Reportaj

Cum sa treci de la marimea M la XS. O tanara din Cluj este dovada vie ca prin vointa poti ajunge la o silueta de vis

Desi abia a atins pragul majoratului, Diana Baciu are o experienta foarte bogata in fitness si alimentatie sanatoasa. A incercat totul pe pielea ei si a trecut prin toate caznele inerente unui program zdravan de slabire, de la infometare si frustrare, neincredere in forte proprii si umilinta, pana la bucuria de a constata ca are o infatisare de invidiat. Pagina ei de Facebook este apreciata si cautata din ce in ce mai tare de persoane care vor sa scape de kilogramele in plus, iar sfaturile pe care le da au mare greutate, pentru ca au fost probate din greu in ani de antrenamente si diete.

Diana Laura Baciu a implinit in aceste zile 18 ani. E o tanara frumoasa si atragatoare despre care nici nu te-ai gandi ca a fost in urma cu cativa ani o persoana cu probleme de greutate, „o bulina”, dupa cum chiar ea se descrie. 

S-a nascut in Gherla si a venit la Cluj in urma cu cinci ani, la scoala. 

„Venisem initial sa studiez la Liceul Sportiv. Voiam neaparat sa incep sa interactionez cu lumea sportului si asta era solutia pe care o gasisem in acel moment. Nu era cea mai potrivita varianta, dar, pana la urma, se pare ca a fost o idee buna, totusi”, marturiseste ea. 

Decizia de a veni la Cluj pentru a intra in lumea sportiva s-a nascut in timpul unei vacante de vara. 

„Eram la mare, la Navodari, intr-o tabara, cand am vazut acolo o echipa de voleibaliste, niste gagici care pur si simplu m-au fascinat. Aveau un corp atat de armonios si emanau atata siguranta de sine si incredere in ele, iar eu eram acolo, un sac. Eram o bulina mare de grasime, fara nici un fel de ambitie si asta m-a inspirat foarte tare”, spune ea. 

Diana avea atunci doar 12 ani, dar acest episod a avut un asemenea impact asupra ei, incat a luat decizia sa inceapa sa faca ceva. S-a mutat la Cluj, a urmat doi ani la Liceul Sportiv, dupa care a urmat alta schimbare.

„Mi-am dat seama ca nu e in regula si ca trebuie sa plec de acolo. Se lucra foarte superficial, din toate punctele de vedere, de la antrenamente la orele de curs si am zis ca nu e ok sa raman acolo. Din clasa a 9 sunt la Liceul Teoretic „Gheorge Sincai”, la Filologie”, adauga tanara. 

Inainte de tot acest proces, Diana traia cu impresia ca lumea o priveste cu dezaprobare.

„Cred ca era o parere, nu eram nici obeza, ca sa ies atat de mult in evidenta. Ma simteam insa umilita, ma simteam privita si criticata. Era tare frustrant si eram extrem de complexata, frustrata, nu aveam incredere in mine si asta se reflecta in orice alt aspect al vietii mele, inclusiv la scoala, in relatiile cu alte persoane, in starea si dispozitia mea de zi cu zi. Nu ma gandeam eu la baieti, eram o copila, dar simteam ca nu sunt tare agreata in grupurile de prieteni cu care obisnuiam sa ies, din cauza aspectului meu fizic”, spune ea.

Dupa ce a luat decizia ca trebuie sa faca o schimbare, in urma cu patru ani, tanara a inceput sa mearga la sala de fitness.

„Habar n-aveam ce fac eu acolo. Aveam cu 16 kilograme in plus, atunci aveam 64 de kilograme, acum am 48. Eram plinuta tare. Era si un instructor, dar trebuia sa suport niste costuri in plus ca sa am parte de consilierea lui. La acea vreme nu imi permiteam asta. Am incercat sa ma documentez singura, de la alti prieteni sau oameni cunoscuti acolo la sala, care pareau sa stie un pic mai mult decat mine”, isi aminteste ea. 

Cu timpul, adolescenta a inceput sa fie din ce in ce mai informata in acest domeniu, insa procesul nu a fost deloc usor. 

„Am slabit in ultima perioada, cam intre 8 luni si un an. Restul de trei ani doar am invatat si am experimentat pe pielea mea ce trebuie sa fac, pentru ca nu stiam. Cand mi-am dat seama cum e mai bine sa ma antrenez am realizat ca nu stiam ce sa mananc. Faceam niste antrenamente bunicele, dupa care mergeam acasa si mancam prostii. Bateam pasul pe loc. In timp, am inceput sa invat cum trebuie sa mananc, ce trebuie sa mananc. Inainte sa incep sa adopt stilul acesta de viata, am incercat orice. Orice metoda de slabire, de la infometare la diete-minune. Pe langa ca erau chinuitoare, erau si ineficiente. Am avut si cateva episoade de bulimie, deja incepeam sa ajung la extrem. Eram absolut obsedata. Eram dezgustata sa ma privesc in oglinda, sa ma vad, eram absolut hotarata sa fac ceva, nu mai puteam sa ma complac in acea situatie”, marturiseste tanara. 

In anii de antrenament, tanara a cunoscut si momentele in care simtea nevoia sa se lase de aceste eforturi. 

„In timp ce ma antrenam, imi promoteam ca nu mai vin alta data. Nu puteam insa sa ma las, imi intrase in sange. Era foarte frustrant sa nu vad nici un rezultat, nu stiam ca nu fac antrenamentele corect si nu mancam corect. Nu aveam rezultate. Eu credeam ca e bine ce fac, dar nu vedeam nici un rezultat. Simteam nevoia sa ma opresc”, dezvaluie ea.

Diana a descoperit ca eforturile ei incep sa dea rezultate intr-un moment in care nu se astepta la asta. 

„Se intampla in urma cu doi ani. Eu nu umblam niciodata cu bratele descoperite, pentru ca erau tare pline de grasime, fara nici o forma. Nu era estetic. Chiar daca era vara si 35 de grade, eu aveam pe mine ceva lung. La un moment dat, eram la scoala, intr-o pauza, venise primavara, temperaturile erau ridicate si am simtit ca nu mai pot de cald. Mi-am dat jos bluzita si a urmat un moment pe care nu am reusit sa il uit: mi-am privit bratele si nu mi-a venit sa cred ca au o forma si eu nu observasem. Nici nu ma mai uitam la mine, nu ma mai studiam. A fost momentul in care am facut tot mai mult, pana cand de la nenumarate straturi de grasime pe burtica am ajuns la patratele”, spune Diana. 

De la sala modesta, cu aparatura veche la care mergea, Diana a trecut in urma cu aproape un an la Gimmy. 

„Am inceput sa simt nevoia de conditii mai bune, de un mediu care sa ma motiveze. Incepusem sa am pretentii, de fapt. Auzisem multa lume care mergea si se antrena la Gimmy si m-am dus si eu. Dupa o luna, am simtit ca mi-e dor de vechea sala, de oamenii si de atmosfera de acolo. M-am intors, dar dupa trei zile am venit inapoi la Gimmy. Nu mai puteam deloc, aveam nevoie de curatenie, de aparate noi, de atmosfera competitiva. Eu il cunosteam dinainte pe Tibi, unul dintre instructori. Acum, cand am atata informatie si stiu atat de bine cu ce se mananca sportul asta, imi cam dau seama care ditre instructori ma mai pot ajuta si stiu ce se intampla acolo si care nu. Ma bazez pe Tibi pentru orice situatie in care am nevoie de ajutor, chiar e bun in ceea ce face”, spune ea. 

Persoanele apropiate, cei care au vazut sub ochii lor transformarea Dianei au incurajat-o in toti acesti ani. 

Dia B. Laura este numele paginii de Facebook pe care Diana si-a infiintat-o in urma cu ceva vreme ca sa le impartaseasca si altora din experienta ei. Aici posteaza cate un sfat, fotografii si informatii utile celor care isi doresc sa ajunga in mod corect la un corp de invidiat.  

„Am constatat ca lumea chiar are nevoie de treaba asta, primesc multe mesaje de la femei care sunt in situatii prin care am trecut si eu. Imi cer ajutorul, imi adreseaza tot felul de intrebari, si, spre surprinderea mea, chiar merge. Sfatul meu este sa fie extrem de perseverente, sa invete sa fie disciplinate si sa fie convinse si increzatoare ca se poate. E nevoie de ambitie si vointa”, isi rezuma ea filosofia. 

In privinta alimentatiei, clujeanca precizeaza ca trecut si prin experienta de a manca dupa manuale. 

„Sincer, nu am reusit. E tare greu sa mananci ca la carte. Aveam impresia ca ma privez de o gramada de chestii si de alimente la care nu trebuia sa renunt. Imi era foame in permanenta. Poate sunt eficiente, dar nu mi se potriveau. Eu am incercat efectiv sa imi creez propriul program de alimentatie si sa experimentez pe mine si pe corpul meu ce merge si ce nu merge. Am aflat care dintre variantele astea functioneaza pentru mine, asa incat sa am si mese consistente, sa am toti nutrientii de care am nevoie, dar sa si slabesc. Mi-am creat propriul meu program de alimentatie. Eu mananc din trei in trei ore din momentul in care m-am trezit. Nu am un program de somn fix, dar ma tin de aceasta regula. Ultima masa o iau cu trei ore inainte de somn”, isi dezvaluie Diana secretul. 

Intre altele, ea a renuntat la zahar. 

„M-am educat sa nu simt nevoia sa pun zahar in cafea, sa nu mai simt nevoia sa mananc dulciuri. Am invatat sa incetez sa mai fiu pofticioasa, sa ma pot abtine. De exemplu, am fost in concediu la mare, am stat aproape 10 zile si am mancat exact ca acasa, mese cu alimente cumparate de la supermarket. Am renuntat in mare si la carne, dar numai dintr-un motiv personal: nu am posibilitatea sa imi fac rost de carne de la tara. Fiind adolescenta, am probleme cu acneea, iar carnea din magazin activeaza aceasta afectiune. In rest, eu recomand sa se manance carne, e foarte buna pentru nutrientii pe care ii contine. Eu am renuntat strict din aceasta cauza”, subliniaza ea.

A trecut si prin momentul schimbarii garderobei. Daca inainte era fericita sa constate ca incapa in haine de marimea M, acum ea oscileaza intre S si XS.

„Ma simt privita altfel, dar, deocamdata, nici macar eu nu imi dau seama cat de mare schimbarea. Vad reactii din partea celor din jur la sala, in autobuz pe plaja si sunt uimita, nu imi dau seama de ce ma privesc oamenii astia asa. Cateodata ma flateaza sa le var admiratia in priviri, alteori e obositori. Vestea buna e ca de data asta stiu ca oamenii se uita pentru ca le place”, spune tanara.

Diana nu a decis inca ce cale sa urmeze dupa finalizarea liceului. 

„Planul initial era sa urmez Facultatea de Drept. Familia mea lucreaza in domeniu si imi si place, intr-o oarecare masura si am zis ca probabil ma voi indrepta spre asta. Intre timp, am inceput sa iau zona asta de fitness si programe de alimentatie. Am ajuns sa stau un pic pe ganduri, nu stiu exact ce o sa fac mai departe. Mai am un an sa ma gandesc”, conchide Diana Baciu. 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *