Editorial

Datoria

Ieri, in jurul orei 3, cand a auzit ca judecatorii de la Inalta Curte de Casatie si Justitie i-au achitat sotul in deja celebrul scandal de la Banca Transilvania, Mirela Silaghi, o femeie plapanda, dar mai puternica decat multi dintre noi, s-a dus direct la mormantul sotului, Claudiu, pentru a-i da vestea. Sa stie si el, sa afle si el acolo unde se afla acum ca nu mai e inculpat/suspect/hot/manipulator si sa se odihneasca de-acum linistit.

Mirela s-a dus si ea la mormant ca sa se linisteasca. Si pentru a se reculege. Au fost 3 ani si jumatate foarte grei pentru ea. Claudiu, un om de afaceri foarte bogat si ultra low profile din Cluj, a fost atras pe nedrept in morisca procurorului DIICOT Cluj Mircea Hrudei si, din cauza stresului si hartuielilor acestuia, a clacat. In ajunul Anului Nou, pe fond de stres, Claudiu Silaghi a suferit un atac vascular cerebral. A murit trei luni mai tarziu, cu toate eforturile medicilor. Viata celor ramasi din familie a fost complet distrusa. Copiii lui, casatoriti in America, s-au intors in tara. Mirela si copiii au fost nevoiti sa traiasca drame de neinchipuit.

Ieri, de la ora 3 pana la ora 6, telefonul mobil al lui Horia Ciorcila, presedintele CA al Bancii Transilvania, a sunat mereu, s-a umplut de mesaje. L-au felicitat toti, bravo, Horia, esti tare, mare realizare. Desigur, acuma patru ani si jumatate, cand procurorul Mircea Hrudei de la DIICOT Cluj publica comunicatul in care anunta ca membri importanti din conducerea Bancii Transilvania sunt acuzati de manipularea pietei de capital, telefonul lui Horia a ramas mut. Luni de zile dupa, marii lui amici din Cluj sau din Bucuresti, marii finantisti ai tarii, au stat putin deoparte, „Horia” nu mai era frecventabil. Inchipuiti-va ce inseamna sa traiesti 4 ani si jumatate cu aceasta anatema. Mai ales intr-un domeniu cum e cel bancar, unde increderea e cel mai de pret curs de schimb. Cel putin in primul an si jumatate, pana cand Ciorcila a castigat in prima instanta impotriva DIICOT Cluj, Horia Ciorcila a suferit ca un caine, mandru cum e el, sugrumat de injustitia care i se face. Intr-o tara in care se poate intampla orice, sa traiesti zi de zi cu emotia ca poti sa intri la inchisoare pentru ceva ce nu ai facut, este un lucru groaznic. In cazul sau, umilinta a mers pana la capat. Procurorul DIICOT Mircea Hrudei i-a confiscat timp de patru ani si jumatate bani, actiuni si active in valoare de peste 5 milioane de euro. Acum, ca Ciorcila a fost achitat de 3 instante, sa facem si nota de pierderi a omului de afaceri clujean care, daca ar fi folosit banii astia in cei 4 ani cat i-au fost confiscata averea, ar fi avut, chiar si la o margine de 5 la suta pe an, inca un milion si jumatate de euro. Asa, Ciorcila a pierdut nu doar sansa de a-si multiplica averea cu 1,5 milioane de euro, ci a avut nesansa de a pierde chiar din valoarea bunurilor confiscate. 

In martie 2007, in timpul meciului CFR-Ceahlaul, procurorul Mircea Hrudei de la DIICOT Cluj descaleca tantos pe stadion inconjurat de „mascatii” de la BCCO in cautarea omului de afaceri Paszkany Arpad pentru care avea un mandat de aducere la audieri. Paszkany nu era in acel moment pe stadion, nu era nici macar in tara, dar Hrudei nu s-a interesat de acest aspect si s-a facut de cacao. Dar imaginea de abuz a ramas tuturor in minte. Un gest grotesc de forta, un abuz imagistic incredibil. Evident, „ungurul” trebuia demonizat, iar mascatii adusi de Hrudei au contribuit din plin la distrugerea imaginii lui. Paszkany a fost tarat in instante, a trebuit sa dea explicatii partenerilor straini, a fost subiect pentru toate ziarele locale si nationale.

Si acum sa spunem lucrurilor pe nume.

In lumina noilor cazuri de coruptie descoperite de procurorii DNA, a imaginii impecabile de care beneficiaza in ultima vreme institutiile anticoruptie, greselile profesionale ale procurorului DIICOT Cluj Mircea Hrudei raman totusi nesanctionate.

In mai 2012, Inalta Curte l-a achitat definitiv pe Paszkany in dosarul deschis de Hrudei cu trei ani inainte.

In martie 2013, Inalta Curte l-a achitat definitiv pe omul de afaceri Gicu Gansca acuzat de manipularea pietei de capital de catre procurorul Hrudei.

In iulie 2014, Inalta Curte l-a achitat definitv pe omul de afaceri Horia Ciorcila in dosarul deschis cu 4 ani in urma de procurorul Mircea Hrudei.

Si cazuri instrumentate de Hrudei si apoi desfiintate de Inalta Curte mai sunt.

Trei oameni de afaceri puternici si vizibili, ruinati si terfeliti de acelasi procuror. 

 

Va rog sa ma iertati, sunt singurul care vede asta? Sunt singurul care crede ca acest procuror trebuie sa raspunda pentru greselile profesionale din ultimii ani? Sunt singurul tampit din orasul asta care crede ca acest procuror ar trebui sa nu mai activeze niciodata in aceasta calitate? 

Nu, acesta nu e un atac la adresa Justitiei, respect enorm haina magistratilor, ca-s judecatori, ca-s procurori, e o critica pe care o adresez celor responsabili sa ia masuri, care se fac ca nu vad ca acest om a gresit, care nu cred ca acest procuror trebuie sa raspunda pentru greselile sale profesionale!

Imi doresc enorm o Justitie dreapta si competenta, nu una care sa ruineze vietile oamenilor, afacerile lor, destinele lor. 

Inteleg ca Justitia e marea vedeta a acestor ani si e bine sa fie asa. Dar ma rog lui Dumnezeu ca celor ce au puterea sa decida in acest domeniu sa nu li se urce la cap, sa nu abuzeze de forta lor.

 

Pe mormantul lui Claudiu Silaghi nu trebuie depuse scuze, ci flori. Claudiu nu mai are ce face cu cele 20 de milioane de euro deblocate ieri de sechestru. Claudiu nu se mai poate revolta, nu mai are nici cum sa ceara pedepsirea lui Hrudei, pedepsirea ideii de procuror incompetent pe care o reprezinta.

Dar celelalte victime ale acestui procuror sunt datoare sa o faca. Pentru mine, pentru tinerii ce merita o Justitie curatata.

Paszkany trebuie sa o faca pentru copiii sai, Ciorcila trebuie sa o faca pentru Patrick si Carla, Mirela Silaghi pentru memoria sotului ei. 

Daca au vreo umbra de nehotarare pentru a continua sa isi caute dreptatea, daca exista in capul lor vreo secunda ideea de “totul e bine cand se termina cu bine”, ii rog sa viziteze mormantul lui Claudiu. Acolo ar fi putut ajunge si ei, dupa cum, daca Justitia nu isi facea treaba pana la capat, ar fi ajuns la inchisoare. 

“Totul e bine cand se termina cu bine” e o tampenie romaneasca care ne-a otravit demnitatea generatii de-a randul alaturi de alte cretinisme precum “capul plecat sabia nu-l taie”.

Sa schimbam zicala: totul e bine cand se merge pana la capat. 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *