Liceenii Clujului incep sa capete curaj. Ne scriu tot mai multi dintre ei si ne descriu o stare de fapt ingrijoratoare. Ramane sa judecati dumneavoastra daca sunt prosti sau destepti. Noi, cei de la Ziar de Cluj STIM ca sunt inteligenti, aveti mai jos cateva exemple foarte interesante despre cum se vede lumea prin ochii lor.
Oricat ar spune unii ca generatia asta nu are profunzime fiindca sta pe calculator, eu, Liviu Alexa, consider ca se inseala, iar ideile pe care le-am primit de la ei sunt dovada mea ca cei ce ii judeca pe tinerii din ziua de azi atat de superficial se inseala.
Ii rog pe toti elevii din toate liceele Clujului sa ne trimita pe adresa scrie@ziardecluj.ro toate lucrurile care li se par anormale in scoala in care invata.
Ii asigur ca eu nu-i voi trada si nu le voi dezvalui niciodata identitatea si ii mai asigur de ceva: ca nu ne va opri nimeni.
Nu va mai temeti, nu va mai temeti, nu va mai temeti!
Liviu Alexa
Despre Sincai: „N-am putut suporta 4 ani de jigniri si discriminare”
„Salut. Eu nu mai sunt eleva la liceu, dar am trecut prin discriminari de genul inca din generala. Am fost un copil cuminte, olimpic, dar la Ioan Bob nu conta, pentru ca parintii mei sunt oameni simpli, primeam injurii gen ‘esti satanista’.
Dupa, cand a venit vremea liceului, am dat la Sincai, am intrat, dar am decis ca nu mai pot suporta inca 4 ani de jigniri si discriminare, asa ca am ales un liceu simplu.
Liceul Tehnologic de Protectia Mediului, langa Litere.
Ce vreau sa zic ca e oripilant cum acest liceu Sincai e numit cel mai bun, dar totusi elevii sunt tratati asa de cand lumea. Iar de un liceu ca al meu nu se vorbeste cu atata publicitate, desi a fost un liceu unde am fost invatati sa avem respect, sa fim colegiali, sa fim o comunitate, sa ne respectam si ajutam unii pe altii, unde profesorii ne-au fost mama, tata, indrumatori si ne-au sustinut in fata lumii. Ne-au fost cei mai buni prieteni, ne-au facut oameni. 4 ani de liceu in care am ras in timp ce eram pregatiti pentru viata.
Un liceu unde atunci cand greseam ni se vorbea frumos, ni se explica de ce am gresit intr-un mod logic si pe intelesul nostru. Cu toate astea ni se zicea ‘liceu de drogati’. Nu pot sa inteleg cum se poate ca un loc de unde copiii ies traumatizati poate fi numit ‘cel mai bun’ si un liceu unde copiii sunt tratati cu respect si blandete e numit ‘liceu de drogati’.
Tot ce vreau e sa-ti multumesc, Liviu Alexa, si sa-ti ofer tot respectul meu pentru ca, om mare fiind, inca mai simt durerea de atunci cand mergeam la scoala in clasa a-7 a, a-8 a si eram discriminata si jignita pe nedrept. Mi-e scarba de faptul ca ei, oameni maturi, nu constientizeaza ca noi suntem adolescenti, inca naivi. Si cel mai scarbos e cum scoala Sincai a devenit un mic partid politic corupt unde copiii sunt invatati sa fie rai, hiene, pentru ca asta e exemplul pus in fata. Cu un astfel de sistem se mai mira lumea cum Romania continua sa fie o tara atat de corupta si de rea. Cand majoritatea, de mici, asta vad mergand la „scoala”. Ne aveti asa cum ne educati!„, ne spune Dana intr-un mesaj.
Liceele „de centru”: „Performante nationale” prin tortura psihica
In primul rand, vreau sa il felicit pe tanarul care a avut curajul sa vi se confeseze, sunt convinsa ca nu i-a fost usor.
Felicitari si voua ca redactie si in special tie, Liviu Alexa, ca ii sustii pe tinerii acestia si ca mai ales iti pasa de viitorul liceenilor din Cluj.
Eu am terminat liceul acum 2 ani, la Onisifor Ghibu in Grigorescu, un liceu despre care nu se zic asa multe, din pacate. Am ajuns aici cu o medie aproape de 10, cand puteam merge oriunde, vroiam la Baritiu atunci, dar o intamplare pe moment m-a facut sa ma razgandesc.
A fost cea mai buna decizie a mea! Ghibu e un liceu foarte” smecher”, profesori cu o atitudine normala, calma, unii sunt glumeti, dar fiecare doreste sa te faca sa iei la cunostinta unele notiuni si sa nu treci prin liceu degeaba. Inca ii iubesc pe toti!
Doamna directoare e cea mai deosebita dintre toti, desi nu mi-a fost profesor, am ajuns sa o cunosc prin simplul fapt ca ma vedea pe coridor si imi mai adresa cate o intrebare, ceea ce e mare lucru. La noi in liceu, fundatia Impact era coordonata de Anda Culisir, profesoara de biologie proaspat iesita de pe bancile facultatii. Ei bine, ea a schimbat atitudini si conceptii, a facut comunicarea dintre elev si profesor mai eficienta si mai ales a permis sa mai glumim, toate dupa 2, 3 ore petrecute intr-o sedinta pe saptamana cu elevii, in cadrul Impact. Aici a luat nastere festivalul Ghibstock, unde noi elevii am invatat sa organizam de la A la Z un festival in curtea scolii, iar banii adunati sa fie donati unei cauze umanitare.
Dupa primul festival, perceptia profesorilor despre noi s-a schimbat, au vazut cat de dornici de a face bine suntem si cat de devotati suntem. Doamna directoare a aprobat o gramada de idei nebune avute in cadrul festivalului. Ghibu e locul unde se desfasoara o gramada de evenimente cu scopul de a sensibiliza si constientiza elevul ca nu totul se invarte in jurul lui si ca sunt multi care poate au nevoie de ajutor, sau de ce nu, de cateva ore de distractie prin participarea la un eveniment ,serbare, targuri si altele. In cei 4 ani petrecuti aici, am intalnit doar atitudini pozitive din partea profesorilor si mai ales am intalnit prieteni, iar la banchet s-a lasat cu lacrimi din partea unora, dar si a noastra, a elevilor, care ii vedeam ca pe niste calauzitori.
Sa revin la problema” liceelor din Centru”, pentru ca asa se numesc. Mereu am auzit de la prieteni cum ca aici viata e grea, ca trebuie sa te faci cunoscut, sa nu vii orisicum imbracat, daca se poate la 18 ani sa vii cu masina si mai ales toti se plangeau de cat de greu le era la ore, de cat de drastici erau profesorii. Mai auzeam si de frecventa cu care elevii colindau numeroasele localuri din Centru, ei bine tentatiile erau mari, dar nu ma mira ca ei chiuleau cu asa profesori. De multe ori ma gandeam ce norocoasa sunt, cu colegi normali si profesori minunati.
In clasa a 12 a, am avut si noi un grup al clasei, tot secret, in care mai puneam cate o poza cu cate un profesor, avem chiar si un grup al liceului, unde sunt si profesori, dar batjocura nu isi avea locul, pentru ca prietenia si relatia dintre profesor si elev era una stransa. Cat despre promovabilitatea la Bacalaureat, a fost una mare si la noi, nu 100%, pentru ca nu suntem roboti, suntem inca copii care dorim sa ne si distram.
Imi pare rau de intamplarea trista petrecuta la Sincai si mai ales imi pare rau de situatia la care s-a ajuns, din cauza unor profesori siliti sa obtina de la elev „performante nationale” cu scopul de a-l tortura psihic, de a face acei 4 ani un calvar, de a-i schimba personalitatea si de a le impune un standard social, deoarece e in Centru. Mi se pare normal sa se glumeasca pe seama profesorilor, iar daca s-a facut batjocura, a fost din cauza ca elevii au simtit nevoia sa se razbune, si totul s-a intamplat din cauza atitudinii si comunicarii profesorului fata de elev.
Poate te-am plictisit, dar am spus totul din perspectiva uneia care a trait mai la periferie si s-a ferit de viata agitata de la liceele de elita, desi si Ghibu face parte din primele licee din Cluj, asta fara sa aibe o atitudine austera”, spune Andreea intr-un email.
Despre scandalul de la Sincai: „Turnatorul este fiul unei directoare”
„Buna ziua! Desi acum ma aflu in anul IV la facultate, si eu am fost eleva a „prestigiosului” liceu Sincai. Întrucât pe multe site-uri de stiri se vehiculeaza ideea conform careia profesorii si-au facut conturi false ca sa aiba acces la acel grup din care faceam chiar si eu parte, ma indoiesc ca asa s-a intamplat. Acum 4 ani, cand eram si eu in clasa a 12-a, directorul liceului era domnul Alexandru Bugariu, iar Emilia Andreies era directoare adjuncta. Aceasta doamna, profesoara de fizica daca nu ma insel, are doi fii, unul dintre ei facand parte din promotia mea, aflandu-se intr-o clasa paralela. Acesta s-a infiltrat in grupul Sincai Memes, ca mai apoi sa ii arate mamei sale toate postarile, iscandu-se astfel scandalul atat de mediatizat. Asadar, nu stiu daca Ovidiu Andreies este singurul responsabil pentru anchetarea elevilor de la Sincai, dar cu siguranta este unul dintre turnatori”.
Despre Sincai: „Nu sunt de acord cu ce au facut elevii”
„Citesc randurile despre Liceul Sincai si situatia asta mi se pare ceva total rupt din realitate. Am absolvit Sincai in 2013. Nu am intrat pe acel grup. Nici nu stiam de existenta lui. Nu stiu care profesori sunt implicati in scandal. Am vazut si ca directorul liceului s-a schimbat. Cand eram eu liceeana, era dl prof. Alexandru Bugariu. Dl prof Ioan Todea mi-a fost profesor de matematica. Mi se pare o lipsa totala de respect a elevilor fata de profesori. Inteleg ca faci o gluma, doua, dar totul are o limita. Sunt sigura ca elevii implicati nu sunt cei de 8, 9, si 10. Totdeauna cei cu note slabe s-au crezut mai importanti si faceau gura. Profesorii sunt stalinisti si comunisti? Nu zau!?…
Dl prof Buse era o teroare. Dar la materia lui invatam. Dna prof. H. Popa de lb romana era draguta cu noi, dar ne si „teroriza”. Aveam teme si de invatat la ora ei. Ei ii datorez nota de 9.50 la BAC in proportie de 80% si studiului individual in proportie de 20%. Si lista ar putea merge mai departe. Niciunul dintre noi nu si-a batut joc de profesori in halul asta.
Unii au fost mai duri, mai „comunisti”? Foarte bine ca au fost asa, si le multumesc. De ce? Pentru ca de-a lungul anilor am observat un lucru: la materiile la care am avut profesori duri, invatam. La celelalte poate nici nu aveam caiet. Din clasa mea au iesit absolventi care si-au ales meserii de viitor. Eu sunt la UMF.
Mai am inca doi colegi la Umf. O mare parte din noi au plecat in Anglia la studii. De ce oare? Ca Sincai e un liceu slab? Mi-e mila de generatiile de copii din ziua de azi. Ei isi doresc sa treaca prin scoala asa cum au si intrat. Fara sa invete nimic, sa aduca teme copiate si referate de pe net. Si multe altele. Intr-un fel mi-e si mila de ei. Cu asa exemple in fruntea tarii… Vai de noi!”, isi inchide scrisoarea Liana.
„La Avram Iancu, profesoara de romana ne povesteste despre ce a vazut la stiri”
„Sunt elev in clasa a 12-a la Liceul Teoretic Avram Iancu. Profesoara noastra de romana este renumita printre ceilalti profesori de literatura din Cluj-Napoca pentru faptul ca nu isi prea face treaba de dascal, chiar daca are “experienta” de aproape 40 de ani, dovada fiind faptul ca am mai multe pagini cu notite personale pe care le scriu la capatul caietului cand dansa vorbeste despre ceea ce a vazut aseara la stiri, decat lectii scrise. In tot liceul, am rezolvat cu dansa cam 2-3 subiecte de tip 1 pentru BAC si niciun subiect 2. Profesoara pune accentul doar pe eseul de la subiectul 3, insa nu ne-a aratat niciodata cum trebuie facut unul, ce fel de limbaj si exprimare trebuie sa folosim si nu s-a obosit sa ne faca o schema cu structura de baza a unui astfel de eseu. Astfel, acum, inainte de BAC, toti din clasa trebuie sa mergem la meditatii pentru a ne asigura o nota de trecere la examen.
Mai mult, o “pasiune” a doamnei profesoare este batjocura fata de cei care nu practica “pupincurismul”, astfel cel putin 10 din clasa am fost victimele dansei.
Voi enumera cateva dintre aceste incidente:
Din primele ore de romana cu dansa un coleg i-a precizat ca nu citeste fluent deoarece are dislexie, insa raspunsul ei a fost batjocura.
A spus unui coleg ca are probleme mintale si ca nu are ce cauta in scoala asta, deoarece se juca (in liniste) cu un liniar.
Crize de nervi si urlete pentru ca un coleg si o colega stateau, aparent, prea aproape unul de celalalt in timpul unei ore de curs, lucru de-a dreptul absurd avand in vedere faptul ca avem cea mai mica clasa din toata scoala.
La lectia “Morometii”, ea afirma cu tarie ca tatal este capul familiei si ca un copil fara tata este un nimeni, desi este complet constienta ca exista in clasa doua astfel de cazuri, unu chiar recent, de cateva saptamani.
Cuvinte de genul “semianalfabeti” sau „incurajari” precum “Chiar nu stiu ce o sa se intample cu voi dupa ce dati BAC-ul, dar nici nu-mi pasa.” sunt la ordinea zilei.
Citeste in fata clasei greseli “haioase” din lucrarile unor colegi pentru a se amuza.
Noi, elevii, mai rezistam inca cateva luni pana la examen, dansa se pensioneaza oricum vara aceasta, insa m-am decis sa va scriu pentru ca prea multe lucruri absurde se petrec in scolile din Romania si poate asa incurajez si alti elevi sa relateze astfel de evenimente la care au asistat”, ne-a scris Sebi.
Cosbuc: „Un mare balon de sapun”
„Buna ziua! Vazand articolele dumneavoastra cu privire la situatia din liceul Sincai, mi-am permis, si eu, sa va „creionez” in mare situatia de la „rivalul de peste drum”, Liceul „George Cosbuc”.
Mult timp am privit cu admiratie acest liceu, insa mai tarziu, cand am ajuns sa invat in clasa a 9-a acolo, dezgustul si frustrarea m-au cuprins imediat.
Elitele de la noi se impart in „nemtii cu tatici extrem de bogati” si „restul – romanii”.
Profesorii tin la elitele acestea, cu cateva exceptii. Diferenta se face clar intre noi, inca de la inceput. Nemtii au cuvant, si restul… nu prea. De la mustrarile aplicate, la note, la respectul pe care elevii il primesc, diferenta e clara.
Foarte multi profesori au ajuns acolo pe pile. Stiind aceste lucruri, cum ar putea vreodata un profesor despre care stiu acest lucru, sa pretinda respect de la mine?
De la profesori agramati, profesori care vin mahmuri, profesori care batjocoresc persoanele care nu fac parte din „G-uri” (clase de matern-germana), la profesori total dezinteresati, profesori care inhiba creativitatea. Desigur, sunt si exceptii, insa atat de putine, incat nu merita efectiv sa alegeti Cosbucul.
Pretentiile sunt mari. In fiecare an incearca sa ne convinga pe noi si parintii nostri sa venim sa facem curat. Cand plateam 50/80 de lei fondul scolii!!! Nu aveam sapun la bai, nici hartie igienica. Salile de clasa aratau intr-un hal fara de hal si pana in iarna tarziu, inghetam de frig. Tin minte cand, intorsi din vacanta, am gasit VIERMI in cosul de gunoi. Pentru ca timp de 2 saptamani nu au curatat salile, lasand sandwichuri sa putrezeasca.
Mi-e scarba de Cosbuc. „, isi incheie mesajul Sick.
Auschwitz Iancu- Un liceu ce isi merita porecla
„Sunt elev al acestei scoli si suntem revoltati pe doamna directoare care nu ne da voie cu sucuri carbogazoase in scoli. Tot aceeasi directoare impune uniforme, le da dreptul elevilor sa isi exprime parerea despre uniforme, dar nu o ia in considerare… (citez „voi puteti sa va prezentati opiniile, oricum nu aveti dreptul sa votati”). Politica liceului, idioata de altfel, interzice fumatul pe o raza de un kilometru de scoala. Alt lucru exagerat si tampit, altfel nu ii pot spune, e imposibilitatea de a iesi pana la ora 12 sau 13 din scoala… (asta se intampla in mai multe licee), nu putem iesi din scoala sa mergem sa ne luam ceva de mancare sau sa putem fuma o tigara linistiti pentru ca nu avem dreptul sa iesim din scoala pana la ora 12. Ca norocu’ cu anumiti portari care pentru o sticluta de palinca sau 2 pet-uri de bere te lasa sa iesi. Doamne ajuta cu asa scoli moderne!”, spune un elev suparat.
„La Transylvania College, noi hotaram pedepsele colegilor nostri care au gresit”
„Buna,
Sunt elev la liceul Transylvania College si as vrea sa va spun cum este in liceul nostru fata de liceele de stat.
Intr-un sistem britanic, elevii au dreptul de a isi exprima parerea, la noi comisia de disciplina este compusa din ELEVI, noi hotaram pedepsele colegilor nostri care au gresit! Desi deciziile noastre sunt masurate de profesori, totusi ne ajuta sa dezvoltam un simt al responsabilitatii.
De asemenea, desi este firesc sa nu fie totul doar lapte si miere, am avut si noi situatii mai delicate cu profesorii sau conducerea scolii noastre, am avut profesori care abuzau de puterea lor si ne denigrau, dar, de fiecare data, am avut dreptul de a spune lucrurilor pe nume si, pana la urma, problemele majore s-au rezolvat sau cel putin s-au imbunatatit…
In alte situatii probabil ca nu intelegem ce e mai bine pentru noi si ne revoltam, ne certam… Poate ca nu toti profesorii sunt niste dascali model, ei fiind majoritatea tineri cu putina experienta, dar incearca sa ne ajute in promovarea examenelor noastre…
Avem obligatii si drepturi, respectand obligatiile, primim mai multe drepturi, gresind, ele ni se reduc…
Parerea mea, desi probabil ca multi dintre colegii mei nu vor fi de acord cu mine in momentul de fata, elevi fiind sunt sigur ca peste cativa ani vor fi de acord cu mine cand spun ca am avut noroc sa ajungem in aceasta institutie in favorul liceelor de stat, repet, nu e totul perfect, dar avem norocul de a scapa de astfel de profesori denigranti si abuzivi, nu am avut niciodata probleme atat de majore…
Multumesc