Pontonul de la Gilău și barajul de la Tarnița sunt vizitate de sute de persoane în fiecare weekend. Pe parcursul verii, mii de turiști din toate colțurile țării dau o fugă până la baraj. În speranța că se vor rupe de grijile cotidiene și se vor putea bucura de natură, ajung să fie dezamăgiți. În loc de peisaje care îți taie respirația, turiștii văd gunoaie care le taie respirația.
Drumul până la Motel Gilău, unde oamenii se îngrămădesc să urce pe ponton să poată admira frumusețea lacului, este plin de gropi, cu toate că tronsonul de drum spre Tarnița era inclus în proiectul pentru reabilitarea drumurilor județene în anul 2013, proiect pentru care Consiliul Județean a împrumutat 25 de milioane euro.
Șoseaua este plină de gropi, iar curbele nu sunt semnalate corespunzător, motiv pentru care șoferii care nu sunt obișnuiți cu acest traseu pot să își distrugă mașinile și să își pună viața în pericol.
Duminică după-masa, zeci de mașini urcau încet, ocolind gropile. Unii șoferi mai trăgeau pe marginea drumului pentru a-și verifica roțile.
Cu chiu cu vai șoferii au ajuns cumva la destinația finală – Motel Gilău. Aici, pe terase și prin curte, zeci de persoane se bucurau de vremea frumoasă și de aerul curat. Din curtea motelului se poate coborî direct la lac. Ca să ajungi la ponton trebuie să cobori câteva zeci de scări de lemn, nesigure și ciobite de timp și intemperii.
Odată ce ajungi ajungi jos se poate observa că și pe ponton timpul și-a lăsat amprenta. Scândurile se mișcă și scârțâie sub fiecare pas, iar grindele de susținere sunt crăpate și ar putea să se rupă în orice clipă, sub greutatea vizitatorilor.
Vizitatorii pot să se așeze pe băncile ruginite, de pe care a sărit vopseaua. Acestea par mai degrabă niște piese de mobilier ale nimănui, nicidecum un loc perfect pentru a admira lacul și pădurile verzi care îl înconjoară.
Unii turiști vin și aduc mâncare peștișorilor care înoată nestingheriți printre gunoaiele din lac. S-au obișnuit de-a lungul timpului să se strecoare printre pungi și PET-uri de bere, aruncate de cei care nu au cei șapte ani de acasă.
Condițiile de drum înspre barajul de la Tarnița se îmbunătățesc totuși pe măsură ce urci. Dacă până la Motel Gilău au probleme cu gropile, de aici apare problema indicatoarelor rutiere. Curbele nu sunt marcate corespunzător, iar pe timp de noapte, cu vizibilitatea redusă, dezastrele sunt iminente.
Cei care merg pentru a se bucura de o zi cu aer curat, un peisaj frumos și iarbă verde, trebuie să fie și tari de stomac fiindcă pentru a ajunge la baraj trebuie mai întâi să treacă printre gunoaiele aruncate pe marginea drumului. Saci menajeri de zeci de gunoaie, plini cu gunoaie, cutii din carton, resturi de mâncare, intrate în putrefacție au ajuns, în timp, să facă parte din peisaj. Peisajul dezolant este completat de câinii care caută mâncare printre gunoaie.
Odată ce ajungi la baraj, nici acolo nu poți să te bucuri de natură în adevăratul sens al cuvântului, fiindcă gunoaiele care plutesc în apă nu pot fi ignorate. PET-uri, șlapi și chiar dulapuri sunt purtate ușor de apă.
Barajul de la Tarnița ar avea într-adevăr potențialul de a fi un obiectiv turistic de o calitate superioară, vizitat anual chiar și de milioane de turiști. Într-un județ în care numărul vizitatorilor crește de la un an la altul doar datorită evenimentelor și nu al obiectivelor turistice, reprezentanții Consiliului Județean din Cluj nu par să fie interesați de condițiile în care acești turiști ne vizitează.