Editorial

De ce avem nevoie de schimbare la Cluj?

Au trecut 26 de ani de libertate pentru „oraşul comoară”. 26 de ani în care Clujul nostru a evoluat mult, dar insuficient. 

Da, stăm mai bine dacă ne comparăm cu oraşe mai mici, atunci putem spune că Clujul e foarte dezvoltat. Dar termenul de comparaţie ar trebui să fie cu oraşele din Occidentul la care ne place să ne raportăm de fiecare dată când ne lăudăm cu ceva. Iar Clujul nu prea are motive de laudă. 

Nu avem piste pentru biciclişti, nu avem parcări, nu avem o grădina zoologică, nu avem parcuri destule, nu avem creşe şi grădiniţe suficiente, nu avem drumuri bine făcute, nu avem Filarmonica, nu avem spitale dotate, nu ordine şi disciplină în cartiere, nu avem regulamente clare pentru animale, pentru taximetrişti, pentru atragerea de investitori, nu avem nici măcar destule coşuri de gunoi. 

Clujenii au devenit indolenţi, de multe ori nepoliticoşi. În Cluj, se claxonează la stop mai ceva că în Bucureşti. În Cluj, se vandalizează statui. În Cluj, interlopii se bat ziua în amiază mare în zone aglomerate. Ne-au cotropit cerşetorii, nu mai poţi bea un suc în centru din cauza lor. În Cluj, oamenii aruncă gunoaiele din renovările apartamentelor pe unde au chef. 

Cum am ajuns aici, dragii mei? Ăsta e Clujul? 

NU, nu acesta e Clujul. 

Am spus mereu că trebuie să privim realităţile din Cluj cu ochii larg deschişi. Am fost considerat câteodată prea dur în afirmaţii. Dar mie nu îmi place să mă mint. 

Clujul nu mai este de multă vreme un oraş de 5 stele. Şi nici un oraş-comoară. În cartiere, izul de comunism şi de ponosit răzbate printre blocuri. 

Poate că folosesc vorbe dure. Dar nesimţirea unor clujeni nu mai poate fi combătută cu vorbe moi, ci cu adjective aspre. Clujul e al tuturor şi fiecare clujean trebuie să înţeleagă asta, trebuie să îşi asume că are şi responsabilităţi în ceea ce priveşte acest oraş. 

Vorbeam recent cu un prieten ce lucrează în IT, că alte peste 14 000 de tineri excepţionali ce duc renumele Clujului peste mări şi ţări. Şi îl ascultăm cu tristeţe cum îmi spunea că lui nu-i pasă de ce se întâmplă în oraş, fiindcă are o maşină bună care îl duce de acasă până la birou şi invers, şi că nu trebuie să îi pese de gropile oraşului. Şi prietenul meu continuă, spunându-mi că nu îl interesează că spitalele din oraş arată jalnic, fiindcă el are un card plătit de firmă la o clinică privată super tare şi că, dacă are probleme de sănătate, va merge cu cardul la acea clinică. 

Atunci l-am oprit şi l-am întrebat: „Auzi, dar dacă la 2 noaptea fetiţa ta de 5 ani începe să vomite, să scuipe sânge sau i se face rău, crezi că un card lucios la o clinică privată îţi va fi de folos? Nu, poţi să îl arunci la gunoi! Fiindcă la 2 noaptea tot la Urgenţe vei ajunge. Şi când vei ajunge, vei vedea cât de rău ai făcut că nu te-ai implicat în oraşul tău. La 2 noaptea vei sta la coadă în spaţiul meschin de la Urgenţe, unde aşteaptă în mod egal într-un perimetru penibil şi mizer, români şi maghiari şi ţigani, bogaţi şi săraci, fiindcă ditamai oraşul de 5 stele are un punct de primire mai jalnic ca un cabinet sătesc!” 

Politicienii pe care Clujul i-a ales la conducere au îngropat oraşul. Funar, Boc, Apostu, Uioreanu, nu mai au nevoie de nicio prezentare. Ne doare adevărul? Cine i-a ales pe ăştia în funcţii? Nu cumva electoratul clujean? Faptul că clujenii au ales asemenea arătări politice din care unii sunt la pârnaie pentru corupţie nu le spune nimic clujenilor? De ce nu ne facem un bilanţ al alegerilor noastre interioare, de ce nu suntem în stare să recunoaştem că am greşit? 

Timp de 25 de ani, clujenii au ales zeci de parlamentari şi sute de consilieri locali şi judeţeni care şi-au bătut joc de oraşul asta.

Când sunt întrebaţi, toţi clujenii scuipă foc împotriva politicienilor, îi fac corupţi şi hoţi, dar tot ei, clujenii, îi aleg în fruntea oraşului sau judeţului pe cei mai corupţi şi incompetenţi dintre ei. 

Ăsta e adevărul şi ca mine mai sunt mulţi care îşi propun să îl rostească până când Oraşul se va trezi din starea de minciună. 

 

Măcinaţi de mândrii stupide, clujenii nu formează cu adevărat o comunitate. Există enclave, dar nu există o voce comună. Cartierele sunt precum nişte insule părăsite, oamenii nu comunică între ei. 

Suntem mai împrăştiaţi ca niciodată. Ieşim în haite ca să devastăm Kauflandul, dar nu ieşim să protestăm împotriva tăierilor ilegale de păduri. 

E momentul să lăsăm mândria şi ipocrizia la o parte şi să ne apucăm de treabă. 

Avem probleme cât Someşul de mari. 

 

Trebuie să ne regăsim. Trebuie să ne schimbăm. Trebuie să scăpăm de acest coşmar şi să visam un vis. 

După 25 de ani, merităm un Cluj nou. Un Cluj condus de oameni tineri sau maturi, dar competenţi, de clujeni care să schimbe cu adevărat oraşul asta, atât că mentalitate, cât şi că direcţie de dezvoltare. 

Fiecare clujean are undeva ascuns un vis pentru Noul Cluj. Unora le e ruşine să admită asta, alţii visează „pe silent”. 

Jos prejudecăţile, jos hainele minciunii, jos cu intoleranţă, jos cu frică de a privi în faţă realitatea, jos cu praful, jos cu ţărănia, jos cu incompetenţa, jos cu analfabeţii, jos cu politrucii, jos cu lingăii, jos cu cu tot ce e vechiul Cluj comunist! 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *