Facebookul vuieste de sambata seara incoace dupa aparitia clujeanului Dudu Isabel la Vocea Romaniei. Prestatia lui i-a determinat pe toti membrii juriului sa isi intoarca scaunele si a electrizat publicul din toata tara. Insasi Loredana i-a laudat ‘forta, vigoarea si barbatia” si l-a descris drept “un personaj unic si foarte periculos”. In spatele show-ului desavarsit stau insa 12 ani de munca pe scena muzicala clujeana, ani de concerte in pub-uri si la intruniri de motoristi, trupe fondate si destramate pentru o glorie mai palida decat a “artistilor” care zambesc din tabloide.
Personaj consacrat in mediul underground clujean, Dudu Isabel a descris pentru Ziar de Cluj cum a fost in studioul de la Vocea Romaniei si a detaliat episoade din cariera sa: corul scolii „Bob”, escapadele de licean cu chitara in spate in camine studentesti, experienta de diriginte, de inginer si concertele pe sute de scene in fata fanilor extaziati. Nu are albume si videoclipuri in palmares, insa nu face parte din artistii care se plang de neajunsurile internetului. Mai mult, artistul are o viziune personala asupra evolutiei Clujului si a absentei marilor concerte rock in oras.
Cum ai ajuns la Vocea Romaniei?
M-am gandit ca nu am ce pierde si m-am dus la preselectii, la Belvedere. Au fost peste 2.000 de oameni la Cluj.
Ai avut emotii?
Am cantat Tom Jones, “Delilah” si am plecat. Am avut emotii cum am inainte de orice expozeu public. Am avut mai degraba emotii asteptand acolo.
Cum e in studioul de la Vocea Romaniei?
Studiourile sunt destul de mari. Par fioroase cateodata, mai ales cand esti obosit, dar am avut cu mine o tona de calciu si, la un moment dat, te obisnuiesti cu miscarea, cu forfota, cu asteptarea lunga. Se muncea mult, am gasit o echipa foarte competenta si m-am obisnuit. Ne-am cunoscut intre noi, am fost o gasca. Ieseam impreuna, mancam impreuna, beam impreuna. Eram cazati intr-un cantonament, din diverse echipe. Cu ai nostri ne intalneam direct la pregatiri, in studio, in mediu de lucru strict profesional, dar ne-am imprietenit, am schimbat contacte, a fost interesant.
Cum sunt ceilalti concurenti?
Concurentii sunt destul de putini din Ardeal. Din Cluj mai e Ana, este Arpi, Florin Mandru din Mures, baietii de la Timisoara, cam un sfert suntem din partea asta a tarii. Majoritatea canta in trupe de evenimente sau pur si simplu numai si-au incercat norocul la karaoke, dar asta nu stirbeste cu nimic din valoare. Nivelul este foarte ridicat. Sunt numai voci de voci acolo. E foarte mult tineret cu cariere barosane in fata, daca se tin de treaba si nu fac miscari tampesti. Sunt si oameni mai in varsta, dar numitorul comun e vocea, prestanta, prezenta, ceea ce mi se pare foarte corect. Am lucrat cu un vocal coach foarte competent, Lucia Ciubotaru, cu care s-a muncit foarte bine. Si pentru mine au fost surprize. Preda dupa o metoda noua, moderna in care deconstruieste putin canto-ul clasic si face pregatire in canto pop.
Cum ti-ai ales vestimentatia?
Am venit cu vestimentatia mea de concert, fiind printre putinele ansambluri vestimentare pe care le posed. Au fost foarte incantate fetele de la styling. Mi-au mai pus niste bratari, niste lanturi si asta a fost. I was ready to rock.
Cum te-ai simtit acolo? Te asteptai la reactia juriului?
Foarte bine. In afara de emotia pe care am avut-o toata ziua, cu asteptarea si cu suspansul de rigoare, in momentul in care am ajuns pe scena m-am simtit in lumea mea si nu am mai avut nici o problema, nici o emotie. Mi-am dat drumul si a iesit ok. As fi vrut sa se intoarca toti, dar nu m-am asteptat. Unul-doi mi-erau de ajuns. Nu am avut cea mai comerciala prezenta, cea mai comerciala piesa sau cea mai comerciala interpretare daca stau sa ma gandesc, asa ca nu m-am asteptat la asta. Ulterior, cand am vazut inregistrarea au fost o surpriza si pentru mine reactiile lui Smiley, ale lui Moga din spatele scaunelor. Ma bucur ca a iesit asa.
Care au fost reactiile publicului dupa emisiune?
Multe au fost previzibile, multe imprevizibile, o tona de lume care m-a considerat arogant. Nu pot sa ii condamn. Nu erau cunoscuti de-ai mei. Ei ma cunosc, stiu care e faza cu aroganta. Am o tehnica de a sublima emotivitatea si limbajul corporal emotiv. Am o mimica speciala care poate fi interpretata drept aroganta. Am vazut multi colegi emotionati. Asta face show, transmite un alt fel de emotie. Pentru mine, ca sa iasa totul bine trebuie sa mai controlez si asta e chestia pe care am invatat-o timp de peste 10 ani, pentru a nu avea surprize in momente cu incarcatura maxima, cum a fost cel de la blinduri.
Ce urmeaza in continuare? Cum te pregatesti?
Urmeaza etapa de dueluri in care ramane sa vedem ce se va intampla. Ma pregatesc asa cum fac in fiecare zi: imi fac incalzirea, imi fac cardio, studiul, dictia. Asta e jobul meu, ma pregatesc la fel. Poate un pic mai focusat. Am renuntat un pic la niste evenimente, la niste drumuri epuizante.
Cum va fi daca vei castiga?
O sa fie fain. Tot cu asta o sa ma ocup, nu exista o schimbare in profesie, poate doar in imagine. Voi continua pe acelasi drum, cu trupele mele.
Care sunt trupele tale acum?
Vespera si Hungry for Heaven si am inceput sa refac ceea cea fost odata Seven, prima mea trupa.
Cum ai inceput sa canti?
Sunt clujean si am inceput sa cant din clasa a sasea, la corul Scolii “Ioan Bob”. In liceu am inceput sa cant la chitara si, probabil, undeva la sfarsitul anilor 90 pot spune ca am trecut spre o modalitate mai profesionista de a aborda muzica. De 12 ani pot spune ca ma ocup cu cantatul. Am facut Informatica la liceu si apoi Electrotehnica la facultate. Una dintre formatiile mele e de inginer electro. E o chestie foarte misto, te invata sa te organizezi si sa te pregatesti foarte bine, sa-ti dozezi resursele. Daca intr-un guvern, parlament sau minister ar fi mai multi ingineri, cred ca ne-ar fi mai bine. E vorba de organizare si fiabilitate. Imi organizez timpul, resursele si ulterior, trupe, imagine, tot ce tine de domenii care nu erau ale mele dar pe care le-am prins pentru ca aveam logistica, fondul necesar pentru a le invata. Doi an am activat caprofesor la Liceul Tehnologic “Edmond Nicolau”. Trei ani am fost profesor de electrotehnica. Am fost si diriginte, mi-am trait si eu momentul de Liceenii, ca Socrate.
Cum ti-ai schimbat drumul?
Am terminat aventura asta pentru a ma putea apuca de muzica. In 91 am invatat la chitara si de atunci am tot cantat, in fiecare zi. Mergeam cu chitara in spate la scoala, in excursii. Nu existau birturi, chefuri ca acum sau Internet. Ma duceam, ma puneam intr-o camera de camin, luam doua beri pe care le consumau zece oameni si ma puneam si cantam.
Cand s-a nascut trupa Seven?
Am infiintat-o in 2000. A fost un an bun pentru trupe. Atunci au pornit si Hara si Luna Amara. Am facut Seven cu baieti pe care ii cunosteam din camin, de la alte cantari. Avusesem un mic jobulet, administrator la o scoala de jocuri, inainte de profesorat. Am pus atunci bani deoparte si am inchiriat sala, am cumparat instrumente si am facut inrestrari si am platit CD-urile. Pe vremea aia trebuia sa platesti pe cineva ca sa iti inscriptioneze un CD. Sala era in Andrei Muresanu, la Nicu Barna acasa, acum e cu Semnal M.
http://www.youtube.com/watch?v=VNmSJxNAWcM
Ce cantati atunci?
Atunci nu erau la moda coverurile. S-a construit incet-incet o activitate. Cantam in localuri, dar erau foarte putine fata de cum e acum. Eram nelipsiti de la intruniri de motoristi, cantam in deschideri la concerte in Diesel, la Sala Sporturilor, festivaluri ale berii, tot felul de case de cultura din Beclean, Gherla Dej, fiii satului si pe unde mai gaseam.
Era interesant, nu pot vorbi de succes asa cum il vad acum. Cantam in fata unei audiente care nu ne stia piesele, cantam, plecam. Cand le placea tipau, dadeam autografe. Nu era Facebook, Internet, ca sa tinem legatura cu fanii. Nu stiau unde sa ne gaseasca, nu era YouTube. Eram in epoca pre-Youtube si pre-Facebook, acum pare secolul trecut. Lucrurile se faceau mai sincer, dar mai greoi. Am facut si niste drumuri la Bucuresti. Era o emisiune Cabina Pro Tv in care aduceau trupe dimineata, pana la ora 7 si le puneam sa cante afara si le filmau. Noi am nimerit in 30 noiembrie, dar a fost interesant. Am cantat doua piese si apoi ne-a recunoscut lumea in metrou.
Spuneai intr-un interviu cu ani in urma ca ti-e mai simplu sa tii langa tine 5 gagici decat membrii unei trupe. Mai e valabil?
Oho… Acum zic ca mai usor tin 10 gagici decat o trupa. In 2007, am decis ca e momentul ca Seven sa ia o pauza. Ma consuma doar ideea de a tine trupa laolalta. Nu mai aveam nici timp, nici chef de compus si de cantat si am hotarat ca trebuie sa fac altceva. M-am ocupat vreo doi ani de trupe de evenimente.
Au urmat alte trupe… Am fondat Hungry for Heaven ca trupa tribute Ronnie James Dio, imediat dupa disparitia artistului, in iunie 2010.
http://www.youtube.com/watch?v=6x_hk6M2Cok
Mai tarziu, am fost invitat sa cant in Vespera cu care am castigat Marele Premiu la festivalul Posada Rock, dupa care a venit si Johann Hentz in trupa si a urmat un an foarte bun, am avut peste 40 de concerte, incluzand Peninsula, Artmania si intruniri de motoare. Recent, am castigat premiul I la Rock in Iasi, la sectiunea Metal. In 2011 am fost chemat ca solist al Voices of Silence, am cantat cu ei o vreme, dupa care ei au considerat ca nu mai au nevoie de serviciile mele si au renuntat la ele.
http://www.youtube.com/watch?v=zf1Oyi50kzI
Nu am apucat sa scoatem albume, cu niciuna dintre trupe. Oricum, in anii astia albumele, in sperta CD-ul, au devenit ceva depasit. Nu mai cumparau oamenii, era greu sa ai producator care sa se ocupe de toate astea.
Nu avem nici clipuri, prefer sa iau inregistrari de la concerte si sa fac un sunet mai bun. YouTube e cel ami bun canal de promovare, A trecut perioada de frustrare in care asteptam clipul November Rain si stateam 6 ore la MTV sa apara. Acum toti vor sa vad live-uri, asa se vede adevarat avaloare a trupelor, cred ca multi vad lucrurile asa. La YouTube nu trebuie sa astepti sa vina clipul.
Cum ai evoluat ca solist in anii acestia?
Eu sunt cantaret. Am studiat mai mult, am incercat sa imi perfectionez arta cantatului ca sa pot canta orice. Nu neaparat vreau sa fiu incastrat intr-un stil anume si un cantaret e un tip care stie a cante, punct. Nu care stie sa cante doar un stil anume. Am cantat la nunti, piese Seven, coveruri, dar fara compromisuri, manele sau muzica populara. Nu stiu sa cant populara. Daca mi-as propune as putea face si asta, muzica popular ardeleneasca ar fi potrivita stilului meu. Dar si asta presupune o anumita tehnica, nu e o joaca.
Ai avut vreun moment in care sa vrei sa pleci din Cluj?
In 2000 eram si eu fascinat de mirajul Bucurestiului. Era o diferenta mare, intr-adevar. Atunci se intamplau lucrurile numai la Bucuresti. Dupa 2004 Clujul a recuperat mult distanta, clar a depasit Bucurestiul. Este o culturalitate, o muzicalitate si un perimetru artistic aici care nu se gaseste la Bucuresti, desi acolo sunt oportunitati mai mari, bani mai multi, evenimente mai multe, dar ca si creuzet artistic, Clujul este incomparabil in toata tara.Oferta de instrumentisti, de muzicieni este mai mica, dar oamenii sunt mai asezati, mai focusati pe ceea ce au de facut.
Se poate trai din muzica?
Binenteles. Trebuie doar multa munca. Aici nu pot sa te faci ca muncesti, ca in alte domenii. Aici trebuie sa pui osul. Concurenta este foarte mare si va deveni atat de mare incat doar cei buni vor supravietui. Cei mai putini buni incearca. Sunt singurul in care, dintr-o reuniune private cu oameni de toate varstele ne jucam ce-ai face diferit daca te-ai intoarce in timp. Eram singurul care nu a avut nimic de obiectat afta de ce am facut.
Cum te raportezi acum la fane, la fetele care erau mereu in primele randuri la concerte?
Vremurile s-au schimbat. La poza postata de cei de la Vocea Romaniei pe Internet, majoritatea detractorilor virulenti sunt femei: ca sunt arogant, ingamfat, cu nasul pe sus. Mie imi place sa tin legatura cu fanii de orice fel. La nuntile astea la care am cantat miresele sunt fetele de acu 10 ani care tipau in primele randuri. Atunci aveau 13-15 ani si acum se marita. De vreo 8 ori, piesa noastra “Opreste-te clipa” a fost alegerea pentru dansul miresei. Ce e ciudat e ca nu e balada, nu prea poti dansa pe ea, dar le suna lor bine si eu sunt bucuros.
Cum te raportezi la muzicienii din show-biz?
E un drum ales de catre ei, nu stiu, ei isi fac treaba lor cum stiu mai bine. Daca as incerca sa fac acelasi lucru poate n-as fi la fel de bun ca ei la treaba respectiva.
Ce muzica asculti acum?
Multa muzica finlandeza, dar si niste chestii din muzica actuala. Sunt piese din ultimii doi ani in care se vad multe forme de resemantizare a unor sounduri din anii 80-90. E o muzica retro cosmerizata. Imi place pentru ca imi este familiar, am mai auzit-o in urma cu 10-20 de ani. Exista o ciclicitate a sound-ului. Apar voci interesante, chestii noi.
Te duci la vot? Cum ti se pare ca s-a schimbat Clujul in ultimul an?
Intotdeauna ma duc sa votez. O singura data am ratat, fiindca imi expirase buletinul, dar atunci, oricum, erau Iliescu si Vadim. Dincolo de faptul ca eu consider ca pe langa un drept, e si o datorie, ma implic in viata urbei si a tarii in care traiesc. Clujul dupa 2004 nici nu s-a comparat cu ce a a fost in epoca Funar. Pornind de la chestiile mici: s-au scos cersetorii, cainii, s-a asfaltat, s-a iluminat, s-a facut curatenie si ordine in oras.
In ultimii doi-trei ani am avut foarte multe concerte in Romania, numai rockereli peste rockereli. La Cluj, cat s-a putut a fost. Trebuie si sa ii aduca aici, nu cred ca e vorba de bani, ci de promoteri. Lasa sa fie Clujul cu jazzul, cu teatrul si cu filmul, cu rockul ne mai descurcam noi.