Am ajuns la Ziar de Cluj dupa cateva luni de evadare din presa. Era vremea in care totul se prafuia oficial, auzeai in fiecare zi despre salarii intarziate, schimbari bruste de macaz si inchideri neasteptate de redactii. Faceai revista presei si vedeai ca nu mai ai ce citi, cautai un articol de trei ani si vedeai ca nu mai e pe Internet, se faceau plangeri si dezvaluri pe Facebook, s-a intors masina lumii.
Restart. Reconfigurare. Sedinte in garaj, soreala in curtea cu zmeuri, Pow Pow, lubenita rece mancata la gramada. Reportaj la Recuperare, Bufnita interbelica, haladuit prin curtile putregaite din centru. Parc, ratuste in Canalul Morii, Batman-singurul-care-se-bucura-sa-intre-in-redactie-luni-dimineata. Rimel lichid dupa 10 minute de ras. Bancuri de Caminul 16. Terapie de grup.
Am cunoscut povesti teribile, personaje de film si oameni care salveaza amarati pe care nimeni nu dadea doi bani. Locuri si lucruri nebanuite prin Clujul in care traiesti de ani buni. Oameni pe care vrei sa ii ajuti, dar ei vor altfel. Purtatori de cuvant care se mira de ce vrei informatii in aceeasi zi, care iti cer sa scoti articolul despre ei, iti cer sa schimbi ce au spus, care te suna dupa un an sa scoti dintr-un articol niste “ineptii pe care nu le-am spus”. Care iti atrag atentia ca nu te uita dupa un rautacism despre un comunicat agramat. Oficiali care iti sugereaza ca nu e subiect de presa ce spui tu acolo. Primari care la fiecare convorbire subliniaza ca te vor actiona in instanta. Comentarii anonime pline de venin. Presiune, indoieli, intrebari. Restart in fiecare zi.
Dar cum poti lucra acolo?, se mira voci de dupa soba. Am aflat de sarbatori de la stirile unei televiziuni ca Nostradamus a prevestit ca in 2015 vom intelege, in sfarsit, limbajul animalelor. Va veni vremea ca Batman sa scoata la iveala totul. Ce a vazut si a auzit in redactia asta de groaza. A aflat de ce nu se aseaza colbul. Ba chiar si Brixi si Lucky (miss you, guys!!) au aflat. Poate chiar si Loto, in zilele putine in care a stat pe aici. Va veni vremea .