Editorial

Cui i-e frică de Virginia Dâncu?

Ce a făcut Liviu Dragnea nominalizând-o pe Sevil Shaiddeh e o prostie cât casa.

Nu, e nesimțire. Fiindcă e oglinda pură e nepotismului. Nu mă interesează ca cetățean că e musulmană, nici femeie, ci că e „nepoata” lui Dragnea.

Această lipsă de anvergură a viziunii l-a făcut pe domnul Liviu Dragnea penibil. Are mama o vorbă despre cei care, de prea bine, dau o palmă la un rahat: „îs buieci”.

Așa și Dragnea. Degeaba se supără, de data asta, gestul său a fost teleormanic.

Buiac fiind, a început să îi cutreiere prin creieri schizofrenicul neuron al neîncrederii.

Să o pun pe Rovana? Nuuu, că a vrut să îmi ia locul când cu alegerile pentru președinte! Să îl pun pe Dâncu? Nuuu, că e prea bine văzut, dacă îl pun premier îl vizibilizez, îmi ia fața și, într-o zi, partidul, ba poate, cine știe?, îl apucă aerele și îmi dă cu flit de la Palatul Victoria.

Dar Vasile Dâncu trebuia să fie singura soluție a PSD încă de la începutul discuțiilor. Fiindcă e singurul pregătit pentru asta.

O mai fi fiind și domnul Dragnea pregătit, dar până nu rezolvă discuția despre eligibilitatea sa, e în afară discuției. Mi-am permis să scriu acest text fiindcă m-a enervat la culme un articol din Evenimentul Zilei de azi în care citeam despre plusurile și minusurile lui Dâncu, într-o pseudo-analiză făcută ca să umple ecranul. Și poate cel mai tare m-a enervat eternul clișeu că Dâncu nu e bine văzut de filialele PSD din Muntenia și Moldova.

O fi adevărat, și există motive pentru această ură istorică, pentru acest război dintre Dâncu și moldoveni și munteni. Ea vine din vremurile în care PSD era plin de baroni locali precum nasul unui adolescent de puncte negre. Baronii locali gen Mischie nu l-au iubit niciodată pe mustăcios. Era între ei o crevasă ce îi despărțea definitiv: cea a educației. În timp ce Mischie se scobea în nas când îl întrebai cine a fost Ion Barbu, Vasile Dâncu era la a 10-a carte tipărită. De atunci datează ura moldovenilor și muntenilor pesediști pentru Dâncu. Ură pe care urmașii baronilor de atunci au preluat-o ca pe o moștenire morală plăcută: să urăști cu plăcere, fără motiv, iată sămânța perfectă a micimii unui caracter.

În fapt, pesedistii de rit vechi și nou ar putea însă să nu mai uite niciodată că Vasile Dâncu a fost primul și singurul greu al partidului care s-a contrat cu Ion Iliescu, și asta acum mulți ani. Degeaba însă, vorbele lui Dâncu erau de neînțeles atunci, dar fac sens: Dâncu vorbea despre nevoia de reformă a Stângii și avertiza încă de acum 12 ani că Ion Iliescu e o piedică importantă pentru această reformă.

A avut dreptate băiatul ăsta? Eu zic că da. PSD nu e un partid reformat, ci cosmetizat, reforma în PSD a făcut-o DNA și nu leadershipul său. Nefiind reformat, PSD suferă în continuare atacuri importante și eficiente pe această temă, fiind arătat cu degetul, acuzat că mai are urme de comunism pe palton. Iar eu aici mă așteptam că Dragnea să intervină decisiv, aici vroiam și vreau ca Dragnea să își lase amprenta, dacă îl ține surtucul: să reformeze partidul, să își asume misiunea de a schimba din temelii imaginea Stângii.

Degeaba vorbește Dragnea de meritocrație, când își pune „nepoata” premier. Reforma înseamnă un pachet de argumente și decizii concrete, înseamnă Schimbarea. Schimbarea adevărată înseamnă să se schimbe Dragnea şi pe sine. Să se transforme din căpitan de judeţ în Lider. În Om de Stat. Să înceteze cu tâmpeniile băsiste de genul „premierul va fi bărbat” şi a treia zi să pună o femeie. Astea-s ciorticăieli de provincie. Speculabile. De neuitat.

Dragnea trebuie să mai înţeleagă că e vital în acest moment să conducă. Să lucreze. Să activeze Guvernul. Apoi să îl izoleze pe Iohannis. PSD a câştigat ceva important, dar pentru ca acest câştig să aibă sens trebuie să înceapă să guverneze. Iar Vasile Dâncu este singura cheie în acest moment care poate deschide uşa Palatului Victoria. Poate că Vasile Dâncu, odată ajuns premier, îi va lua faţa lui Dragnea. Dacă se va întâmplă aşa, înseamnă că Dragnea a fost slab, nu că s-au întâmplat cine ştie ce lucruri oculte. Eu zic că Dragnea nu e slab, ci doar „parfumat” de alcoolul puterii, e încă sub auria stare a reuşitei imense din 11 decembrie. Nu sunt convins că Dâncu va fi un premier bun. Nu sunt convins nici că va fi un premier rău. Dar sunt convins că Dâncu va fi un premier vizionar, un om care nu va lua şpagă şi nici nu va face mizerii.

Şi, cu atât mai mult acum, Dâncu are şi va avea nevoie de experienţa lui Dragnea în administraţie, de experienţa unor lideri din PSD care să îl ţină pe Dâncu în priză şi să îl facă eficace. Vasile Dâncu nu e Emil Constantinescu, dacă s-ar teme cineva că un profesoraş de universitate ar ajunge premier şi ar fi lipsit de anvergură. Dâncu are anvergură universitară solidă, oricât s-ar strădui unii să insinueze că, pentru faptul că predă la academia SRI-ului, ar fi şi el automat securist. E la fel de stupid să spui asta precum a spune că, dacă Dragnea e dinTeleorman, e automat prost şi sărac.

Măcar la faza asta ar fi fain să nu mai încerce detractorii să îl atace, fiindcă bat cu pumnul în beton. Vasile Dâncu este un profesor universitar autentic, un sociolog autentic, un om de cultură autentic, un scriitor autentic. Şi care, ca şi Dragnea, trăieşte drame ciudate. Cât de trist poate fi ca singura organizaţie din Ardeal care îl susţine fățiș pe Vasile Dâncu la funcţia de premier să fie DOAR filiala din Bistriţa-Năsăud! Filiala din Cluj, condusă pe faţă de un ciumpalac fără coloană, Horia Nasra, dar, în fapt, de un ţărănuş ajuns domn la oraş, pe nume Remus Lăpuşan, n-a fost în stare în zilele astea să emită o vocală despre Vasile Dâncu.

Clujul pesedist al lui Dâncu, care ar fi trebuit să fie primul la susţinere, a tăcut. Stânga are o oportunitate imensă în următorii ani. Să arunce Dreapta, foarte fărâmiţată şi plină de lideri slabi, în fântâna uitării. Dar asta nu se va întâmpla decât în momentul în care, în cel mai prozaic mod cu putinţă, va guverna.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *