Ne zice Emil Calotă, vicepreşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei, că contribuţia pe care o plătesc consumatorii finali pentru energia din surse regenerabile, prin sistemul de certificate verzi, va creşte în perioada următoare, după ce Legea 220/2008 privind susţinerea energiei verzi va fi modificată.
„Legea 220 nu mai este de mult actuală. (…) Avem acum în lucru şi probabil săptămâna viitoare se va pune pe site proiectul de modificare a Legii 220 vizavi de balonul de oxigen pe care îl aşteaptă sectorul regenerabilelor din partea autorităţilor. Oricum ai lua-o, se va produce o creştere a impactului final în factura de electricitate în România, o chestiune complet nepopulară. Guvernul, fiind tehnocrat, îşi asumă probabil acest risc, pentru că nu intră în campanie electorală, dar oricum este o chestiune nepopulară“, a arătat Calotă, citat de Agerpres.
Calotă nu a precizat cu cât va creşte factura la electricitate în urma acestor modificări, însă, potrivit unor surse din domeniu, contribuţia pentru energia regenerabilă (certificatele verzi) ar urma să fie majorată de la 42 de lei pe MWh, cât este în prezent, la 52 de MWh. Calotă a mai spus că România trebuie să-şi definească în cel mai scurt timp ţintele de regenerabile pe care şi le va asuma în faţa Comisiei Europene pentru anul 2030.
„Dacă îţi asumi o ţintă, să spunem de 28%, pentru regenerabile, şi vei avea nevoie de o schemă de sprijin, dacă de pildă îţi asumi ideea de a dezvolta prosumerii (consumatorii de energie care sunt şi producători – n.r.), trebuie să-ţi asumi impactul în factură“, a mai spus vicepreşedintele ANRE.
Adică România ar trebui să îşi fixeze o ţintă de 31% pentru energia regenerabilă pentru anul 2030. Că așa și-a propus, fără să-i ceară nimeni, și 24% pentru anul 2020, prag atins încă din 2014 (conform declarațiilor șmecherilor de la ANRE). Că așa ne place nouă, să fim fruntași pe ramură exact în locurile de unde putem lovi la buzunare populația și-i putem îmbogăți pe șmecheri – asta cu complicitatea neprecupețită a autorităților statului. Căci, deși producem suficientă energie verde prin metode hidro (măcar apă avem din belșug), ne hărnicim să dă unor particulari bani să producă chestii în plus, când recomadarea UE este pentru țările care au mai puțin de 20% energie regenerabilă în ponderea consumului!
Facturile românilor reprezintă contravaloarea consumului real sau sunt furt ordinar?
Specialiștii consultați susțin că randamentele instalațiilor eoliene este de 25 % – pentru că atât bate vântul în România – și 12 % la cele solare. România are capacități în regenerabile în jurul a 1200 MW pe oră, de-a lungul unui an. Hidroelectrica are o pondere de 35% din consumul brut de energie din Romania – asta apropos de ținta propusă pentru 2020, de 24%, țintă atinsă, în declarațiile șmecherașilor de la ANRE, în 2014. Și ne propunem să luăm banii din buzunarele românilor pentru o țintă de 31% pentru anul 2030 – când noi producem, încă din anul 2000, 35% din ponderea consumului intern energie verde! Această pondere este constantă după anul 2000.
Conform specialiștilor, centralele eoliene trebuie subvenționate cu 300%. Adică pentru 100 de Kwh “verzi”, mai trebuie 300 Kwh produși de termocentrale, Hidroelectrica și Nuclearelectrica. Centralele eoliene din România consumă mai multă energie pentru a le produce și pentru a le ține în funcțiune, decât produc ele în 25 de ani de funcționare (timpul mediu de viață al unei centrale eoliene). Pentru a fi rentabile, ar trebui sa fie amplasate la peste 800 m deasupra solului, în regimul curenților permenenți.
La fel, panourile fotovoltaice sunt subvenționate cu 600%. Energia consumată pentru producerea energiei “verzi” este mult mai mare decât cea pe care o vor produce vreodată. N-o să întâlniți ingineri cinstiți care să susțina altceva pentru zona geografică România.
Interesant ar fi dacă șmecherașul de la ANRE ar explica consumatorilor de ce pleacă energia electrică de la producători cu prețul mediu de 40 euro/MW și ajunge la consumatori cu circa 130 de euro/MW, cu un adaos comercial cam de 300%.
După cum a decis Autoritatea Națională pentru Reglementare în Energie la finele lui 2012, tariful mediu pentru serviciul de transport practicat de Transelectrica a crescut cu 12,7%, tariful pentru serviciul de sistem s-a majorat cu 6,8%, iar tariful pentru serviciile prestate de operatorul comercial participanților la piața angro de energie electrică a crescut cu 23,3%. De asemenea, tarifele de distribuție au crescut, în medie, cu 5%-7%. În același timp, la facturile de electricitate au fost adăugate certificatele verzi (potrivit unei legi din iulie 2012, valoarea acestora se facturează şi evidenţiază separat pe factură faţă de tarifele/preţurile pentru energia electrică, pentru toate categoriile de clienţi) și contribuţiile pentru cogenerare. Aceastea din urmă reprezintă, potrivit ANRE, „sume care sunt colectate şi sunt destinate protejării mediului, fiind direcţionate spre investiţiile în unităţile de producţie a energiei electrice şi termice care consumă mai puţine materii prime şi poluează mai puţin“. Cele două noi componente ale facturii de electricitate au ajuns, în unele situații, să reprezinte 20% din prețul total plătit de consumatorii finali.
Și aici dăm deja peste o ticăloșenie marca “băieți deștepți”. Conceptul de „cogenerare” defineşte producerea concomitentă, cu aceeaşi instalaţie (grup motor termic-generator de curent, turbină șamd.) a energiei termice şi electrice. Este scandalos modul în care ANRE de fapt obligă consumatorul să investească în retehnologizarea producătorului de energie. Din acest punct de vedere, ANRE nu reprezintă decât interesele uneia dintre părți: producătorul, distribuitorul, importatorul, băieții deștepți șamd, ignorând în mod cinic consumatorul, fie că vorbim despre persoane fizice sau juridice. De altfel, potrivit unei anchete realizate recent de către Evenimentul zilei, o bună parte din banii încasați pentru cogenerare ajung în conturile unor companii energetice de stat, ajutându-le de fapt să supraviețuiască, iar sumele distribuite de ANRE în funcție de o formulă de calcul, au dus în unele situații ca bonusul de cogenerare să fie de două ori mai mare decât valoarea investițiilor pe care cică ar fi trebuit să le sprijine.
Explicațiile oficiale privind creșterea prețurilor la energia electrică și termică se dovedesc, ca de obicei, a fi minciuni ce acoperă interese ale unor băieți deștepți din energie care probabil sponsorizează politicieni de genul băiatului ce umblă cu transformatorul vopsit Relu Fenechiu, care a și recunoscut public faptele. În rest, “toți politicienii beneficiază de bani negri în campania electorală”.
Când furnizorul de energie bagă în factură costurile cu dezvoltarea sistemului de producere a energiei practic îi buzunărește ca un hoț pe consumatori. Banii luați așa intră în conturile furnizorului fără să existe un control asupra viitoarelor investitii. Apoi, se pune întrebarea legitimă: de când într-un sistem privat consumatorul îl capitalizează pe furnizor? ANRE amestecă problemele și indirect face jocul furnizorului prostind consumatorii și acoperind foamea de bani a guvernanților care consideră că în acest fel colectează mai mulți bani la buget impozitând veniturile furnizorului. De fapt se golesc buzunarele românilor, care astăzi plătesc energie la cheremul furnizorilor în complicitate cu guvernanții, deoarece sunt consumatori captivi, iar de protecția consumatorului nu se mai ocupă nimeni în România.
Altă golănie este prețul la gaze: nu mai contează la facturare câți metri cubi s-au consumat, ci câte Gigacalorii, asta în condițiile în care practic consumatorul nu are cum să verifice puterea calorică a gazului care i s-a furnizat.
Mi s-a semnalat faptul că furtul din buzunarele românilor s-ar putea face după următoarea schemă: se face o analiză cromatografică pe lună a gazului – probă despre care nimeni nu garantează că nu se poate măslui ea ca atare – sau se ia proba de gaz înainte de intrarea în stația de distribuție, după ce se injectează fracții C2-C4 ca să dea o putere calorică superioară. Ulterior, în stație există posibilitatea injectării în gazul distribuit la consumator de azot și bioxid de carbon, gaze inerte, cu scopul de a se mări volumul scazând proporțional concentrația de gaz. În acest mod, se ajunge ca românii să plătească gaz măsluit de concentrație de la 93-95 % la 99,9 % și putere calorică cotată la valoarea maximă, calculul facturii făcându-se la valorile aranjate. Un calcul simplu ne arată o plată nejustificată cu 13-15% mai mare.
Cum pentru consumatorul final factura la gaze este cea care contează cel mai mult. Potrivit calendarului de liberalizare, prețurile gazelor urmează să crească, până în 2018, cu peste 90% față de preţul actual. Motiv pentru care nu ar strica o anchetă cu privire la cele semnalate, pentru a vedea cât din ceea ce apare ca și plată pe facturile românilor sunt consum real sau furt ordinar.