Despre caracterul facultativ al legii penale este titlul prezentării susținute de avocatul și conferențiarul Radu Chiriță la conferința ”Codurile penale la trei ani de la intrarea în vigoare”. Cu umor și seriozitate în același timp, acesta a arătat, cu exemple concrete, cum organele de anchetă nu respectă legea în cadrul urmăririi penale. Participanții au aplaudat zâmbind de mai multe ori pe parcursul prezentării.
În analiza caracterului obligatoriu sau nu al legii, Radu Chiriță a plecat de la prevederile constituționale în materie: Articolul 1 alin. 5 din Constituţie prevede: ”În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.” Articolul 1 alin. 3 din aceeași Constituţie începe așa: ”România este stat de drept…”
”Atât Curtea Constituțională, cât și CEDO, cât și orice instanță care s-a pronunțat asupra noțiunii de stat de drept a spus că înseamnă, între altele, proeminența legii și că fiecare dintre noi, în special Statul și instituțiile sale, suntem chemați să respectăm legea”, a spus avocatul.
Acesta a ales trei exemple punctuale și unul general pentru a demonstra caracterul facultativ al legii penale:
Speţa 1
Fapte: La 21 iunie 2016, împotriva lui DC se începe urmărirea penală şi este reţinută pentru 24 de ore, în calitate de suspect în jurul orei 17. La 22 iunie 2016, în jurul orei 13, i se aduce la cunoştinţă punerea în mişcare a acţiunii penale. DC solicită procurorului să fie audiată în noua calitate, de inculpat, însă este refuzată.
La 25 iulie 2016, DC este citată pentru a fi audiată în calitate de inculpat.
Ce spune legea? Art. 309 alin. 2 C. proc. pen. „Punerea în mişcare a acţiunii penale este comunicată inculpatului de către organul de urmărire penală care îl cheamă pentru a-l audia”.
Art. 309 alin. 5 C. proc. pen. „Organul de urmărire penală continuă urmărirea şi fără a-l audia pe inculpat atunci când acesta lipseşte nejustificat, se sustrage sau este dispărut.”
Ce face inculpata? În cameră preliminară, invocă nulitatea ordonanţei de punere în mişcare a urmăririi penale.
Ce zice Ministerul Public? În memoriul de răspuns, se afirmă că inculpata nu a fost audiată din lipsă de timp, întrucât expirau cele 24 de ore ale reţinerii şi trebuia sesizată instanţa cu propunerea de arestare.
Ce decide judecătorul de cameră preliminară? Respingerea excepţiei (Tribunalul Bihor, încheierea 8/Î/CP/2017 în dosar 3507/111/2016). Motivele nu se cunosc, încheierea nefiind motivată.
Concluzie: Într-un stat de drept, caracterul obligatoriu al legii se pierde, respectarea legii devenind facultativă atunci când instituţiile statului nu au timpul necesar pentru a respecta legea, întrucât trebuie să aresteze o persoană.
Speţa 2
Fapte: Inculpatul RR este avocat. RR este suspectat de comiterea mai multor infracţiuni legate de exercitarea profesiei, iar la 15 noiembrie 2015 sediul său profesional este obiect al unei percheziţii, la care participă un poliţist cu aviz de poliţie judiciară.
Ce spune legea? Art. 35 alin. 1 din Legea nr. 51/1195. „Percheziţionarea avocatului, a domiciliului ori a cabinetului său sau ridicarea de înscrisuri şi bunuri nu poate fi făcută decât de procuror, în baza unui mandat emis în condiţiile legii.”
Ce face inculpatul? În cameră preliminară, invocă nulitatea procesului verbal de percheziţie.
Ce zice Ministerul Public? În memoriul de răspuns, se afirmă că procurorul poate oricând delega un poliţist, pentru efectuarea oricărui act, iar în speţă a existat o delegare.
Ce decide judecătorul de cameră preliminară? Respingerea excepţiei (Curtea de Apel Braşov, încheierea din 30 august 2016 în dosar 345/64/2016), pe motiv că legea care prevede posibilitatea delegării este ulterioară Legii nr. 51/1995, iar delegarea este necesară pentru a asigura dinamizarea activităţii de urmărire penală.
Ce decide ICCJ? Respinge contestaţie. Motivele, peste vreun an.
Concluzie: Într-un stat de drept, caracterul obligatoriu al legii se pierde, respectarea legii devenind facultativă atunci când necesitatea unei urmăriri penale dinamice împiedică instituţiile statului să respecte legea, întrucât poliţistul este mai dinamic decât procurorul.
Speţa 3
Fapte: Inculpatul DM este suspect într-un dosar de evaziune fiscală şi spălare a banilor. La dosarul cauzei, în probaţiune, procurorul atașează extrase de cont şi alte documente bancare, prin care se evidenţiază anumite transferuri bancare efectuate de suspect în susţinerea acuzaţiilor formulate împotriva sa. Ulterior, DM este trimis în judecată pentru aceste infracţiuni.
Ce spune legea? Art. 153 C. proc. pen., în forma în vigoare la acel moment: „Procurorul poate solicita, cu încuviinţarea prealabilă a judecătorului de drepturi şi libertăţi, unei instituţii de credit sau oricărei alte instituţii care deţine date privind situaţia financiară a unei persoane comunicarea datelor privind existenţa şi conţinutul conturilor şi a altor situaţii financiare ale unei persoane în cazul în care există indicii temeinice cu privire la săvârşirea unei infracţiuni şi există temeiuri pentru a se crede că datele solicitate constituie probe”.
Ce face inculpatul? În cameră preliminară, cere excluderea acelor probe, ca fiind ilegal administrate în procesul penal.
Ce zice Ministerul Public? În memoriul de răspuns, procurorul afirmă că nu le-a solicitat el, ci le-a primit de la Oficiul spălării banilor, instituţie căreia îi ceruse efectuarea de verificări.
Ce decide judecătorul de cameră preliminară? Respingerea excepţiei (Curtea de Apel Braşov, încheierea din 7 noiembrie 2016 în dosar 524/64/2016/a1), pe motiv că nu este necesară autorizarea judecătorului de drepturi şi libertăţi atunci când probele nu sunt obţinute de procuror, ci de o altă instituţie.
Concluzie: Într-un stat de drept, caracterul obligatoriu al legii se pierde, respectarea legii devenind facultativă atunci când procurorul poate cere unei alte instituţii a statului să administreze probe într-un dosar penal, dacă legislaţia penală îl încurcă, prevăzând prea multe garanţii contra arbitrariului, precum controlul judecătoresc.
După cele trei exemple punctuale, Chiriță a spus: ”Pot da mai multe, dar m-am oprit aici. Sunt extrem de numeroase situații în care în cursul urmării penale, organul de urmărire penală încalcă o anumită prevedere legală”. În acest sens, al patrulea slide a fost unul general și a fost numerotat de la 4 la infinit.
Speţa 4 – ∞
Fapte: În cursul urmăririi penale, organele de urmărire penală încalcă o prevedere legală. De exemplu, nu au competenţă materială să efectueze acte de urmărire penală, poliţistul efectuează acte de urmărire penală fără delegare de procuror în cauze de urmărirea proprie, se aduce la cunoştinţă urmărirea penală la săptămâni după ce a început, se audiază martori fără încunoştinţarea apărătorului care formulase cerere în acest sens. Etc. etc. etc. lista este deschisă.
Ce spune legea? Art. 282 alin. 1 C. proc. pen.: „Încălcarea oricăror dispoziţii legale în afara celor prevăzute la art. 281 determină nulitatea actului atunci când prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus o vătămare drepturilor părţilor ori ale subiecţilor procesuali principali, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desfiinţarea actului.”
Ce face inculpatul? În cameră preliminară, cere excluderea unor probe, ca fiind ilegal administrate în procesul penal, sau constatarea nulităţii unor acte.
Ce zice Ministerul Public? Diverse justificări. De exemplu, faptul că e adevărat că nu s-a respectat legea, dar încălcarea nu a vizat „legalitatea esenţială” (autor necunoscut, DNA Tg. Mureş).
Ce decide judecătorul de cameră preliminară? Respingerea excepţiilor şi cererilor (orice instanţă la alegere liberă, în orice dosar la alegere liberă), pe motiv că inculpatul nu a făcut proba existenţei unei vătămări.
Concluzie: Într-un stat de drept, caracterul obligatoriu al legii se pierde, respectarea legii devenind facultativă atunci când inculpatul, căruia legea îi garantează nişte drepturi, nu poate proba că a fost vătămat atunci când i-au fost încălcate acele drepturi.
Propuneri de practică viitoare în instanțe
Radu Chiriță a lansat trei propuneri de schimbare a jurisprudenței în sensul aplicării textelor de lege și din Constituție prin care Statul și agenții săi sunt obligați să respecte legea, noteaza Clujust.ro.
”Propunerea de practică ferenda sau pentru o practică viitoare este ca instanțele să realizeze că într-un stat de drept revine, în primul şi primul rând, statului şi agenţilor săi sarcina de a respecta legea. Este cel puțin bizar să discuți despre faptul că un procuror sau un polițist a încălcat legea, dar nu a produs nicio vătămare, deci e ok, în situațiile în care am oameni trimiși în judecată pentru abuz în serviciu, care au încălcat și ei legea. Poate că au produs vătămare, poate nu, dar e o situație, din punctul meu de vedere, ridicolă să spui că cel care a încălcat legea e trimis în judecată, iar procurorul sau polițistul care a încălcat legea e ok, nu a produs vătămare, pentru că inculpatul nu a fost în stare să demonstreze că dacă să zicem s-ar fi audiat martorii în prezența apărătorilor ar fi ieșit altfel.
În al doilea rând, cred că jurisprudența trebuie să se schimbe în sensul că, dacă tot avem nulități relative în dreptul public, măcar pentru că suntem în dreptul public, vătămarea unui drept se prezumă atunci când acel drept este prevăzut de lege.
În al treilea rând, cred că jurisprudența ar trebui să se modifice pentru a înțelege și a aplica textele care există și care ne spun că limitarea unor drepturi procedurale poate fi acceptată numai atunci când este prevăzută de lege şi necesară într-o societate democratică pentru protejarea altor interese.”, a precizat conferențiarul.