Suspendarea cursurilor universităților clujene îi face pe studenți să aglomereze Gara, unde, în această dimineață, erau cozi la casele de bilete. Este, însă, o idee bună să ne înghesuim în această perioadă în incinta Gării? Au fost luate măsurile necesare de prevenție, pentru limitarea răspândirii coronavirusului, sau ne aruncăm, efectiv, în gura lupului?
În fața Gării, în această dimineață, se mătura de zor. Măturoaiele, însă, îndepărtează mizeria vizibilă, nu și virușii invizibili. Totuși, e bine că există o preocupare reală pentru menținerea curățeniei.
În interiorul Gării, marmura strălucea de curățenie. Ar mai trebui lucrat, însă, la capitolul operativității cu care călătorilor le sunt vândute biletele, pentru a nu se mai crea cozi, care favorizează transmiterea unei infecții virale.
Și sala de așteptare, și peronul erau aglomerate în această dimineață:
Spre deosebire de clădirea Gării, pasajele subterane erau murdare. Noroi, bălți, resturi alimentare:
Toaleta din pasaj este dotată cu săpun lichid, dar dezinfectantul lipsește:
La 0,50 bani, vorba aia, cât dai, atâta face! Dar, nici în toaleta din Gară, unde „intrarea” costă 2 lei, nu există dezinfectant. Și nici hârtie igienică. O bucată de hârtie îți dă doar taxatoarea, la cerere, cât să te ștergi o dată, așa, mai cu economie:
Coșurile de lângă toalete sunt lăsate să se umple cel puțin pe jumătate, și abia apoi sunt golite:
Și noroiul se șterge relativ rar:
Unele toalete nu au colac, așa că, deși nu sunt buzi turcești, pot fi folosite doar ca și cum ar fi:
Aceasta este singura hârtie care exista în toalete:
Și mai era încă un mototol, pe o chiuvetă defectă:
La chiuvetele funcționale, săpun lichid exista. Dezinfectant, la viitoarea epidemie!
Iar cireașa de pe tort, în zona peronului dinspre Gara Mică, astăzi călătorii se puteau așeza pe bănci cu pet-uri de bere, cu mucuri de țigară și cu flegme:
Dacă nu ești atent, pe acest peron șansele de a călca într-o flegmă infectă sunt mari:
Autoritățile ne vorbesc în aceste zile despre apă și săpun, ca măsuri individuale de protecție și de responsabilitate socială, dar aceleași autorități ar trebui să verifice și pe teren, în locurile publice, cât de curate sau de infecte sunt spațiile pe care suntem uneori obligați de circumstanțe să le frecventăm.