Cei care au trăit în preajma “nemților” din România nu vor uita rigoarea și disciplina, modul de organizare al comunităților lor. Nemții se organizau să-și gospodărească localitatea preventiv, nu reactiv – adică înainte de-a veni “valul” să le „ia calul”. “Reactivitatea” este minusul nostru, chiar ca popor. Viața noastră comunitară, spiritul civic manifestat public și cooperarea la români sunt chestiuni care există, vorba lui Caragiale, dar lipsesc cu desăvârșire. Datele statistice ne arată ceva adânc înrădăcinat în tradiția societății românești, ceva ce face ca:
60% dintre cei intervievați să se arate neinteresați în a se pronunța cu privire la problemele lor locale;
ca 85% dintre aceștia să nu se fi implicat vreodată în rezolvarea unei probleme locale, altfel decât mergând la vot șamd;
faptul că, în proporție de 70%, autoritățile locale acționează reactiv, nu preventiv.
Este îngrijorător, dar implicarea românului în problemele urbei (cetății) sale este la nivelul „lasă-mă, să te las”.
Și-atunci, dacă “materia primă” la nivel local este total neimplicată (neimplicabilă, nemobilizată, nemobilizabilă), putem avea, la nivel național, o mai bună auto-guvernare, să trimitem să ne reprezinte la guvernare ceva mai bun? Este timpul să discutăm și despre noi, cetățenii români cu drept de vot (indiferent dacă votăm sau nu). Și, neaparat, despre o împrospătare a primei linii a clasei politice. Avem printre noi indivizi care au căpușat societatea ca politicieni încă din 1990 Și care s-ar mai preta la o tură de căpușare în iarnă, deși put de bani și realizări personale, pentru ei și familiile lor, dar au către zero raportările cu privire la realizările pentru comunitate. În nemernicia lor și-ar trece ca realizări pentru comunitate averile nesimțite realizate prin căpușarea banului public.
(Din păcate, dacă mâine ar da colțul, sau i-ar sălta, binemeritat, procurorii, să-i pună la păstrare judecătorii, locul lor s-ar umple de nemernici după chipul și asemănarea lor – căci numai așa ceva au puit în jurul lor)
Să încep cu o observație a unui coleg de discuții politice:
“Clasa politică nu vine din afara societății, ci din interiorul ei. E nașpa din simplul motiv că societatea este la fel de nașpa. Să luăm primarul tipic din România care “dă” în preajma campaniei electorale manele și mititei și să-l punem primar într-un orășel din SUA – vor avea cetățenii de acolo acel comportament de slugă din satul mioritic? Nici vorbă. Și să-l aducem la noi pe primarul din orășelul american – vor dispărea manelele și grătarele legate de evenimente electorale? Iarăși, nici vorbă. Acel comportament negativ există nu din cauza primarului, ci din cauza populației. «Autoritarismul nu supraviețuiește decât acolo unde există servilism» (Heert Hofstede)”.
Suntem într-un fel de impas. Căci Lege fără Autoritate nu se poate – în schimb se poate (și-am avut parte) de Autoritate fără de Lege.
Și-atunci, de unde resursa de servilism? Din lipsă de educație, de valori, din lipsă de bici pe spinare și de chitanțier pentru amenzi? Eu am văzut străini, care la ei acasă n-ar îndrăzni să zică nici pâs, dară-mi-te să greșească cu o unghiuță în fața Autorității (Legii) lor, urcându-se în România beți turtă la volan și zicând că nu-i nici un motiv de îngrijorare – și nu erau români plecați în Străinezia… Înseamnă că au învățat rapid că la noi legea o aplică niște indivizi care nu o respectă, oameni obișnuiți să-și completeze veniturile exploatând faptul că țin legea în vârful pixului. Legea în România este o vacă de muls în interesul celor care o aplică și a celor care veghează la respectarea acesteia. Legea este moșia lor, proprietatea pe care o exploatează în folos personal. Se vede acest lucru de la legiutorul care-și permite să o siluiască după interes, modificând-o în folos personal, la aplicatorul care face interpretări după aceasta în funcție de același interes.
Organele statului (de la simpli slujași, până la funcționari superiori) sunt obediente cu cei de care depind (obediență ierarhică), că așa au fost învățate/educate: că nu există promovare pe merit în societatea românească, ci numai pe pile, cunoștințe și relații – și extrem de obraznice cu cei de care nu depind. Că cei care promovează vreau slugi (de preferință incompetenți și obedientizați de această incompetență a promovării dincolo de limitele competenței) tocmai pentru a se putea folosi de impostorii puși în funcție. Am mai scris acest lucru: impostura este principalul pilon al guvernărilor româneşti. Spuneam că:
“pentru mânuitorii de putere de la noi (bănuiesc că se întâmplă la fel şi la case mai mari), cea mai riscantă alegere este să pună un specialist pe un post corespunzător specializării sale, deoarece se pot trezi pe cap cu unul dintre ciudaţii care-şi iau specializarea în serios. În plus, acest specialist are un limbaj comun cu subordonaţii săi – şi, în mod firesc, s-ar putea constitui într-o organizaţie (subversivă rău pentru un sistem clientelar) care se apucă să facă „lucrurile să meargă”. Cum? Să „meargă lucrurile”, să se respecte legile, să nu mai fie nevoie de şpăgi şi mici ciubucuri? Care-o fi gheşeftul? Un papagal este mai bun de șef”.
Deci, groso-modo: de la cei care fac numirile în dregătorii pornesc majoritatea mizeriilor. Și exact ce mai scriam: principala sursă de corupție, incompetență/impostură și servilism sunt partidele politice, modul lor de alcătuire: de la promovarea interioară pe bază de servituți, nu pe competențe.
V-am spus și se adeverește cu fiecare dosar de corupție pe care binevoiesc procurorii să-l rezolve, corupția este alimentată de banii campaniilor politicienilor și banii pentru partide – bani ne-transparenți, negri, fără control și de pe urma cărora beneficiază veșnicii și interpartinicii “băieți deșteptepți” aflați în permanent contract cu statul. De aceea insist să cerem și să impunem celor care vor să-și câștige existența prin mandat politic o nouă lege a partidelor (alta decât puchinoșenia pe care ne-au servit-o la localele din acst an și după care vom face dracul ghem la generalele din irană), prin care să avem cu adevărat parte de transparență și control pe proveniența banilor intrați în partide, cu responsabilizări, mergând până la desființarea partidului prins cu matrapazlacuri (căci lipsa de responsabilitate, responsabilizare și responsabili pun România în situația unui sat fără câini). Control pe bani, că sunt bani care vor fi răsplătiți ulterior cu sinecuri și contracte din bani publici, că așase obișnuiește.
Avem nevoie de o lege nouă a funcționarului public și a instituțiilor publice prin care să se interzică partidelor care câștigă puterea guvernării să considere funcțiile publice drept proprietate personală și rezervor de răsplată a obedienților, incompetenților și impostorilor lor. O lege care să garanteze “memoria instituțională” a acestor instituții ale statului și care să garanteze că acestea nu vor fi târâte în scandalurile electorale zilnice ale politicienilor. De câtă responsabilitate politică este nevoie pentru a gândi în perspectiva funcțiionării eficiente a instituțiilor statului? Să nu mai poată politicienii care câștigă puterea să guverneze pe principiul “scoală-te, să mă așez eu”, să li se interzică să mai schimbe (doar pe criterii politice) până și portarii în “Ziua Victoriei”! Funcționarilor trebuie să li se dea șansa de a fi apolitici dacă doresc, să nu mai trebuiască să facă balet printre legi să-I mulțumească pe borfașii politici care le ajung de obicei șefi – iar schimbările în instituțiile publice să se facă de la un anumit nivel în sus, iar cei puși în funcții politice să fie conștienți că rămân în acestea atâta timp cât stă partidul la putere – iar numirea politică nu-i exonerează de rigorile legii.
Și-aici intervine necesitatea unei legi a responsabilizării celor care controlează și aplică legea, prevederile legii șamd – aceștia să răspundă exact cu valoarea în ani și în bani în locul sau alături de cei pe care i-au favorizat sau nedreptățit. Au închis ochii, sau au fost mituiți să aplice și interpreteze discreționar legea, să plătească de așa maniera încât să putem ajunge să zicem exact ca anglo-saxonii: “crima, fapta nu merită prețul”. Să se pună ordine în aparatul de justiție, să nu mai fim la cheremul tuturor “pivnicereselor”, “stănoailelor” și “săndeilor” din sistem.
Și ne-ar mai trebui reorganizare administrativ teritorială – să se desființeze entitățile administrativ teritoriale care sunt în afara normei europene. Avem comune de câte 3 mii – 4 mii de locuitori cu tot cu consilii locale și primari. Jos cu ele! Comasare și desființare – așa vor fi mai puține funcții politice de întreținut, mai puțini obedienți de numit în funcții, mai puțini vasali politici de mulțumit.
Dar câte nu ar trebui puse la punct, lucruri lăsate într-o rână cu bună știință de către sistemul politic “original” instituit de către gașca politică post-decembristă, doar pentru a avea imunitate în fața propriului lor popor…
Îmi zice amicul de discuții politice:
“De unde resursa de servilism? Foarte simplu! De unde și restul elementelor de comportament și mentalitate, adică din jur. Așa funcționează o cultură: tiparele de gândire și acțiune se răspândesc de la o majoritate înspre individ. Principalul loc de transmitere a acestor tipare nu este altul decât principalul loc de formare a individului: familia. Apoi vine școala. Apoi alte lucruri. Se ajunge și la partide. Eu nu vorbesc despre corupție, ci despre comportamentul maselor; poate că, din perspectiva corupției, partidele sunt principala resursă, nu te contrazic. Referitor la școală există o listă cu elemente prin care i se cultivă copilului acest spirit favorabil servilismului: de la condiționarea cu nota, la favorizarea celui mai docil elev, sau a celui cu părinții cei mai darnici”.
Până la listă, rămâne cum scriam la început: avem și noi, votanții (fie că ne exprimăm sau nu acest drept) partea noastră de vină pentru ceea ce este astăzi România. De la lipsa de indignare în fața unor nedreptăți evidente (capul plecat, sabia nu-l taie), până la lipsa de implicare în trebuirile cetății (numai cine nu muncește, nu greșește; nu te băga unde nu-ți fierbe oala).
Și, da, egoismul, lăcomia și, mai ales, invidia (să moară și capra vecinului), îngroapă România!