Stire de senzatie: se maresc pensiile militarilor incepand cu 1 octombrie. Iata cum reuseste guvernul sa dea inca o data dovada ca nu intelege nici mecanismele sociale, nici cele economice. In plan social, pensionarii se cred nedreptatiti de aceasta masura. Ii auzi judecand nedreptatea cu care sunt tratati cei care au muncit zeci de ani in fabrici si agricultura si cum li se dau celor din armata bani mai multi, desi ei aveau deja niste pensii nesimtite.
In prima faza, te gandesti ca este o noua metoda elaborata a teoriei conspiratiei prin care guvernantii vor sa distruga coeziunea sociala creand falii sociale prin definirea unor caste favorizate. Insa nu cred ca ii poti banui de asta, pentru ca, efectiv, nu se poate vedea vreo strategie in acest sens, astia o fac haotic si fara discernamant, o fac intr-un fel care, privit din afara, pare de-a dreptul fara noima si fara strategie economica. In luna mai, premierul ne spunea ca anul acesta este imposibil sa se faca o crestere a pensiilor, deoarece nu au fost prinse in buget, iar o luna mai tarziu trece legea prin parlament cu aplicare din 1 octombrie. Mare coerenta, ce sa zic!
Trebuie sa va spun ca nu sunt deloc impotriva cresterii pensiilor, dar cred ca nu este un moment oportun sa creezi un efort bugetar pentru pensii. Stiu ca voi fi privit reprobator cand afirm toate acestea, dar tin sa va atrag atentia asupra datelor statistice care spun ca pensionarii depun lunar in banci sume importante de bani. Daca in acest moment se depun bani in banci de catre pensionari, cine credeti ca sunt acestia? Sigur nu cei din agricultura si cei care au venituri din pensii de sub 500 de lei, ci tot aceia care in acest moment au pensiile destul de mari, iar de la 1 octombrie devin si mai mari!
In felul acesta, ajutam din nou sistemul bancar si sporim depozitele care, conform statisticilor, au crescut si asa intre 2009 si 2013 cu 40 %, parand ca ne prieste criza. In acelasi sir (i)logic, guvernul nu reuseste sa invete nici acum din patania din 2009 a patronilor care, invocand criza, au reusit sa taie salariile, dupa cativa ani de cresteri consecutive. Era un fel de polita platita, dupa ani de santaj din partea angajatilor. Ei, la fel cu guvernantii, nu isi dadeau seama ca bunastarea se datora consumului, nu austeritatii vietii muncitorilor, iar ramanandu-le lor mai multi bani pentru depozite bancare, cheltuieli cu masini scumpe si excursii exotice, tot nu au reusit sa dea de lucru economiei suficient incat sa se inchida un cerc.
In acelasi fel, toti banii acestia din bugetul de stat orientati catre pensii nu vor genera putere suplimentara de consum, iar mai tarziu de impozite la buget, astfel creandu-se o spirala ascendenta economica. Poate ca acesti bani trebuiau sa fie trimisi mai mult catre cresterea salariala a functionarilor publici sau sa fie date credite pentru dezvoltarea industriei si agriculturii.
Stiu ca veti fi revoltati cand spun despre cresterea salariilor functionarilor, dar va spun aceeasi poveste pe care am spus-o colegilor mei care se bucurau in 2010 de taierile salariale. Ei se bucurau fara sa isi dea seama ca aceste taieri sunt, de fapt, si din buzunarul lor. Cand le-am spus asta, au privit nedumeriti. Ingrijorarea lor a fost vadita si atitudinea schimbata, cand le-am explicat ca un functionar poate acum sa cumpere doua batoane de salam, iar noi trebuie sa tiparim doua etichete lunar pentru el. Daca, de luna viitoare, el nu isi mai permite asta, noi trebuie sa tiparim o singura eticheta, iar eu nu mai am nevoie de 4 tipografi, ci doar de 2. Si asta pentru ca reusim sa tiparim in jumatate timpul necesarul de etichete din piata. Iar cei doi plecand in somaj, nici ei, la randul lor, nu isi vor mai permite doua batoane de salam si, din nou, nu va mai fi nevoie de 2 tipografi, ci doar de unul, iar cel de-al doilea pleaca in somaj.
In felul acesta, reducand economia la nivelul unul baton de salam, am schimbat perceptia colegilor mei tipografi despre cum ar trebui sa gandim despre coeziune sociala si interdependenta indivizilor in societatea moderna.
Sunt solidar cu pensionarii, dar inainte sa ma aplec asupra nevoilor lor, nu pot sa nu remarc acelasi comportament confuz, fara strategie economica, al guvernului si sa nu vad ca lucrurile o iau razna si nu invatam nimic din pataniile noastre anterioare. Senzatia ca suntem suferinzi de o forma rara de autism economic ma incearca din ce in ce mai tare. Iar credinta ca guvernantii poarta stigmatul lui Sisif in infern este din ce in ce mai clara, ei impingand stanca dupa puterile lor si periodic ea rostogolindu-se la loc datorita acelorasi greseli. Sau poate nu sunt greseli. Poate acest fel de protectie sociala este modul pervers al politicienilor europeni de a ajuta bancile. Aceleasi banci care au oferte speciale pentru depozitele pensionarilor, stiind ca acestia sunt clientii fideli. Nici nu stii ce sa crezi, ori bancile si politicienii nu citesc aceleasi studii de piata, ori unii nu stiu citi.