Pe scurt: rampa de depozitare a gunoaielor din Cluj, finanţată de UE cu 195,8 milioane de lei (45,5 milioane de euro), fără TVA, nu a fost terminată, deşi lucrările trebuiau finalizate încă din 2013. În timp am avut parte de derogări și ar fi trebuit ca rampa să fie finalizată în 2016. Suntem în 2017 și încă mai citim comunicate triumfaliste de la președintele CJ Cluj cu privire la câte a semnat el și cât de avansate sunt lucrările. Pentru Alin Tișe timpul nu s-a deplasat nici o secundă în viitor, bate pasul pe loc. Numai că, între timp, timpul în care lucratea atât de necesară județului trebuia finalizată și răs-finalizată, „băieţi deştepţi” apropiaţi de PDL, PNL şi PSD au încasat milioanele şi au plecat. Gheorghe Boeru, Georgică Cornu, Ioan Bene și alții au beneficiat de banii din proiect.
Dacă încă vă mai întrebați de ce nu avem „groapă de gunoi” (Centru Integrat de Management al Deșeurilor), sper ca după discuția de aseară pe care am avut-o cu Mihai Seplecan, fost președinte al CJ Cluj, să nu mai aveți dubii cu privire la cât de ticălos de defectuos s-a pornit acest proiect, parcă cu dorința expresă ca să nu fie finalizat.
Care sunt noutățile aflate cu privire la această groapă de gunoi a banilor publici?
Că aproape toți cei implicați în această lucrare pe partea de proiectare și execuție au fost reținuți, au dat cu subsemnatul, dar banii au dispărut în buzunarele largi, bănuiesc eu, ale partidelor pe care acești indivizi i-au sponsorizat.
Că deșeurile Clujului au uns cariere politice locale
Să repetăm, până reținem: din incompetența și lăcomia politicienilor locali s-a pus pe butuci o afacere de 25 milioane de euro, parte a unui program în valoare totală de peste 255 milioane de lei (60 milioane euro), fără TVA. Mizeria a început încă din vremea cuplului Tişe – Bica când lucrarea a fost adjudecată de asocierea dintre compania timişoreană Confort, controlată de omul de afaceri apropiat de ex-PDL, Georgică Cornu, Atzwanger SpA, Ladurner Impianti şi Vel Service. Numai că, conform cutumei de la Cluj, imediat ce Georgică Cornu și-a încasat banii, compania sa a intrat în insolvenţă, iar Georgică Cornu ajuns în arest la domiciliu pentru fapte de corupţie.
Așa că, potrivit procurorilor, în locul unei noi lictaţii, ex președintele CJ Cluj, Horea Uioreanu, și vicepreședintele CJ Cluj, Ioan Oleleu, au impus Napoca Construcţii ca şi subcontractor al întregii lucrării, iar decontările au început să se realizeze strict între executant, Napoca SA, via proiectantul Romair şi responsabilul cu verificările şi conformitatea lucrării.
Pocinogul face ca și omul de afaceri Gheorghe Boeru, reprezentantul SC ROMAIR CONSULTING SRL București – proiectantul în deal al CMID, să fi fost reținut de către procurorii DNA tot pentru fapte de corupție.
Te și-ntrebi cum putea să iasă corect o investiție în care toți cei implicați au ajuns la mititica?
Și cât de corecți au fost cei care au apelat pentru realizarea investiției la astfel de oameni de afaceri… dar, deh, în politică primează voința celor care conduc partidele, nu corectitudinea. Iar banii care sponsorizează partidele politice în diverse campanii, trebuiesc returnați – de aceea și există atâtea contracte controversate (și buftate) racordate la bugetele locale.
Avem un Dosar penal cu numărul 3849/P/2014 instrumentat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj, în care se cercetează acuzaţii privind infracţiunile de furt şi executare de lucrări fără autorizaţie de construire ori cu nerespectarea acesteia.
Că de la fostul președinte al CJ Cluj, Mihai Seplecan am aflat cum s-au decontat din banii clujenilor lucrări despre care se știa că nu au fost realizate conform (fapte penale). Adică s-au dat bani pentru lucrări care nu s-au executat, sau, dacă au fost executate, au fost subdimensionate pentru a se genera câștiguri ilicite pentru executant și pentru cei care au aprobat lucrările.
Pentru a înțelege situația: sumele decontate în cadrul proiectului se ridică la zeci de milioane de euro, reducerea costurilor de execuție prin întocmirea de devize false, a generat obținerea ilicită a unor sume semnificative față de cele efectiv cheltuite, producând o pagubă însemnată bugetului public, buzunarelor noastre – pentru a fi mai clar.
Și, ceea ce este mai grav (o confirmă și procurorii, nu numai Seplecan), e că aceste activități de fraudare a banilor publici sunt rezultatul unor înțelegeri survenite între conducerea CJ Cluj și constructor. Căci nu era posibilă decontarea de lucrări nerealizate sau de dimensiuni reduse semnificativ față de cele proiectate.
Deci, ce bani ne-au zburat din buzunare până acum și în folosul cui?
Firma Confort SA, liderul asocierii care a câştigat licitaţia, aparţine omului de afaceri timişorean Georgică Cornu. Contractul a fost semnat în ianuarie 2012 – când la conducerea CJ era Alin Tişe, finul lui Emil Boc şi membru important al PDL Cluj. „Regele asfaltului din Banat”, cum i se spune lui Cornu, a realizat lucrări de sute de milioane de euro la instituţii conduse de politicieni din PDL, precum Gheorghe Falcă (primarul Aradului), Nicolae Ioţcu (preşedintele CJ Arad – PDL), Constantin Ostaficiuc (preşedinte PDL Timiş şi fost preşedinte al CJ Timiş). La Cluj, Cornu la încasat avansul de 10 milioane de lei pentru rampa de gunoi şi la 9 luni de la semnarea contractului şi-a băgat firma în insolvenţă. Confort SA a realizat câteva lucrări nesemnificative din proiect.
Falimentul firmei lui Cornu a dus la schimbarea liderului asocierii – Confort SA a fost înlocuită de Atzwanger SpA. Întrucât nu era acoperită partea de construcţii, italienii au subcontractat, din februarie 2013, cu Asocierea Napoca SA – Napocamin SRL – SC Pan Petrol Com SRL. Firmele lui Bene au fost subcontractate pentru lucrările de construcţii şi instalaţii despre care expertul a constatat că sunt neconforme în proporţie de 100%. Cu toate acestea, firmele lui Bene au încasat 13 milioane de lei şi ar mai trebui să încaseze 25 de milioane de lei dacă vor continua contractul.
Cu cine ne luptăm de fapt, când în joc sunt și interese financiare majore?
După surparea lucrărilor la celula de depozitare a deşeurilor, CJ a contractat în vara anului 2014 serviciile unu expert. Concluziile inginerului Florian Roman au fost că „cel mai mare risc îl reprezintă celula de depozitare”, pentru că proiectantul, antreprenorul şi inginerul au făcut greşeli. Proiectantul a aprobat schimbarea materialelor de construcţie fără a calcula impactul, nu a oferit detalii de execuţie suficiente şi nu a urmărit execuţia lucrărilor. Principala vină a antreprenorului este că „nu a respectat proiectul celulei”.
Dirigintele de şantier, Tahal Consulting Engineers LTD, este acuzat că „împreună cu antreprenorul poartă răspunderea pentru nerespectarea proiectului”. Având în vedere aceste informaţii, CJ a formulat, în decembrie 2014, plângeri către DNA şi Departamentul pentru Lupta Antifraudă, împotriva antreprenorului, subantreprenorului, inginerului şi precum şi a tuturor persoanelor care se fac vinovate de aspectele sesizate. De asemenea, CJ a reziliat contractul de execuţie cu antreprenorul, însă Comisia de arbitraj a decis că instituţia nu poate proceda la această măsură. De ce? Din cauză că în “joc” sunt implicate nume extrem de sonore ale banului public din România. De exemplu:
În mai anul trecut, Primăria Capitalei anunţa că a fost semnat contractul privind reabilitarea colectoarelor principale de canalizare în cadrul proiectului „Finalizarea stației de epurare Glina”. Contractul vizează reabilitarea colectoarelor istorice A0 şi B0, între Podul Ciurel şi Podul Mihai Bravu, pe o lungime de aproximativ 10,5 km în scopul reducerii gradului de diluţie al apei uzate care intră în procesul de epurare în Staţia de Epurare a Apelor Uzate Glina. Valoarea acestui contract este de 63.799.648,46 lei, fără TVA, el fiind atribuit în urma procedurii de achiziţie publică, Asocierii Tahal Consulting Engineers Ltd. – Triada Prod Impex SRl, lider al asocierii fiind Tahal Consulting Engineers Ltd. Contractul include proiectarea şi execuţia lucrărilor, iar durata de implementare a acestui contract este de 18 luni.
Trebuie înţeles faptul că în cazul CMID au operat 2 contracte de tip FIDIC. Contractele FIDIC sunt contracte standard în domeniul construcţiilor şi instalaţiilor, utilizate drept modele de referinţă pe plan internaţional. Acestea au fost elaborate de către Federaţia Internaţională a Inginerilor Consultanţi (FIDIC – Fédération Internationale Des Ingénieurs-Conseils) fondată în anul 1915 de către trei state europene (Belgia, Franţa şi Elveţia). Cu referire la contractele de construire, scopul FIDIC a fost de a crea standarde de contracte ce pot fi utilizate pentru o varietate de proiecte de construire şi instalaţii, având în vedere că, în esenţă, construirea unor proiecte oriunde în lume (lăsând la o parte specificitaţiile de natură tehnico-geografică) au la bază aceleaşi principii călăuzitoare. Potrivit acestor contracte FIDIC “dirigintele de şantier / inginerul de şantier”, Tahal în cazul de faţă, este de fapt un grup de specialişti care lucrează ca ochii şi urechile beneficiarului, Consiliul Judeţean, care de altfel îl plăteşte, veghind la realizarea în bune condiţii tehnico economice a proiectului şi certificând calitatea lucrărilor şi cantităţile utilizate, fiind practic reprezentantul beneficiarului pe şantier.
Ori, ce anume a făcut paznicul stânii? Da, s-a transformat în lup care a avizat lucrări neconforme ca fiind conforme şi bune de plată.
Așa că știm de ce nu are ursul coadă, dar abia aflăm de ce nu are Clujul groapa de gunoi…
Clujul, ditamai județul care a dat premier, vice-premieri și miniștrii, este la coada țării la acest capitol. Emil Boc știa, încă din 2005, că în 2010 toate gropile neconforme din România, nu numai din județul Cluj, trebuiesc închise, deci trebuia să gândească un proiect pentru depozitarea deșeurilor menajere măcar pentru municipiul Cluj-Napoca, al cărui primar devenise.
În 2009 Emil Boc a devenit premierul României, iar Alin Tișe era deja președintele CJ Cluj. De ce am ajuns de rușinea României, să avem proiect pe milioane de euro luați de la Bruxelles și să ratăm toate obiectivele. Din lăcomie și cumetrie politică cu sponsorii.
Centrul de Management Integrat al Deșeurilor e o denumire pompoasă, dar nu e decât numele ratării și oglinda impotenței administrative a politicienilor clujeni. Dacă suntem îngropați în gunoaie, este pentru că ei ne-au îngropat în minciuni – ei, conducătorii Clujului, indiferent de culoarea lor politică.
Unul singur a fost cel care s-a opus acestor incompetenti. Se numește Mihai Seplecan. În scurta perioadă cât a fost președinte de Consiliu Județean, Seplecan a încercat să aducă lumină în această gaură neagră care e groapa de gunoi numită CMID. O groapă dată bugetului local.
De la el am aflat cum s-au dat, de către municipalitatea clujeană, 2 milioane de euro în 2005 să se ecologizeze Pata Rât, conform obligațiilor asumate de România la integrarea în UE – dar în continuare s-au depus deșeuri pe acea locație, peste cele 2 milioane de euro date pentru închidere și se depune și acum, deși chipurile Pata Rât este închisă definitiv și irevocabil măcar de când Seplecan a dat ordin să se împrejmuiască locația. Numai așa am aflat că de la 8,5 hectare cât avea rampa, când a fost vorba să se ecologizeze pe bani europeni, ea s-a umflat la 19,4 hectare (să cuprindă și terenurile pe care și-au pus deșeurile băieții deștepți ai județului în materie). Că după ce s-a pus gardul, s-a declanșat și scandalul, că firma care a câștigat licitația de ecologizare a constatat existența a sute de mii de tone de deșeuri depozitate în plus față de ce se raportase (deșeuri descărcate de marfa prețioasă a reciclabilelor), un prejudiciu în valoare de măcar 10 milioane de euro. Dar Seplecan era un “analfabet” – așa au decis să-l spoiască cu cuvintele de “feisbucist” ale lui Alin Păunel Tișe cărăușii de presă din Cluj – era mai ușor să nu se accepte adevărul dacă era transformat mesagerul în clown.
Unii și acuma sunt convinși că eu l-am învățat prost pe Mihai Seplecan (să spună adevărul și să se țină de el indiferent de consecințe), sau că acesta a ajuns cățelușul aparatului administrativ de specialitate din CJ Cluj – că l-au ghidonat cum au vrut Mariana Rațiu și Simona Gaci.
Oricum au stat lucrurile – si sper că v-am lămurit că nu există degeaba niște denunțuri și dosare penale pe acest subiect – pe când aprindea Seplecan focul mai tare să facă lumină, nu să ardă în mod criminal deșeurile cu s-a făcut ulterior, au tăbărât șefii din propriul său partid asupra lui și l-au dat jos, ca nu cumva opinia publică să afle cât de puturoasă e acolo treaba.
În plus l-au și decredibiliza cu un dosar privind falsificarea diplomei de licență.
Vorba lui: “cu diploma ne vom judeca, dar aștept să-i văd și pe ăștia cu falsurile comise la CMID și nu numai, judecați”.
Că inclusiv trimiterea dosarului de accesare a fondurilor europene către UE s-a făcut pe baza unui act fals – UAT Cluj-Napoca nu a avut o decizie de Consiliu Local în urma căreia să se avizeze intrarea în proiect, hârtia fiind semnată, ilegal, de către unul dintre viceprimarii din epocă. Sorin Apostu, primar la acea dată, nu știu din ce motive, a refuzat să semneze așa ceva.
Ceva în care sunt implicați politicieni din toate partidele care taie și spânzură la Cluj – o mare și fericită famiglie, se pare.
