Luni dimineaţă, aglomeraţie mare, ploaie. Capăt de linie, Zorilor. Apare un 35 gol, care se umple fix într-un minut de clujeni care vor să ajungă la locurile de muncă, la facultăţi, gară sau care pe unde au treabă. Când să se închidă uşile apare şi un poliţist. Relaxat.
Pentru el se deschide, precum o portieră de limuzină, uşa din dreapta şoferului. Urcă. Şi stă la taclale cu şoferul. În spatele lor, oamenii abia respiră, uzi, având grijă să nu se împungă unii pe alţii cu umbrelele, să nu se lovească cu genţile şi să se lipească unii de alţii în cel mai ergonomic mod posibil.
“Bine că noi mergem ca oile, iar poliţistului numa nu i se cedează locul de către şofer”, zice o femeie cam la 40 de ani, care a prins loc pe scaun. Un tânăr doar zâmbeşte amar. O domnişoară îi face poze. Poate îl pune pe Facebook. Sau poate întreabă pe la Adrian Miron dacă CTP a semnat contract cu Poliţia Română.
Ce, numai locuitorii din Cojocna să aibă “badigarzi” în autobuz?
Poliţistul s-a dat jos la capăt de Observator. La timp. Căci restul, cei rămaşi, au mai făcut încă 30 de minute până în Piaţa Cipariu. Deci nu le era dedicat lor poliţistul, pentru linişte şi disciplină. Ci a fost un mirositor de oportunitate, care nu a vrut să se amestece cu gloata.