Editorial

E mai de fițe să te agăți emoțional de o statuie decât de faptul că 225000 de copii români merg zilnic flămânzi la culcare

Căci România este ţara în care 225.000 de copii se duc zilnic flămânzi la culcare.

Pentru ei nu se mobilizează nimeni să facă clipuri publicitare cretine despre „ultimul tren”?

Pentru ei ultimul tren este mâncarea pe care au pus-o în gură cândva în zilele trecute.

Dar citesc discuții elitiste despre #Brâncușiul-lor, al jigodiilor bine hrănite care fac naționalism grețos pentru banii pe care ar trebui să-i încaseze alți bine hrăniți pentru un bolovan frumos șlefuit (îmi cer scuze, dar nu-mi inspiră artă și mă doare-n fund de ce spun experții) – bolovan care, fiind de patrimoniu, oricum nu poate părăsi teritoriul României. Și-atunci de ce mint grețos în clipuri tembele pe tembeliziuni – pe banii cui fac naționalismul acesta grețos? Ale cui interese le plătim cu infantilisme de Cenaclu Flacăra, naționalisme de 2 bani?

De ce nu fac un clip despre „hai că se poate” să dăm de mâncare, zilnic, celor 225.000 de copii care se duc flămânzi la culcare? De ce nu pot să adopte masa unui singur copil, să ne ceară să donăm pentru masa unui copil? De ce să nu promovăm naționalismul grijii față de propriii noștri copii? De ce să nu fie cei 225000 de flămânzi “ai noștri”, cei pentru care să facem efortul de a aduna câteva milioane de euro și de a le rezolva problemele – acele probleme adunate în 26 de ani de cumătrocrație jegoasă, de ce ne irosim efortul pentru un bolovan?

Din cauză că e mai de fițe să te agăți emoțional de un bolovan decât de un flămând.

Jumătate din populaţia României este afectată de sărăcie, 54% din persoanele din mediul rural nu au o ocupaţie – dar noi facem clipuri să cerșim bani de la populație pentru un pietroi. De pietroiul acela avem nevoie să ne simțim români și în calea istorie, nu de 225.000 de copii care să nu meargă flămânzi la culcare în fiecare seară?!

Simțiți cum #Brâncuși-e-al-lor, al nesimțiților bine hrăniți (care ne fură încârdășiți de 26 de ani, sentiment cu sentiment, ipocrizie cu ipocrizie), când 225.000 de copii se duc zilnic flămânzi la culcare, iar 72% dintre familiile din mediul rural nu le pot asigura copiilor sub 5 ani o dietă minim acceptabilă?

Înseamnă că vă meritați soarta, dar nu sunteți români.

Un copil cu burta goală nu poate merge la şcoală, iar dacă totuşi o face, el nu va da randament. Şi atunci să nu ne mai mirăm că există un procent de aproape 40% dintre persoanele cu vârste de peste 15 ani care nu ştiu să citească şi să scrie corect. Să nu ne mai mirăm că avem șparlamentarii și politicienii pe care-i avem. Din interes electoral, cumătrocrația românească a preferat să hrănească sărăcia, fiindcă un om sărac poate fi cumpărat pe bani puţini, că are nevoi puține. Iar dacă săracul este multiplicat, se ajunge la comunităţi întregi de “săraci” care, pentru 1 litru de ulei şi un kg de făină, ne-au dat măsura discernământului lor în ceea ce privește locul în care au pus ștampila. Săracii au crezut că au făcut o afacere bună, fără să realizeze că acel vot le-a închis uşa spre o lume mai bună. Dar ne-au închis-o și nouă. Și i-am lăsat să o facă zicând: sunt mulți și proști. Mai bine să-i disprețuim în timp ce ne scobim în buzunare după bani storși pe emoții de 2 bani pentru un pietroi, decât să folosim emoții adevărate să facem ceva concret măcar pentru masa celor 225000 de copii flămânzi.

Altfel să nu ne mai mirăm că ni se fură România, în timp ce #Brâncuși-e-al-lor! Și numai al lor. Al cumătrocraților.

(sursa foto: Internet)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *