Ne ştim din 1998, când şi tu, şi eu, doi cârlani într-ale presei, ne croiam drum prin profesia asta la „Mesagerul Transilvan”. Am fost chiar şi colegi în echipa de teren. Nu-mi aduc aminte, în ultimii 20 de ani, să fi avut vreun diferend cu tine, să-ţi fi furat boii de la bicicletă, că femei nu am prea avut de ce „să-ţi lovesc”, ştii tu de ce.
Drumurile noastre s-au despărţit, eu am ales, mult mai devreme, să îmi construiesc propriul ziar, în timp ce tu te-ai lipit, ca o căpuşă sinecuristă, o vreme îndelungată pe bugetul TVR Cluj. După care, ca un lipsit de caracter ce eşti, ai ales să îl înjuri pe Romeo Couţi. Ţi-ai făcut şi tu, în sfârşit, un site de ştiri care, de ani de zile, rămâne la aceleaşi cifre de afaceri, cu trafic furat şi nici un fel de relevanţă jurnalistică. De fapt acesta este marele secret al lui „Ştiri de Cluj”, că în spatele „afacerii” te afli doar tu, singurul care se face că face presă acolo. Ziarul nu are alţi angajaţi în afară de un copil şi asociata ta. Nu ai crescut pe nimeni în ultimii ani şi te-ai căciulit, ca o otreapă, după caşcaval, indiferent de unde a venit el. Nu ai scris o anchetă sau un reportaj relevant în viaţa ta, fiindcă, dragă Horică, vei fi fiind muncitor, dar nu eşti talentat.
Cele mai tari anchete şi reportaje le-ai „redirecţionat” de la fratele tău Mihai Şoica, care rămâne unul dintre cei mai importanţi ziarişti din acest oraş.
Horică, tu eşti atât de laş că pe „marele” tău ziar nu ai nici măcare coaie să-ţi semnezi propriile materiale. Eşti atât de laş că, în cazul Lucan, te-ai căcat pe tine la simple ameninţări şi ai semnat un acord că nu mai scrii niciodată despre el. În relaţia ta cu mine, cel mai probabil m-ai considerat un concurent, mai ales că am şi eu ziar local, de 1000 de ori mai bun ca al tău, că m-am dezvoltat, că am o redacţie, spre deosebire de tine.
În general, asemenea invidii de ratat frustrat le dezvoltă cei care au micropenis moral, altfel nu pot să îmi închipui de ce tu mă urăşti pe mine, sau îţi permiţi să vorbeşti urât despre mine, fără să îţi fi făcut nimic rău, ba, din contră, numai bine. Erau ani în care, dacă nu pompam eu bani în voi, plătind publicitate, aţi fi avut mari probleme să rezistaţi până azi. Ce bun prieten eram eu pentru tine atunci! Să reţii, Horică, dragă, eu am plătit întotdeauna ce am cerut ca reclamă. Tu, ca un boschetar de presă, te-ai bucurat până şi de abonamente gratuite, ani de zile, la sala mea de sport.
Ce încântat erai de mine atunci!
Dragă Horică, mă doare în gaura curului că te-ai anturat cu frustraţi ca Remusică Florescu, cu rataţi profesional ca Puşu, cu facturişti ca Puriş, dar nu pot trece peste faptul că tu şi căcaţii aceia de la APPC vă permiteţi să-mi spuneţi mie ce să fac în ograda mea. Zevzecule, NCN este proprietatea mea şi a mai fost şi în alte dăţi. Când am cumpărat brand-ul, am cumpărat inclusiv dreptul de proprietate al materialelor produse în istoria sa. De aceea beţivul ratat de Sorin Grecu nu are dreptate când se smiorcăie că a fost „furat”. Fiindcă numele lui nu a fost ignorat de mine, a fost pomenit mereu aşa cum se cuvine, dar asta nu înseamnă că eu nu pot dispune de proprietatea mea aşa cum doresc.
Dacă până acum acceptam să mă mai muşti de curul meu mare, te anunţ că am slăbit destul de mult şi începe să mă deranjeze să am pe urme limbrici profesionali, oxiuri ca tine. Ocupă-te de viaţa ta, de firma ta, de ziarul tău şi nu îţi mai băga nasul în oala altora.
PS: Neaparat să vorbeşti cu Asociaţia Papagalilor de Presă şi să daţi un comunicat şi după după acest articol. Vrea Lungu să-şi înveselească ziua.