”, a precizat Szakats.
Marius Tabacu, directorul filarmonicii clujene, a declarat ca regreta ca este nevoie la Cluj de asemenea demersuri pentru un act de normalitate.
“Problemele nationale se ridica atunci cand oamenii sunt atenti la ele. Cautam argumente pentru ceea ce este firesc. Pentru mine, faptul ca trebuie sa vorbim acum, in 2015, despre asemenea subiecte mi se pare un act de nenormalitate. In 1990 mi-am permis sa spun ca in Romania totul va fi bine si va fi in regula cand UDMR va disparea. Cand nu va mai fi nevoie de acest partid. Nu vreau sa fac apologia politicii UDMR, nici nu sunt in masura sa o fac, dar faptul ca el trebuie sa existe este un truism. La fel, faptul ca trebuie sa stam aici la masa sa discutam despre placute pe mine ma intristeaza, mai ales ca se intampla aici, la Cluj. Avem atatea alte probleme si subiecte de discutii care ar fi mult mai de folos decat asta”, a apreciat directorul filarmonicii.
Istoricul Lucian Nastasa Kovasc a vorbit despre multilingvism ca despre “ceva ce niciodata nu a adus pagube, ci numai si numai foloase”.
“Avem atat de multe de revendicat sub aspectul multiculturalismului, dar nu neaparat a ingemanarii intre culturi. Eu nu cred in aceasta interferenta intre culturi decat sub aspectul imprumuturilor. Eu nu cred niciodata ca pe un roman pot sa il fac maghiar sau invers. Toti putem sa luam unii de la altii ce-i mai bun. Nu pot intelege nici un tip de segregatie, de interdictie. Efectiv nu pot sa inteleg distinctiile pe care unii le fac si incapatanarea de a nu marca, de pilda, denumirile orasului in limbile minoritatilor. Cand intru in Cluj vad ca suntem infratiti cu toate natiile din lume si nu pot sa citesc Kolozsvar sau Klausenburg. Invocam denumiri tot mai ciudate si ne mandrim cu infratiri, dar nu regasesc localitatea pe care o stim de cel putin un mileniu”, a afirmat directorul Muzeului de Arta din Cluj.
Viceprimarul Ana Horvath a adus in discutie procesul verbal din 11 februarie 2015.
“Colega mea Claudia Anastase spunea acolo – asta si apropo de exceptia lipsei de calitate acceptate de Curtea de Apel Cluj – ca daca dumneavoastra faceati, fratii mei de la aceasta masa, era OK, dar a facut asta un ONG olandez. Evident, ea a uitat in acele momente multiplele demersuri pe care consilierii UDMR le-au facut in Consiliul Local de-a lungul timpului, diversele incercari de a ne gasi parteneri politici pentru acest demers. A mai fost un efort in 2002, a mai fost un altul in 2010 si nu am reusit. E firesc atunci sa apara si miscarile societatii civile, prin metode mult mai creative, mult mai simpatice de a capta simpatia comunitaii majoritare romanesti si nu mai, de a atrage atentia ca aceste nevoi sunt reale si firesti si provin din randul majoritatii conlocuitoare. As dori transmitem mesajul catre comunitatea romana din Cluj ca inscriptia Kolozsvar a acestui oras este oglindirea lui in sufletul comunitatii maghiare”, a spus ea.
Lucian Nastasa Kovacs a intervenit atunci indemnand la depasirea mentalitatii impuse de Funar.
“Ar trebui sa depasim cu totii discursul acela al anilor ’90, cand a existat un om si o gloata dupa el, unii cu ranguri academice si instiga lumea la tot felul de interdictii, cand ati constatat ca nu se intampla nimic neplacut, nimic rau, ci dimpotriva, avem un puls de capital simbolic. Numai daca umblam vara prin oras, in august, acea luna periculoasa in care avem de-a face cu Zilele Culturii Maghiare, cand sunt spectacole si Clujul e plin nu doar de maghiari si romani, ci si de nemti, americani sau thailandezi si e o mare placere”, a apreciat istoricul.
Anna Soos, prorector la UBB a marturisit ca a crescut in Brasov, un loc in care era o modalitate foarte buna de a convietui intr-un spirit multicultural.
“Eu sunt convinsa ca vom reusi sa ii convingem pe colegii nostri romani de adevarul cugetarii care spune: cu cat ma lasi sa fiu mai catalan, cu atat ma simt mai spaniol”, a declarat ea.
Directorul Operei Maghiare a dezvaluit si el amintiri din copilaria sa, petrecuta in satul clujean Suceag.
“Cand ne intelegeam cu romanii vorbeam romaneste, iar ei vorbeau cu noi in ungureste. M-am mutat de cateva luni in casa natala si am constata ca lucrurile stau aproape la fel, deci vad de unde vine aceasta problema. As intreba mai mult comunitatea romaneasca daca este adevarat, sau cineva vrea sa se distreze cu acest caz, ca noi sa ne simtim chiriasi in acest loc unde suntem de mai mult de 1.000 de ani? Noi toti ne-am nascut aici in Transilvania. Cine are aceasta placere ca noi sa ne simtim mai putin acasa decat altii? Eu de fapt nici nu mai simt minoritar. Sunt acasa, ma simt bine si doar niste formalitati ma fac sa nu cred ca totusi sunt acasa”, si-a amintit acesta.
Visky Andras, directorul artistic al TMS a avut apoi o interventie emotionanta.
“Teatrul Maghiar din Cluj a devenit in ultimii ani o institutie culturala emblematica a vietii culturale din toata Romania. Un aspect al acestui proces a fost si faptul ca noi am fost pionierii inscriptiilor in limba romana la toate spectacolele noastre. In momentul de fata nu trebuie sa anuntam faptul ca un spectacol este dat cu supratitrare in limba romana pentru ca a devenit o normalitate. In aceeasi masura in care spectatorii nostri care vorbesc in limba romana se simt ca acasa la reprezentatii, in aceeasi masura ar fi ca noi sa ne simtim acasa in orasul Cluj”, a precizat el.
Directorul a mentionat apoi ca locuieste pe strada Hasdeu, alaturi de familii care vorbesc franceza, maghiara si romana, plus studentii cu care vorbeste in engleza sau franceza.
“Am trait cinci ani fiind stramutat in detentie in satul Laptesti, care nu mai exista, din nefericire. In detentie am trait intr-o societate multiculturala. Nicolae Balota imi vorbea in limba maghiara, pentru ca eu la vremea respectiva nu stiam romana. Paul Goma imi vorbea in romana. Maria Antonescu ne vorbea in romana. Fostul ministrul al Sanatatii ne vorbea in romana si ne invata cuvinte si fraze in franceza. Paul Farcasan, evreu din Timisoara ne vorbea in limba romana si germana. Nu cred ca detentia ar fi modelul ideal al multiculturalismului, ci libertatea si democratia. Din aceasta cauza am aderat la aceasta cauza, ca director artistic al TMS si in calitatea mea de om civil si tata, locuitor al Clujului”, a declarat Viscky Andras.
Csoma Botond a relatat apoi despre o disputa in Consiliul Local in luna februarie.
“Am avut o discutie destul de aprinsa in consiliul local pe marginea acestor placute bilingve. Atunci, domnul consilier Ioan Pop, colegul nostru de la PNL ne-a spus ca el in principiul ar fi de acord cu placutele bilingve sau trilingve, dar nu prin metoda noastra, a pumnului in gura. Atunci am incercat sa ii raspund ca nu cred ca UDMR sau societatea civila a incercat sa puna pumnul in gura pe acest subiect. Am incercat prin diverse metode politice sa rezolvam aceastia problema, dar nu am reusit. Cand domnul Apostu a fost primar al Clujului am strans peste 13.000 de semnaturi, le-am depus la primariei, le-am depus, dar fara succes. Nu ar trebui sa dedicam asa mult timp pentru rezolvarea unei probleme care tin in normalitate. In copilarie mergeam la bunica pe strada Iuliu Maniu si vorbeam cu copiii in maghiara. Ne-am mutat in Manastur si am invatat romaneste de la copiii de acolo, inainte de a merge la scoala, ceea ce mi-a fost de folos”, a povestit consilierul.
Decanul Universitatii Sapientia a subliniat ca identitatea nationala nu inseamna nationalism.
“Am avut un strabunic cetatean al Clujului, profesor universitar si vice-episcop al Eparhiei Reformate a Ardealului care in jurnalul sau nota ca nu cunoaste o valoare mai mare decat intelegerea intre popoarele care locuiesc in Ardeal. Asta am purtat in inima, asta am invatat de la familia mea. Asa am crescut in cartierul Tudor din Targu Mures: am invatat sa fiu maghiari jucandu-se intre copii de nationalitate romana. Sun convins ca unii nu vor sa vada in ce directie merge multiculturalitatea la Cluj. Avem destule probleme incat sa ne canalizam energiile in lucruri normale. Asta ar trebui sa dea de gandit tuturor celor care conduc destinele acestui oras. E o responsabilitate enorma pentru orice primar ce atmosfera, ce logica impune in comunitate. Nu cumva sa ajungem intr-o multiculturalitate orwelliana, unde toti sunt egali, dar unii mai egali decat altii”, a atras atentia Tonk Marton.
Gergely Balazs, organizatorul principal al Zilelor Culturale Maghiare i-a multumit lui Nastasa Kovacs pentru mentionarea evenimentului ca exemplu de multiculturalitate.
“Toti au trecut pe acolo, inclusiv domnul Boc, care se pare ca nu vrea sa iasa din pivnita. Poate mai trecem pe acolo sa il scoatem cumva. Am stat cu el impreuna si cu doamna viceprimar Horvath Anna pe scena, in fata a 30.00-40.000 de oameni, majoritatea maghiari, dar si foarte multi romani. Domnul primar vorbea despre multiculturalism, despre fratia intre natii… Problema e ca vorbeste despre aceste lucruri si se pare ca nu le intelege. Interesul ridicat al mass-mediei romanesti ne arata foarte clar ca aceasta problema e absoltut depasita. Am ramas cativa in pivnita, mai ales politicienii. Elita politicii clujene, unguri si romani impreuna incercam sa ne convingem ca razboiul dintre romani s-a terminat”, a punctat directorul.
La final, organizatorul actiunii a precizat ca este convins ca acest proces va fi castigat.
“O sa existe o sentinta judecatoreasca ce va obliga administratia sa puna aceste placute si, cel mai probabil ca nu o sa se intample nimic, ca si in cazul hotararii din 2002. Vor aparea motive ca nu este tabla, nu este vopsea, nu se incheaga cimentul. Cred ca exact asta e miza viitorului Musai-Musaj: sa aratam ca nu este de ajuns sa construim castele de cuvinte. E punctul sa construim castele din caramida, pur si simplu. Invitatia mea este ca toti clujenii sa se alature initiativei noastre, nu pentru a face parte dintr-un proces, ci pentru a arata ca noi de fapt deja suntem OK unul cu celalalt”, a conchis Szakats.
Grupul Musai Muszaj a reusit de la fondarea sa in 11 februarie 2015 organizarea a 14 actiuni, din care 9 flashmob-uri, doua dezbateri publice si maine, 28 mai va avea loc o a treia, la redactia Szabadsag.