Uncategorized

Cum l-au batjocorit pe "handicapatul" cu sindrom Down "crestinii" greco-catolici de la Liceul Inochentie Micu

Mihai, un copil clujean cu sindrom Down, si-a luat bacalaureatul cu nota sapte, in conditiile in care 45% dintre elevii “normali” l-au picat cu brio. Povestea lui a facut inconjurul tarii, in micutul apartament din cartierul Manastur s-au perindat ziaristi si cameramani, iar mama baiatului este sunata de cunostinte din toate colturile lumii pentru felicitari. Mihai e si el bucuros si asculta mai multa muzica populara decat de obicei, se cuibareste mai des in bratele mamei, ca sa-i multumeasca pentru rabdare si putere. Asta, pentru ca drumul spre acest succes nu a fost lipsit de piedici, puse chiar de Biserica Greco-Catolica in care si-au pus nadejdea si de persoane de la care se asteptau la sprijin.

Ziar de Cluj o sa va arate astazi cum insusi directorul Liceului Greco-Catolic, unde Mihai a invatat doi ani, il vede ca pe un handicapat ce nu are ce cauta in societatea dominata de „oameni normali”, asa cum singur se exprima intr-o inregistrare cu reportofonul ascuns si sustine ca baiatul a copiat la examenul de Bacalaureat.

 

In urma cu 20 de ani, Mariana Moceanu dadea nastere unui baietel la maternitatea de la Clinica de Ginecologie I. A doua zi, medicul i-a spus ca “a facut un monstru, care nu va fi in stare nici sa manance singur”. Baietelul, Mihai, avea sindromul Down.

Nu stiam ce inseamna asta, nu stiam ce presupune. Am vazut un copil care avea tot Down, la spital. Avea doi ani si nu mergea, statea numai in fund. Atunci mi-am promis ca baiatul meu nu va fi niciodata asa si Mihai a umblat la un an si doua luni”, isi aduce aminte mama lui Mihai.

Femeia s-a trezit la 42 de ani singura, cu un copil cu Down si cu “o linie” in dreptul tatalui pe certificatul de nastere.

“A fost foarte mare durere ca am ramas insarcinata, nefiind maritata. Singura l-am crescut, cu linie in dreptul tatalui, n-a vrut sa-l recunoasca, e problema lui, e constiinta lui. Am pornit la lupta singura”, mai spune femeia.

Ultimii 20 de ani au fost o lupta continua, cu scolile, cu societatea, cu mentalitatea, pentru ca Mariana Moceanu si-a dorit pentru fiul ei ce isi doresc toate mamele pentru copiii lor: sa fie fericiti. Acum, Mihai este in al noualea cer, si mama lui la fel: media finala de la examenul maturitatii a fost 6,83.

La romana tot timpul a fost bun, numai ca stam prost cu scrisul. Am avut norocul ca inspectoratul ne-a aprobat ca cineva sa scrie ceea ce spune Mihai. Daca era sa scrie el, nici nu avea rabdare sa parcurga toata cerinta, dar asa i-a citit cerinta si el a raspuns. Am invatat mult, cu multa straduinta si el si-a dorit foarte mult, daca nu isi dorea nu era asta rezultatul. Tot timpul spunea: Imi doresc, mama, sa fiu si eu apreciat, imi doresc sa fiu si eu intre oameni, imi doresc!”, spune femeia.

Mihai are o memorie extraordinara, retine absolut tot ce citeste sau aude: stie ordinea in liturghii si toate ceremoniile, Noul Testament si recita la cerere oricare dintre cei 150 de psalmi. Si mama lui e mandra cand il aude ca nu greseste niciun verset.

Mama, pot sa spun psalmul sase?”, o intreaba Mihai si isi lipeste obrazul de mainile mamei.

O iubeste foarte mult si are grija sa fie ascultator, sa nu o supere.

Imi place muzica si dansurile si sa calatoresc. Am fost in Barcelona, daca iti mai amintesti, la Sagrada Familia”, ii spune mamei.

Despre BAC spune ca istoria a fost cam grea, dar ca a reusit, ii place in schimb geografia. Acolo a luat si cea mai mare nota: peste 8.

De la inceput am zis ca vreau sa il bag intr-un sistem de masa, asta mi-a fost intentia si visul, dar multe piedici am avut”, continua femeia.

Dupa multe usi inchise, Mihai a mers la Gradinita Bethania, unde a petrecut cinci ani.

Mihai era mascota gradinitei. Nu era actiune, nu era sponsorizare la care Mihai sa nu fie in centrul atentiei. Am fost foarte multumita de gradinita. Acolo a inceput sa vorbeasca, tarziu, la sase ani a inceput sa scoata niste sunete. Dupa gradinita, am inceput clasa intai la 9 ani. Ne-a primit intr-un final liceul Pedagogic pana in clasa a IV-a. Din clasa a V-a a mers la scoala de cartier de aici, ulterior s-a transformat in Liceu cu Program Sportiv”, povesteste femeia.

Visul si chinul de la Liceul Teologic

Visul lui Mihai este sa devina preot, acesta a fost motivul pentru care si-a dorit sa urmeze un liceu de profil.

“Noi fiind greco-catolici si Mihai avand asa o inclinare spre religie am spus ca acolo vad calea cea mai buna, la Liceul teologic la greco-catolici, unde ne stiau si bolovanii. Ne stiau toti, preasfintitul, preotii, toti. Am depus cererea in februarie si, cu trei zile inainte de a se incheia inscrierile, foarte greu mi-a aprobat. Foarte greu, cu nu stiu cate specificatii acolo, ca daca nu se va comporta nu stiu cum, daca n-a fi animal… Nu au scris ei asta in procesul verbal, dar am inteles toate virgulele si pauzele si alineatele pe care le-au facut ei. Am avut acolo probleme foarte mari. Cea mai grea perioada a fost perioada greco. Nu mi-am putut imagina”, spune femeia despre cei doi ani petrecuti la Liceul Greco-Catolic Inochentie Micu.

Aceasta spune ca atat directorul, cat si unii profesori si chiar psihologii scolari, au avut o atitudine necorespunzatoare fata de Mihai.

Psihologul scolii mi-a spus ca nu am dreptul sa stresez si sa distrug psihicul copiilor si al profesorilor, sa-mi iau copilul si sa ma duc. Am avut momentul, atunci, sa il iau pe Mihai si sa imi pun capat zilelor. Atat am plans, de m-am descreierat! Au fost foarte multe probleme, ba ma acuza ca au plecat copii din cauza lui Mihai, ca dupa aceea sa iau legatura cu copiii si sa imi spuna ca nu e adevarat. Au fost doi-trei profesori, care au influentat foarte negativ. Profesoara de romana l-a lasat corigent si in toamna nu a mai vrut sa il examineze, l-au examinat alte profesoare. Cu asta nu mai stau de vorba, uite cum scrie, asta sa treaca? a facut un scandal, o isterie din cale afara. Dar daca il asculta oral… Ei au adunat toate tezele, toate testele ca sa aiba dovada, sa-mi dea mie peste nas si mass-media, daca va veni, sa aiba dovada ca prostul e prost, ce sa faca cu el? Ca n-au ce sa faca cu el, ma-sa e nebuna si nu stie unde e locul astuia. La scoala speciala, ajutatoare, nu la scoala de masa, unde e high-life-ul societatii si acolo nu are ce cauta printre desteptii lumii”, mai spune doamna Mariana.

La finalul clasei a X-a, femeii i s-a sugerat subtil ca, din toamna, Mihai nu mai are ce cauta in scoala.

A spus ca s-a facut un test in clasa, s-au intrebat copiii, daca vor sa mai fie colegi cu Mihai si, din 21, 14 au spus ca nu. Unde s-a mai pomenit asa ceva ca niste copiii sa ia astfel de decizii. I-am spus: Domnule director, stiti care e greseala noastra? Ca existam si am indraznit sa va deranjam”, a rememorat femeia.

Aceasta spune ca orice se intampla in clasa era pusa in carca lui Mihai, iar o intamplare nefericita in care baiatul si-a facut nevoile pe el a devenit arma suprema impotriva lor.

Au facut atatea invinuiri, inclusiv ca scotea vanturi in clasa, ca de fapt sa constate o alta profesoara ca mirosul venea de la Fabrica de Bere. Orice se intampla era vina lui! Veneau profesorii si imi spuneau: nu-i in stare, doamna, de nimic. Aveau o atitudine…Ia-ti-l doamna de aici! Tu nu vezi ce ai? Vrei sa ne smintesti si pe noi si pe copii?. S-a facut pe el bietul, dar de ce s-a facut pe el? Pentru ca i-a fost teama sa se ceara la baie, atat de tare strigau la el unii profesori”, explica Mariana Moceanu.

Aroganta suprema: un handicapat sa fie preot

Mama lui Mihai spune ca a fost socata de atitudinea preotilor de la Liceul Greco-Catolic, care pe de o parte propovaduiau in biserica iubirea aproapelui, iar pe de alta parte il respingeau pe Mihai.

El isi doreste sa fie preot, spunea in clasa ca vrea sa fie preot si ii deranja. Asta? Afara cu el din scoala! Asta sa fie popa? Dar nu avem voie sa avem vise?”, se intreaba mama.

Salvarea de la Maranatha

Din clasa a XI-a, Mihai Moceanu a devenit elevul Liceului Teologic Adventist Maranatha.

Am avut niste emotii… ma gandeam, alti copii, alti profesori, iar sa-i educ, iar sa le explic ce-i Mihai. Aceasta educatie a oamenilor, a societatii, m-a terminat. Dar cei de la Maranatha l-au luat fara niciun consiliu profesoral, fara niciun proces verbal, fara nicio conditie si clauza. La Maranatha, copiii au avut alta deschidere. La Greco nu a vrut niciunul sa ma ajute cu caietele. Aici, la o singura rugaminte, patru dintre ei au vrut sa ma ajute. Am luat-o pe prima de pe lista, si fata asta, cum se incheiau sase ore de curs, caietele le punea in ghiozdan la Mihai, eu faceam xerocopii si a doua zi le trimiteam inapoi. Asta a fost zi de zi, avem si o poza cu Emilia. Asta e Emilia noastra, uite ce frumoasa e poza. A facut-o cadou de ziua de nastere a lui Mihai”, spune, mandra, Mariana Moceanu.

Acum, pentru Mihai urmeaza alte provocari: isi doreste neaparat sa lucreze in domeniul religios.

In sufletul meu am stiut intotdeauna ca va reusi. Nu mi-a dat nimeni sansa, nu au vrut nici macar sa ne lase in bacalaureat, ca sa nu facem scoala de rusine. Acum Mihai isi doreste ceva teologic, si daca nu s-ar hirotoni sau nu ar termina, dar sa fie intr-un spatiu al bisericii. Asta ii place… Nu stiu ce va fi, habar nu am. Ma gandeam in prima faza ceva postliceal daca ar fi, mai usor…”, incheie mama.

Atitudine de preot: batjocura si ironie

La Liceul Greco-Catolic „Inochentie Micu” e liniste. Cativa profesori lipesc pozele pe diplomele galbene, de sfarsit de liceu, intr-o sala mica. Unul dintre ei sta singur pe hol, la birou, si face acelasi lucru. Il intrebam daca putem sa stam de vorba cu directorul si ne pofteste sa luam loc, nu inainte de a ne intreba cine suntem si ce problema avem cu seful scolii. Dupa cateva minute, revine si ne pofteste intr-un birou dezordonat. El e directorul, preotul Petrica-Daniel Tintelecan, insa a omis sa ne spuna asta in prima instanta.

„Vrem sa va punem cateva intrebari legate de un fost elev de-al dumneavoastra”, incepem conversatia. „Mihai Moceanu”, vine raspunsul lui rapid si sigur.

Stia de ce suntem acolo, a aflat si el de reusita baiatului. Pe fata lui nu se citeste insa bucuria sau mandria. Reusita lui Mihai il impresioneaza la fel de mult ca succesul unui fotbalist din Africa de Sud – adica deloc. Ne povesteste de cei doi ani in care copilul a fost elev acolo cu o un ranjet imprimat pe fata sub forma de grimasa. Din cand in cand, cand ne spune despre evenimente nefericite, cauzate numai de boala de care Mihai sufera inca de la nastere, rade hahait, batjocoritor. Se agata incontinuu de o poveste veche, in care Mihai, aflat la ora, a facut pe el. Nu poate trece peste asta, e laitmotivul discutiei.

„Cert este ca in perioada in care a fost elev la noi in scoala a fost pus in situatii penibile. Nu imi pot imagina exact din ce motive, eu am si recomandarile psihologice care m-au avertizat ca acest copil traieste intr-un stres serios, lucru pe care l-am putut remarca de doua ori in timpul orelor, cand a facut pe el, o data in cabinetul de informatica si o data in clasa. A fost flagrant si a trebuit sa-l trimitem acasa, ca sa mascam un pic problema. Evident ca dupa evenimentele respective eu am chemat-o pe mama lui la scoala si am incercat sa port o discutie cu dansa, in sensul de a vedea ce e de facut. Si profesortii m-au avertizat, spunandu-mi ca lucrarile pe care trebuia sa le prezinte nu erau facute de el: teme, referate, portofolii. Noua ni s-a parut de cuviinta sa vorbim cu mama lui si sa-i spunem ca sunt probleme si ca trebuie sa ia in considerare inscrierea la o alta scoala. Ea a iesit la rampa pe niste site-uri de socializare si a spus ca noi vrem sa-l exmatriculam pe Mihai. Pur si simplu, noi, ingrijorati de situatie, am vrut sa ajutam cat am putut”, sustine directorul.

Cu cat inaintam in discutie, cu atat evenimentele nefericite se inmultesc. Directorul nu mai stie sigur daca s-a intamplat o data, de doua ori sau de trei ori si la fiecare rememorare schimba cifra. Isi aminteste si ca i-a fost profesor lui Mihai, dar ca nu a fost deloc impresionat de abilitatile lui.

„Mama lui a fost suparata, cred, pentru ca i-am spus ce s-a intamplat, dar a putut sa constate si singura. De doua ori l-am trimis eu acasa si a treia oara, cred, o alta profesoara. De predat, i-am predat in clasa a 9-a. Era un elev cu multa evlavie, ii placea sa se roage, sa mearga la programul de rugaciune. In schimb, la clasa facea ce putea. Nu era un elev peste norme”, spune Tintelecan.

Acuze si rasete

Mai mult, directorul liceului greco-catolic insinueaza ca nota obtinuta la examenul de bacalaureat de Mihai Moceanu este nemeritata si ca baiatul a copiat sau a inselat sistemul.

„Eu cred, adica, mi se pare extrem de suspecta nota de la BAC. Eu va arat note si comportamentul altor elevi din scoala de la noi care nu erau genii, dar si-au picat bac-ul. Il cunoasteti pe Mihai Moceanu? (rade hahait) Pe mama lui Moceanu o stiti? Stiti cu ce se ocupa? A fost inginer chimist. Asta nu va zice nimic? Nu vreau sa arunc suspiciuni, insa, va spun… Mihai are o memorie grozava, dar in afara de memorie, nimic. Ce nota a luat la romana? 5? La istorie? 6? 8 la Geografie? Sa fim seriosi, as vrea sa vad eseul pe care l-a facut Mihai la romana”, rade iar directorul, batjocoritor.

Un “handicapat favorizat”

Faptul ca baiatul sufera de sindromul Down nu-l impresioneaza pe preot, care e de parere ca Mihai ar fi trebuit sa fie testat in rand cu „turma”, ca sa se dovedeasca, odata pentru totdeauna ca nu e nimic special la baiatul care a uimit un oras si o tara intreaga. Nota 7 la Bacalaureat a fost un noroc generat de mama lui, sustine acesta, care a incercat tot timpul sa-si favorizeze fiul. E evident ca acest lucru l-a deranjat in anii cat Mihai i-a fost elev, inca se revolta cand isi aduce aminte.

„In doi ani cat a stat la noi, profesoara de romana l-a trecut la limita. Chit ca maica-sa e credincioasa. Ca sa inchei discutia, eu raman la parerea ca Mihai si-a luat bacalaureatul in niste conditii exceptionale si ca, daca intra in turma cu toti ceilalti… nu-l trecea. Eu vorbesc aici strict de competentele lui intelectuale. Vi se pare normal, si am primit si reprosuri din partea parintilor, adica pe Mihai il evaluau profesorii intr-un fel si pe ceilalti ii taiau si ii spanzurau!?! Vi se pare normal? Dumneavoastra sa fiti colegi de clasa si eu sa fac favoruri pentru Mihai, ceea ce a cerut maica-sa non-stop. Eu am aplicat cat am putut evaluarea diferentiata. Si maica-sa spune ca nu a cerut favoruri speciale, dar se vede cum a dat bac-ul. Ce puteti spune?”, se intreaba el.

Parintele suspecteaza chiar ca insotitorul lui Mihai in sala de examen a fost complice la reusita „nemeritata” a baiatului. Vorbeste despre el ca despre un lucru, nu o fiinta, in timp ce celorlalti copii le spune „persoane normale”. In ochii lui, Mihai nu e o persoana normala, e un copil handicapat care trebuie sa-si vada lungul nasului si locul in societate – undeva la marginea ei, intr-un colt intunecat, de unde sa nu deranjeze pe nimeni.

„E complicata treaba. Mai mult decat atat, ce diploma primeste Mihai? La fel ca toti ceilalti. Ce examen da Mihai? La fel ca toti ceilalti. Ei, mie mi se pare discriminare deja, nu in sensul persoanei cu dizabilitate, ci in sens invers, fata de persoanele normale. Pentru copiii care au invatat un an si se duc la BAC unde-i taxeaza cu subiecte, comisii si camere si lui ii pune un tutore langa el care scrie tot si poate si ce nu zice Mihai. Eu nu am garantia ca tot ce s-a scris pe foaie a spus el. Cine verifica treaba asta? Sigur ca au fost supraveghetori. Dar cand Mihai spune ceva, se aude si se vede, cand se continua fraza, dumneavoastra stiti? Ati stat de vorba cu Mihai, sa vedeti cam la ce nivel e? Acum are aparat dentar si vorbeste mai greu. Cand era la noi, nu avea aparat dentar si tot asa vorbea”.

Preot doar cu sutana

In final, directorul liceului, preot cu acte in regula, isi bate joc de visurile si aspiratiile lui Mihai razand. Pentru el, dorinta baiatului de a deveni preot e o gluma proasta. Asta e meseria pe care el si-a ales-o, iar Mihai nu se ridica la inaltimea lui. In ochii directorului, un „handicapat” nu trebuie sa se amageasca, oricum n-are nicio sansa.

„Ati auzit ce idealuri are Mihai? Vrea sa se faca preot. Pe Antena 1, am auzit eu. Pai, succes. Stiti cata teologie am facut? Cati ani de scoala am facut? 8 ani! Abia a rezistat doi la noi. Credeti ca rezista fara sa faca pe el inca…sa vad! Dumnezo sa-i ajute. Nu-i asa simplu cum credem. Pentru mine e un lucru viata sufleteasca si altul competenta intelectuala. Nu le amestecam impreuna, ca daca ii bun la rugaciune trebuie sa fie bun peste tot. Nu, imi pare rau. Si daca a luat bacalaureatul, ce? Trebuie sa recunoastem ca si pentru o persoana normala nu e mare lucru. Ce faci cu bac-ul in ziua de azi? ”, zice el.

In final, conchide sec, cu un aer de superioritate:

“Ma bucur de reusita lui Mihai si-i doresc sa devina un mare episcop. Nici nu ma ridica, nici nu ma coboara pe mine. Cu cat va merge mai departe si cu cat va reusi, cu toate regretele fata de noi, consider ca si eu am pus un mic firicel de nisip in educarea lui Mihai”.

Asociatie pentru Down

Mihai este unul din tinerii care vin la Asociatia Down Centrul Educational Raluca.

“Este impresionant ce a reusit acest baiat. Bacalaureatul este greu de luat si pentru un tanar normal, daramite pentru unul cu asemenea probleme”, apreciaza preotul Ioan Avram, presedinte si fondator al asociatiei fondate in urma cu cativa ani alaturi de sotie cu numele fiicei lor, diagnosticata si ea cu sindromul Down.

Zi de zi, pe tot parcursul anului scolar, 20 de tineri si copii aflati in aceasta situatie vin si invata diverse notiuni si deprinderi, se joaca si fac sport in casa amenajata de familia Avram pentru centru.

“Nu am primit niciodata niciun ban de la stat, am reusit doar prin resurse proprii si din bunavointa unor oameni care ne-au ajutat”, marturiseste preotul.

Totusi, cateva zeci de clujeni, intre care profesori si cadre medicale, vin si fac voluntariat pentru sprijinirea acestor tineri.

In urma cu cativa ani au facut demersuri sa primeasac un autobuz pentru transportul pana la centru si inapoi a copiilor si tinerilor de aici.

“Nu e usor sa duci cu autobuzul niste persoane cu sindromul Down, stim cu totii cum se uita lumea la ei. Nu am reusit sa facem rost de autobuz, insa de atunci au invatat sa se adapteze si vin mare parte din ei cu autobuzul 8. Dam slava lui Dumnezeu ca au depasit unele obstacole si ne creste inima cand vedem cum castiga medalii, participa la manifestari sportive si artistice si le place mult asta”, spune Ioan Avram.

Potrivit datelor asociatiei, in Cluj-Napoca sunt inregistrati oficial aproximativ 200 de clujeni cu sindromul Down, insa pe langa ei mai sunt si altii care nu sunt in evidentele statului, “mai mult din neglijenta parintilor”.

 

Discriminarea celor diferiti

Cristina Grigorean, reprezentanta Serviciului de Ajutor Maltez, descrie modul in care persoanele cu dizabilitati sunt tratate la noi in tara.

“Noi derulam programe pentru persoane cu dizabilitati, insa situatia acestor persoane este ingrijoratoare la nivelul serviciilor pe care le ofera statul, dar si la nivelul perceptiei sociale. Chiar daca in sondaje romanii sunt deschisi, toleranti, nu prea ofera o sansa integrarii acestor persoane. Se pun diferite etichete: persoana cu dizabilitati este o persoana limitata, asistata, vara valoare, fara aport la societate (consumator de resurse, in nici un caz o persoana care si-ar putea aduce aportul). Nici reglementarile in viguare nu sunt eficiente: de la indemnizatiile care sunt destul de mici, accesul la piata muncii. Spre exemplu, suma alocata serviciilor sociale este cea mai mica la noi in tara din toata Uniunea Europeana, dupa Bulgaria. De asemenea, doar 4,5% din persoanele cu dizabilitati au un loc de munca in tara noastra”, spune aceasta.

Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii (CNCD) este cel care se ocupa, in mod regulat, de astfel de situatii. Totusi, in acest caz depunerea unei plangeri fata de conducerea Liceului Teologic “Inocentiu Micu” din Cluj-Napoca ar fi tardiva, avand in vedere ca elevului i s-a sugerat sa plece din scoala in 2011.

Purtatorul de cuvant al CNCD, Istvan Haller, arata ca faptele ce tin de discriminare pot fi sesizate consiliului nu mai tarziu de un an de la comiterea lor.

In acest caz, numai instanta ar mai putea oferi o solutie. Fiind vorba de un copil minor, cei care pot depune o sesizare sunt parintii, autoritatile din domeniu sau ONG-urile”, spune acesta.

Ca si cazuistica, CNCD se bazeaza, de cele mai multe ori pe adeverinta medicala depusa la dosarul de inscriere in scoala.

“Acea adeverinta arata daca un copil trebuie inscris la o scoala de masa sau o scoala speciala. Noi putem aplica o amenda maxima de 60.000 de lei, in cazul unei persoane discriminate”, mai arata Ivan Holler.

Numai printr-o sentinta judecatoreasca o institutie a statului – in acest caz scoala – poate fi obligata sa reprimeasca o persoana discriminata. Tot printr-o decizie a instantei persoana discriminate poate obtine si daune morale.

 

Episcopia neaga, Inspectoratul Scolar cerceteaza

Reprezentantii Eparhiei Greco-Catolice spun ca, desi liceul se afla sub patronajul episcopiei, din punct de vedere administrativ este subordonat Inspectoratului Scolar.

Referitor la cazul elevului Mihai Mocean, care a fost scolarizat in cadrul Liceului Greco-Catolic „Inochentie Micu” in perioada 2009-2011, subliniem ca, asa dupa cum a declarat Pr. Daniel Tintelecan, directorul liceului, nu a existat in niciun moment vreo atitudine sau vreun gest de excludere sau discriminare. De altfel, imediat dupa transferul elevului in cadrul unei alte structuri scolare, o comisie a Inspectoratului Scolar Judetean Cluj a efectuat un control amanuntit asupra modului in care acesta a fost tratat in cadrul liceului. Raportul intocmit in urma acestui control specifica foarte clar faptul ca nu s-au constatat nereguli in privinta tratarii elevului Mihai Mocean”, se arata intr-o pozitie oficiala a Eparhiei Greco-Catolice.

Valentin Cuibus, seful Inspectoratului Scolar Judetean Cluj, a declarat pentru Ziar de Cluj ca va verifica inca o data imprejurarile in care tanarul a fost exclus din unitatea de invatamant.

Nu stiu situatia punctual. Nu stiu nici punctual de vedere al specialistilor. Daca ma lasati sa vad motivele, pot sa va raspund. In ceea ce priveste atitudinea din prezent a directorului acestei scoli, daca este intr-adevar asa, este condamnabila, nu a fost corecta. De principiu, noi incurajam ca acesti copii sa studieze in scolile de masa, insa nu intotdeauna se adapteaza”, a declarat Valentin Cuibus.

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *