Despre tinerii care nu-s curioși

Expresia aceasta, „nu-s curios”, acoperă cam orice la tinerii din ziua de azi. Ea exprimă, la modul cît se poate de concis, echivalentul unei propoziții mai complicate, cum ar putea fi aceasta (ca să rămînem în aria jargonului, dar al celui ceva mai elaborat): “știi ce, la mine nu ține cu vrăjeli, eu nu pun botul, nu poți tu să mă îmbîrligi pe mine, am eu alte treburi…”

Înclin să le dau dreptate lor, tinerilor. Pentru că, la abundența și la explozia aceasta de informații, bune sau rele, dar în primul rînd rapide, ce i-ar putea face… curioși, ca să zic așa?

Hai să ne gîndim la viața noastră, a celor care am prins niște ani și înainte de Revoluție: ce-am fi făcut noi dacă am fi avut pe atunci internet, facebook, jocuri pe calculator, pariuri on-line, poker on-line, video-chat, filme porno “la purtător”, telefoane la liniile erotice, etnobotanice sau droguri la îndemînă? Da, știu, am fi “îmbucat” și din astea, pe de o parte, dar am fi citit și Frații Jderi și Nada Florilor și Neamul Șoimăreștilor, pe de altă parte…

Hai să fim serioși…

E foarte ușor să pui o anatemă pe o întreagă generație, să îi pui pe toți tinerii la index, catalogîndu-i drept neserioși, needucați, superficiali, inculți chiar, e foarte ușor să spui mereu că aceștia aleg calculatorul și telefoanele mobile în loc de lectură, sport sau mișcare în aer liber…

Nu aș fi atît de drastic, din simplul motiv că am avut ocazia să lucrez cu tinerii. Și pe la ziarele pe la care m-am preumblat dar și pe la Facultatea de Jurnalism.

În presă au apărut oameni tineri de o sută de ori mai curajoși decît noi, unii dintre ei avînd chiar și condeiul mai ascuțit decît al nostru, al celor… vechi.  La facultate am văzut recent unele producții video, de exemplu, care și-ar fi putut găsi locul în orice televiziune din țară fără ca studenții care le-au produs să se facă de rușine...

La fel, în domenii pe care nu le stăpînesc (zic eu) la fel de bine dar pe care le observ, le analizez după puterile mele și despre care am putut să îmi fac o părere, tinerii ne pot da lecții, de multe ori.

Așa că hai să o lăsăm un pic mai ușor cu pusul etichetelor și mai degrabă să căutăm noi, ăștia care ne credem deștepți, modalitățile prin care i-am putea face… curioși pe cei tineri.

Acest ” nu-s curios”, de care rîdem în barbă pentru că sună ca naiba s-ar putea ca de fapt să reprezinte modul nostru de gîndire, al celor… ”înțelepți”.

Pentru că dacă nu ar fi așa, și am vrea să le demonstrăm și lor, dar mai ales nouă, că trăim și încă mai sîntem interesanți, am face mult mai multe pentru ei. Am încerca să îi înțelegem și, mai ales, am încerca să ne punem în locul lor. Și, credeți-mă, odată ajunși în locul lor ne-am da seama că nu e ușor de trăit azi, în România, cînd ai 20 de ani…

E chiar mai complicat decît pe vremea cînd aveam noi 20 de ani, încercam să ne găsim o consoartă și după aceea așteptam de la partid o repartiție pentru un apartament în cartierul Grigorescu, de exemplu. Și, dacă nu ne plăcea, pentru că era la parter, mai așteptam două luni, pînă primeam la etajul trei, de unde se vedea Someșul mult mai frumos…

Comentarii

mihai

03.04.2014 10:10

pfaaai, aia cu apartamentul era de senzatie :)    Ce n-as da sa nu trebuiasca sa platesc rate! Ci doar sa mai astept doua luni   :))

An G

03.04.2014 12:52

Da, noi, ăștia mai „trecuți” ne comportăm de parcă tinerii de acum ar fi o generație spontanee. Stăm și ne minunăm sau blamăm de parcă ei s-ar fi întrupat brusc, din praf, în fața noastră. În fiecare an ne hlizim de „perlele” de la examene, ne dăm ochii peste cap în fața catastrofei de la bac și pufăim cu groază și dispreț de la înălțimea lecturilor noastre faimoase. Fie vorba între noi, ați simțit, voi, maturii de acum, nevoia să recitiți vreodată „Frații Jderi”? Ei, multe ar fi de spus. Și chiar se spun și se tot spun, în buna tradiție a pălăvrăgelii fără nicio finalitate. Sunt vlăstarele noastre, cum i-am crescut, cam așa îi avem. Zic „cam așa”, pentru că nici pentru educatori - părinți, dascăli - nu e ușor. Sunt atâtea influențe, și atât de puternice, că e ca și cum ai sta cu praștia în fața tancurilor. Dar nici pentru asta nu e vina copiilor.

Claudiu M

03.04.2014 16:27

“Copiii din ziua de azi iubesc luxul. Nu au maniere, disprețuiesc autoritateași dovedesc lipsă de respect față de bătrâni. Nu se mai ridică în picioarecând oamenii în vârstă intră în încăpere. Își contrazic părinții, mănâncă îngrabă delicatesele la masă, stau picior peste picior, și sunt tirani cu profesorii.Tinerii din ziua de azi nu se gândesc decât la ei însiși. Nu au pic de respectpentru părinți sau persoane în vârstă. Vorbesc ca și cum ei însiși ar ști totulși ceea ce noi considerăm înțelepciune este lipsit de relevanță pentru ei. Câtdespre fete, sunt directe, lipsite de modestie și nefeminine în limbaj,comportament și îmbrăcăminte.” - Socrate (470 î.Hr.–7 mai 399 î.Hr)

Deep141

05.04.2014 15:17

A fost mereu aceeași concepție despre cei tineri ... ? Întrebă un tânăr de 18 ani. Altfel de ce a scris și Socrate aceleași cuvinte pe care le pronunță cei ”înțelepți” ai zilelor noastre ???

Noemi

03.04.2014 19:48

Respect pentru acest articol!! Fiind nascuta in `88, doar din amintirile altora am putut sa-mi cladesc o imagine a vietii inainte de Revolutie.Cu ce sunt eu mai diferita la 26 de ani fata de un tanar de 26 de ani din anii comunismului?Mie nu mi-a dat tovarasul apartament.Mie nu mi-a dat tovarasul un loc de munca in specializarea mea, ca macar in cativa ani, cu o rata nesesizabila sa imi cumpar apartament.Tovarasul nu m-a sustinut in studiile mele, astfel ca am platit facultatea. Si pentru asta, tot timpul studentiei mele am muncit. Nu doar vara, in pactica.Am terminat facultatea. Si lucrez total in alt domeniu.Fratii Jderi si Morometii si chiar si pe Ion i-am citit si eu, si pentru mine a fost lectura obligatorie. Dar, datorita internetului, poate eu am ocazia sa citesc mai multe. Imi place sa aud, ca tinerii din ziua de azi nu au maniere si sunt salbatici, dar noi de la cine am invatat sa fim cum suntem? Nu de la cei mai in varsta cu noi? Si asa, ca observare personala, va mai povestesc ceva. Lucrez si interactionez zilnic cu peste 100 de oameni. Acesti clienti cand vin, ar tebui sa salute, indiferent de sex si/sau varsta, conform bunelor maniere. Eu salut in proportie de 100% si sunt chiar mandra ca le arat oamenilor ca e ok si normal sa saluti. 50 % se prefac ca nu ma aud, in loc de `Buna ziua, va rog frumos...`, trec la `Da-mi....`. 40% ma saluta dupa ce ii salut eu, si doar 10 % saluta inainte sa zica cu ce ocazie pe la mine. Indiferent de varsta, noi alegem sa fim sau sa nu fim salbatici. Eu, daca ma asez in troleu dupa 12 ore de munca, 12 ore de stat in picioare, seara la 9 sunt ridicata de pe scaun de cate un pensionar (ce cauta pe strada la ora aia???). Dar daca un pensionar ocupa un loc pentru punga goala pe care o plimba, e ok.... Stiu, am deviat de la subiect, dar multumesc inca o data pentru un articol al tanarului care poate niciodata nu o sa aiba apartament la malul Somesului. Nici la etajul 3, dar nici macar la parter...

Barna Mircea

04.04.2014 10:10

Un aticol deosebit despre situatia generatiilor tiner din Romania;si eu sunt de acord ca sunt niste tineri exceptionali care vor transforma Romania din temelii,totusi,in imensitatea de informatii si cunostiinte la care au acces,care pe de-o parte este folositoare,de multe ori isi pierd focusarea;de aceea as dori sa le transmit o formula care sa-i ajute in viitor:Romania moderna = Educatie(economica,spre orientare profesionala,financiara,antreprenoriala,civica(calitate,etica,transparenta),organizare,leadership) + Sport(Educatia corpului) + Capitalismul generos (social)

Adauga comentariu