Din momentul in care am vazut-o pe Alina Bica, sefa Diicot, dand 10% pe un pranz la un restaurant finut din Paris, adica aproape un salariu pe economie, mi-e foarte clar acum de ce Elena Udrea n-a putut pana acum fi incadrata in niciun grup infractional. Cand sefa procurorilor care trebuie sa prinda interlopii, traficantii de droguri, grupurile de crima organizata imparte hotelul si cardul cu elementul cel mai sordid al guvernarii pedeliste de acum cativa ani, imi dau seama in ce tara de stricati traiesc.
Iarasi e o zi in care voi folosi cuvinte dure si urate. E mica mea refulare. Si-o sa va zic parerea mea de cetatean simplu: ma doare in cur ca SIE si nu stiu ce serviciu secret au pozat-o pe Lenuta. Ma doare in cur ca ea se simte urmarita. Tot ce retin din acest episod in care serviciile secrete se ataca frontal in runda finala de box pentru cucerirea centurii viitorului regim este ca anticoruptia a stat la masa cu tot ce simbolizeaza Elena Udrea.
Ca sa ma mint pe mine frumos, sa-mi dau aere de cetatean integru, duminica il voi vota pe Tariceanu. Solutia care mi-adoarme cel mai mult simturile asteptand ca circul serviciilor sa continue de luni incolo, timp de doua saptamani. De-ar fi sa fie ca DNA-ul sa rada tot in jur si in doua saptamani sa bage la parnaie toata clica de politicieni spagari din ultimii 25 de ani, as fi mandru sa-l am si pe William Branza ca presedinte.
Ce tara de cacat a ajuns Romania, in care serviciile americane trebuie sa vina dupa 25 de ani de neintamplari sa ne transforme intr-o colonie sigura pentru interesele lor. Ce popor de rahat suntem, asa cum aratam noi dupa 25 de ani, cand este evident ca nici nu acceptam sa fim condusi de cineva, dar nici nu vrem sa ne conducem singuri spre un destin mai bun.
In toata nebunia din ultimele zile, cu Tariceni, Melescani, Iohannisi, Ponti, am uitat sa facem vorbire de o mica tusa, o mica nuanta mascata de culorile tari care s-au aruncat pe sevaletul politic in aceste zile: faptul ca avem doua femei ce candideaza la prezidentiale. Si ce frumos si inedit moment este acesta in care, vorbind intr-una despre misoginismul barbatilor din aceasta tara, uitam informitatea femeilor romance. E un moment unic in care pantalonul ar putea sa nu conteze daca femeile, de-ar fi emancipate, ar iesi la vot pentru a stampila unul dintre cele doua nume feminine. Ar pica in nas sondajele de opinie, iar americanii care vor sa ne dea premierul in plic si presedintele pe surse s-ar putea duce sa impacheteze la Deveselu.
Dar femeia romana seamana cu poporul: e lasa, craticioasa, supusa si cu ochiul vanat. Singura ei parere conteaza doar in momentul in care decide sa-i cumpere sotului inca un pet de Neumarkt.
Monica Macovei sau Elena Udrea ar putea fi alese maine de cele cateva milioane de femei ce pot vota in Romania. Dar asta nu se va intampla fiindca femeia romanca, in adorabila ei ipocrizie, uraste curvele si dispretuieste intelectualele.
Romania, te dispretuiesc.