Acum câteva zile l-am văzut pe Daniel Morar plimbându-se singur, în apropierea hotelului Astoria din Cluj-Napoca.
O siluetă firavă, ușor aplecată de spate, omul care a „harponat” 7 ani „pești” de dimensiunile lui Adrian Năstase, a fost extras acum un an din porunca Întîiului Marinar al țării din apele învolburate ale luptei cu corupția în care era cât pe ce să fie înecat și îndrumat să „navigheze” în balta mult mai „călduță” a Curții Constituționale.
În fapt, Morar a fost „executat” ca în „Miorița” de primii oameni în stat, deoarece în „staulul” de la „Rahova” adunase hărnicuț foarte multe „exemplare” din „turma de bizoni” de la PSD, dar și „cornute” din „ograda” protejată a președintelui.
Pentru „procurorul prin definiție” care este Daniel Morar, ahtiat după război și acțiune împotriva corupților, roba de judecător pare mai degrabă un soi de cămașă de forță cu care sistemul l-a prins pentru că devenise molipsitor și pentru alți procurori elanul acestuia de a umple închisorile cu baronii locali care și-au „mufat” gurile hulpave la banul public.
Unul dintre procurorii pe care Daniel Morar i-a contaminat cu „virusul” anticorupției este și procurorul șef DNA Cluj, Elena Botezan, care a fost elogiată de actualul judecător al Curții Constituționale în cartea: ”Prețul adevărului, un procuror în luptă cu sistemul” al cărui autor, jurnalistul Dan Tapalagă, s-a așezat clar de partea sistemului de justiție „nășit” în ultimii ani de candidata la președinție, Monica Macovei.
Dacă citiți cu atenție dialogul dintre jurnalistul de la Hotnew și fostul procuror șef de la DNA puteți să vedeți o serie de similitudini interesante între modul în care și-a construit cariera Daniel Morar și ascensiunea fulminantă a Elenei Botezan.
În primul rând, porecla de „castravete murat” cu care l-a „alintat” Monica Macovei pe Daniel Morar i se potrivește perfect și Elenei Botezan.
La ambele „exemplare” de procurori „pur-sânge” găsim aceeași privire, rece, glacială, de „animal de pradă” care transmite intrasigență, hotărăre de a urmări „prada” și de a o lăsa din „fălcile încleștate” doar atunci când aceasta este închisă în „cușca” de la Gherla.
„Elena d’ Arc” a justiției clujene are același apetit pentru vânătoarea de „dinozauri ai corupției” ca mentorul ei, Daniel Morar.
Cele mai importante „trofee” din cariera celor doi au fost fără îndoială, Adrian Năstase, fostul prim-ministru al României și Sorin Apostu fostul primar al orașului de 5 stele doar în ceea ce înseamnă corupția la nivelul de vârf al administrației clujene.
Cel mai important numitor comun al celor doi procurori este însă singurătatea.
Tema singurătății a fost probabil cea mai importantă lecție de viață pe care i-a predat-o Daniel Morar, Elenei Botezan.
Șefa DNA a învățat foarte bine că orașul de pe Someș este condus de trei „famiglii” politice ale căror culori s-au amestecat de-a lungul timpului atunci când a fost nevoie de solidaritate în fața furtului din avutul public și cel privat.
Portocaliul „famigliei” pedeliste a început să devină maroniu după arestarea lui Bica și Apostu, steagul galben al liberalilor clujeni a început să fie arborat în bernă cel mai des la Gherla și nici roșul intens din sufletul unor pesediști ca Oleleu, Cordos sau Lăpușan nu a putut să ascundă secera și ciocanul cu care le-ar da în cap aceștia unor procurori ca Elena Botezan care le-au făcut zile fripte mai ales în acest an.
„Doamna cu coasa” a politicienilor corupți din Cluj a învățat foarte repede că orice întâlnire publică sau, și mai rău, privată, cu unul sau mai mulți conducători ai comunității locale îi poate compromite libertatea morală și profesională de a-i trata cu egală intrasigență pe toți aceștia în cazul în care sunt prinși că au încălcat legea.
În orașul blaturilor politice cotidiene în care politicieni ca Petru Călian își schimbă culoarea politică ca pe chiloți, dar năravul ba, procurorul care vrea să își facă datoria în mod cinstit nu poate să semene cu un individ ca „ofițerul cârtiță” Tătaru care pentru un pumn de arginți l-ar fi trădat și pe Iuda.
Elena Botezan știe că singurul moment când se poate lăsa fotografiată strângând mâna dreaptă a unui politician sau om de afaceri corupt este acela în care îî poate oferi, cu mâna stângă, „brățara” cătușelor .
Mai este foarte puțin și Elena Botezan va împlini cei 7 ani pe care i-a avut la activ și Daniel Morar în fruntea unor instituții de forță împotriva corupției, cel din urmă a fost tras pe linie moartă de politicienii disperați de puterea pe care începea să o acumuleze Justiția în România.
Încet, dar sigur, procurorul șef al DNA Cluj s-a apropiat de cele mai importante cercuri de putere ale Clujului.
A simțit cu siguranță acest lucru, dureros.
Încet „cuțitele se ascut” și pentru Elena Botezan. Luna decembrie este decisivă.
În dialogul purtat cu Tapalagă, în cartea citată mai sus, Daniel Morar, spunea că: „libertatea Justiției nu este un câștig cu caracter ireversibil, oricând România se poate întoarce la situația Justiției de dinainte de anul 2004”.
Luna decembrie va fi cea mai„ fierbinte” din ultimii zece ani.
Alegerea președintelui este crucială, el numește capii justiției în țara lui Caragiale.
După ce se lasă înghețul, Elena Botezan poate fi „răsplătită” în două feluri de „sistemul ticăloșit”, cu promovarea într-un post unde se poate transforma în „tămâie” , vezi „modelul Morar” sau se poate pensiona subit așa cum a făcut-o procuroarea care se ocupa de matrapazlâcurile Elenei Udrea din celebra furăciune numită „Gala Bute”.
În orice scenariu, prezic, fără a mă preface în oracol, că Elena Botezan nu va mai face „mulți purici” în Cluj.
Cei care simt de ceva vreme „sulița” procuroarei în coaste și trăiesc o senzație de ușurare sau un fior de bucurie la această veste bună să se gândească bine.
Elena Botezan este „creația” lui Daniel Morar.
Ce garanții au „băieții deștepți” ai orașului de pe Someș că Elena nu va lăsa în urmă „pui”?
Am rugămintea fierbinte să nu fie puțini și dacă se poate să nu fie lăsați de mici să stea cu ochii pe Antena 3.
P.S.: Duhul înfricoșător al Elenei Botezan care conduce instituția a căror litere sunt pronunțate în șoaptă și pe la colțuri de marii corupți ai Clujului a intrat zilele trecute în Inspectoratul Școlar Județean Cluj.
Sper să nu iasă de-acolo multă vreme și trag speranță că „îndrăzneața” Peter Tunde nu va fi așa de„ gașcă” ca Radu Bica, ci se va inspira din talentul descriptiv al Aspaziei Droniuc indicându-le harnicilor procurori clujeni unde și-a mai făcut „cuibus” mita în această instituție.
„Șo pe ei”, Elena!