Amicii ziarului

De ce nu mi-am votat Preşedintele

Nu l-am votat pe Klaus Iohannis pentru că nu sunt atât de ipocrit încât să nu văd ce partide politice l-au susţinut la Cluj. 

Exact aceleaşi partide, PDL şi PNL, care i-au „livrat” comunităţii pe următorii: Sorin Apostu, condamnat pentru şpagă şi trafic de influenţă, Radu Bica, condamnat pentru şpagă şi Horea Uioreanu, arestat la domiciliu pentru şpagă, trafic de influenţă ş.a.

Nu le-am dat şi funcţiile pe care le-au ocupat, şi din care au fost trimişi direct în arestul poliţiei, tocmai pentru a nu spori şi mai mult sentimentul de jenă!

Aş vrea, de asemenea, să văd clarificată cumva celebra afacere Tower, tocmai pentru a mă elibera de o acută senzaţie de impunitate pe care mi-o transmite domul Daniel Buda, bravul co-preşedinte al ACL Cluj.

Nu l-am votat pe Klaus Iohannis pentru că, la mitingul de vineri seară, unde tocmai se cerea depolitizarea adminitraţiei publice, am văzut prea mulţi atârnători de partid, oameni care îşi datorează funcţiile de directoraşi exclusiv partidelor din care fac parte. Nu dau nume pentru că mi se face greaţă, nu ruşine.

Cu toate acestea, am un sentiment tonic, de renaştere şi speranţă. Nu l-am votat pe Victor Ponta pentru că „sunt mândru că sunt român”. L-am votat cu lehamite şi îngrijorare.

Dar trebuie să recunosc că, după ce am văzut aproape două milioane de români apăruţi din neantul internetului şi votând Klaus Iohannis, dând peste cap toate previziunile şi calculele strategilor politici, am avut, pentru prima oară după decembrie 1989, sentimentul de mândrie faţă de naţiunea din care fac parte.

Am conştienzat că, totuşi, acea Românie tăcută, pe care o tot invocam prin articole şi emisiuni TV, există şi a votat! Am avut revelaţia că o parte din trupul acestei ţări, localizată mai degrabă înspre creier, şi-a revenit şi funcţionează impecabil şi a nu a votat pentru ACL şi nici măcar pentru Iohannis, ci pentru ceea ce, în imaginarul colectiv, ar putea însemna Klaus Iohannis ca preşedinte al României. Am senzaţia, pentru prima oară în 25 de ani de democraţie ciudată, că Preşedintele pe care nu l-am votat m-ar putea, în sfîrşit, reprezenta…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *