Fermecati de Elsa si Anna, de Mulan, Cars, Mica sirena, Madagascar sau Rio, ba chiar de Hannah Montana, micutii din ziua de astazi au uitat cum se deschide o carte si nu stiu nimic din vechile basme romanesti. O mana de clujeni lupta sa schimbe asta punand in scena povestile copilariei generatiei lor. Praslea cel Voinic a dus astazi batalia in fata a sute de copii imbracati cu haine de la Disney si dotati cu telefoane mobile si a invins, chiar daca Zmeul de Rau a fost, de data asta, sonorizarea de la CCS.
“A fost o data ca niciodata”, “si cuvantul din poveste inainte mult mai este” si “au trait fericiti pana la adanci batraneti” au rasunat din nou pe scena vechii Case de Cultura a Studentilor (CCS), dupa ani de uitare, in care povestile romanesti nu au mai fost citite de scolari. Sute de copilasi au umplut pana la refuz sala, veniti la spectacol cu clasa. Mai toti aveau haine si accesorii cu desenele si filmele lor preferate, caciulite cu Hello Kitty si Spiderman, bluzite cu Ariel si Stefania sau cu masinuta Lightning McQueen si vorbeau intre ei tot despre aceste personaje.
Vacarmul s-a mai potolit o data cu inceperea spectacolului si intrarea in scena a povestitorului, un personaj cu pelerina si tichie, ba si cu o chitara si o tamburina la indemana. Apare pe scena imparatul, fii nevrednici, zmeul si Praslea, cu totii nevoiti sa gesticuleze si sa ridice tonul peste masura, pentru a se face auziti. Replicile nu se aud prea bine pana la mijlocul salii, asa ca publicul e in neintrerupt freamat, copiii vorbesc intre ei, se ridica peste spatarul din fata, scruteaza sala si gesticuleaza necontenit, abia struniti de pasaitul invatatoarelor.
Lupta lui Praslea de a salva merele de aur nu are prea mare succes in sala, dar copiii isi ridica instant manutele cand aud piesa “O, Susana”, cantata la muzicuta de povestitor. Se aud rasete puternice cand fratii cei rai nu reusesc sa ridice un bolovan si il scapa din maine si toti se bucura cand apare printesa cea mare, cu rochie verde si par sur. Frumoasa fredoneaza ceva si incepe sa tipe cand il vede pe print, spre incantarea copiilor.
“Vai de mine voinicule, cine esti si ce vrei? Sunt fata de imparat si zmeii m-au rapit, pe mine si pe surorile mele”, spune ea cu glas pitigaiat.
Apare zmeul, cam pirpiriu, dar imbracat in negru si cu masca de mort pe fata. Lupta ii entuziasmeaza pe copii. In inclestarea lor, cei doi dispar in culise.
“Zmeul a luat palosul si…”, spune povestitorul,
“Ce a facut?”, intreaba cativa copii, in cor.
“I-a taiat capul!”, striga acesta.
Reactia publicului n-a fost prea puternica. Apare cea de-a doua printesa si scenariul se repeta aidoma pana la eliberarea tuturor surorilor.
“Vreau sa vad daca putem face liniste de mormant!”, propune brusc povestitorul, fara prea mare succes.
Cele trei printese ajung alaturi de Praslea in prapastia care ii desparte de taramul celalalt.
Se aud bine amplificate din culise vocile fratilor netrebnici, care ar trebui sa ii treaca dincolo.
“Al naibii Praslea, iar o sa parem netrebnici in fata tatalui…”, spune unul dintre ei.
„Foarte bine, o sa cada in fundul prapastiei”, decide celalat.
Dupa episodul abandonarii lui Praslea se mai aude si una dintre fete:
“Praslea, dragul mei, te-ai prapadit!”, spune ea.
Au fost singurele minute in care linistea s-a asternut peste sala si toti copiii au urmarit cu sufletul la gura povestea. In clipa in care vocile actorilor nu s-au mai auzit la fel de tare, zumzetul si agitatia i-au cuprins din nou pe micii spectatori.
Eroul salveaza viata puilor zgripturoaicei, drept rasplata e dus pe taramul lui si se intoarce glorios la palatul parintelui sau.
Trei copii cu telefoane destepte filmeaza din primele randuri episodul emotionant in care Praslea isi iarta fratii netrebnici, condamnati de imparat la “cea mai grea osanda”.
“De azi incolo veti fi paznicii merelor de aur pana la adanci batraneti”, rasuna glasul imparatului.
Praslea se insoara cu frumoasa fata de imparat, au trait fericiti pana la adanci batraneti, iar spectatorii se ridica si danseaza pe muzica finala din boxe. Gloria actorilor e scurta: dupa cateva aplauze, copiii sunt incolonati rapid si indrumati spre invatatoarele care ii numara mereu din toate partile si ies imbrancindu-se afara.
“Ce ti-a placut cel mai mult?”, isi intreaba un elev colegul de alaturi.
“Cand s-a luptat cu zmeii. Foarte tare, pacat ca nu am vazut cum i-a taiat capul!”, raspunde acesta, in timp ce colegele se contrazic pe tema rochiilor printeselor.
Sirurile se scurg rapid spre iesire si sala se goleste cat ai clipi.
In tot acest timp, dincolo de cortina decorurile faurite de elevii de la Liceul de Arte Vizuale “Romulus Ladea” sunt demontate rapid. De aproape, Praslea e un tanar cu parul zburlit, cu privirea inflacarata.
“Cum suntem la a cincea editie, pot spune ca am experienta. Ii simt pe copii, e un public care nu te minte niciodata. La adulti, mai faci un pic liniste, simti sala ca se foieste. In schimb, pe copii daca ii pierzi, raman pierduti. Am pregatit atunci unele momente in care trebuie sa ii readucem in lumea povestii. Eu zic ca am reusit asta”, spune Alin Zoldi, membru al trupei de teatru „React”, interpretul lui Praslea.
Proiectul “Deschide cartea cu povesti” a pornit in 2009 cu Asociatia “Modus Vivendi”, promovand basmele traditionale romanesti. Pe langa Praslea, au fost jucati in fata micilor clujeni si alti eroi de poveste, de la “Harap Alb” la “Greuceanu” sau “Spaima Zmeilor”.
Totul e voluntariat. Trupa reuneste actori profesionisti si actori amatori din cele mai diverse domenii, de la IT la educatie sau multinationale. Alin a avut si rolul de asistent de regie. Trupa de teatru a asigurat suportul artistic, iar constructia spectacolului a fost realizata de asociatie.
“Ceea ce consider ca le lipseste copiilor in ziua de azi e tocmai aceasta alternativa educativa. Din pacate, celelalte institutii de cultura, de la Teatrul Puck pana la Teatrul National nu le ofera alte spectacole la care sa participe atata public. E nevoie, atunci, sa ii aducem pe copii din fata televizorului si a violentei si sa le aratam ca se poate si altfel: exista mereu o confruntare intre Bine si Rau, insa acel rau nu presupune mereu sange, iar adevarul iese la iveala. Noi am incercat sa evitam subiectele dure, chiar si scenele uciderii zmeului se petrec in culise”, a explicat tanarul actor.
Artistii fac mari eforturi sa capteze atentia publicului, insa instalatia de amplificare a sunetului de la CCS nu are mare efect.
Proiectul “Deschide cartea cu povesti” a avut de la bun inceput ca scop promovarea basmelor traditionale romanesti, a precizat si Laura Trosan, membru al asociatiei Modus Vivendi.
“E vorba de basmele si povestile cu care noi am crescut, la fel de frumoase si cel putin la fel de interesante ca cele urmarite de copii la televizor. Harap Alb, Praslea cel Voinic si Ileana Cosanzeana sunt personaje cu care noi am crescut. Sunt mai putin cunoscute si mai putin promovate, atat la scoala, cat si in familie. Sunt povesti care stau la baza culturii noastre clasice. Chiar daca suntem universali, trebuie sa ne pastram spiritul national”, spune aceasta.
Vechile povesti incepeau mereu cu “a fost odata” si le dadeau multe exemple bune copiilor.
“Exista mereu o lupta intre Bine si Rau. Intotdeauna binele si frumosul castigau mereu si se facea intotdeauna dreptate. Povestile se incheie de cele mai multe ori in mod fericit si se incheie cu “si au trait fericiti pana la adanci batraneti”. E un indemn spre normalitate. Daca era inainte era un gest firesc sa deschizi o carte si sa citesti o poveste, acum si-a pierdut importanta si copiii se mira cand ii intrebi ce au citit. Iti spun tot felul de jurnale citite dar ridica din umeri cand ii intrebi de povestile romanesti. Sunt la fel de frumoase si de interesante”, puncteaza ea.
Organizatorii spun ca ei doar ii provoaca pe copii, in speranta ca, o data ajunsi acasa sa fie interesati sa citeasca povestile lui Slavici, Creanga sau Ispirescu. Copiii tind sa se joace acasa de-a personajele din povestile urmarite, iar invatatoarele ii vor indemna sa le citeasca.
“O perioada se vor juca de-a Praslea, o perioada se vor juca de-a Greuceanu, depinde spre ce ii indruma adultii. Ei sunt ca o carte pe care nu s-a scris inca nimic. N-au cum sa stie ei de povestile astea, daca noi ca adulti nu ii indemnam cei responsabili. Ei, saracii, nu au nici o vina ca nu stiu de povestile astea. E simplu sa ii pui in fata televizorului la desene”, atrage atentia organizatoarea.
Asociatia planuieste un atelier interactiv “Jocul si intelepciunea lui”, unde cei mici vor invata cum se jucau copiii odinioara.
“Pe langa ca au pierdut gestul de a deschide o carte si a citi, copiii uita sa se joace. E simplu sa stai langa un calculator. Cand stau doi copii unul langa altul, isi butoneaza telefoanele, in loc sa se joace. Noi ne puteam juca o zi intreaga fara sa obosim si fara sa ne plictisim. Asta e marea lor problema: plictiseala”, conchide Laura Trosan.