In mai putin de doua saptamani, cateva zeci de persoane care sufera de handicapuri grave vor fi scoase in strada de catre municipalitate. Vorbim, aici, de oameni mari, blocati in suflete si minti de copii, care nu pot sa se deplaseze singuri, nu pot manca singuri, nu pot comunica singuri. Singurul loc ce le aducea diversitate in vietile oricum grele se inchide odata cu venirea primaverii. De Martisor, Primaria Cluj-Napoca le ia sediul asociatiei din care fac parte si nu le da nimic inapoi, pentru ca “nu mai exista alte locatii”.
Astfel, Asociatia care mai bine de 25 de ani a luptat pentru drepturile persoanelor cu dizabilitati din oras ramane fara locatie, in timp ce alte Asociatii si ONG-uri, facute doar de ochii lumii si pe banii contribuabililor, stau bine mersi in sediile din centrul Clujului. Toate, cu acordul si sub ochii celor care conduc acest oras si carora nu le pasa ca sediul lor de partid, de cateva sute de metri patrati, plasat in buricul tagului, plateste pentru chirie mai putin decat ar plati un asistat social.
Pentru “handicapati” nu mai exista spatii. De ce ar fi? “Handicapatii” nu le fac reclama, nu le saruta mana pe strada, nu se milogesc pe usile Primariei. In plus, ei chiar s-ar folosi de acele cateva camarute, nu cum fac alte zeci de asociatii, la care usa se deschide doar daca ai noroc, se aliniaza stelele si Mercur intra in retrograd.
“A venit doamna Tudorica la mine, dar nu stiu despre ce situatie e vorba acolo”, a spus, astazi, cu o sinceritate ce sperie, cel mai batran si mai vechi consilier local al Clujului. Carevasazica, presedinta Asociatiei a cerut o intrevedere cu inaltimea sa, i-a prezentat problema, dar el inca nu stie “despre ce e vorba acolo”. Domnul Ionica Pop e acelasi care nu stia “ce e aia stand-up comedy, o prostie, nu dam noi bani pentru asta”. Acelasi care urla in telefon, acum mai putin e doi ani, ca ne-am baut cerneala si ca nu ar trebui sa ne permitem sa-i controlam lui declaratia de avere. El e unul dintre cei care decid ce se intampla in Clujul anului 2015, cand orasul e ditamai Capitala Culturala a Tineretului.
Cultura ce nu merge mai departe de camera din fata a telefonului proprietate personala a consilierului pesedist Gabriel Oniga. “In masura in care mi se va solicita asta si pot sa fac ceva pentru ei, ii voi ajuta”, a raspuns Oniga astazi. Poftim? Insa consilierul selfie nu glumeste, desi noi am glumit destul pe seama pozelor pe care nu se poate abtine sa nu le posteze pe site-urile de socializare. Cunostintele sale despre situatia din oras se opresc la patru metri in fata telefonului. Nici macar nu stie de situatia asociatiei care protejeaza persoanele cu handicap, desi a fost ales sa reprezinte cetatenii orasului in Primaria Cluj-Napoca.
“Nu stiam despre aceasta situatie, dar banuiesc ca nu este o problema, sunt spatii destule ale Primariei care ar putea fi amenajate corespunzator”, e o alta replica halucinanta data astazi de un consilier local – Ovidiu Florian. Nu, domnule Florian, se pare ca nu sunt, dar dumneavoastra ar trebui sa stiti deja asta. Pentru ca asta ar trebui sa faceti in Consiliul Local! Nu sa va plimbati, ca pedelistul Constantin Tomos, care habar nu are care sunt problemele orasului, pentru ca “in perioada asta face multa treaba pe teren”.
Radu Constantea, care a reusit sa fie cel mai inodor si incolor consilier local de care a auzit vreodata Clujul, spune ca o sa intrebe in stanga si in dreapta, ca “trebuie sa se gaseasca ceva”. Niste declaratii atat de lipsite de continut incat ti se strepezesc dintii doar auzindu-le.
De fapt, lor nu le pasa nici cat negru sub unghie. In universul lor ingust, faptul ca o asociatie care se lupta de mai bine de 25 de ani pentru drepturile persoanelor cu handicap motor e pe cale sa fie distrusa nu conteaza. Chiar daca oamenii aceia au facut atat de multe pentru comunitate prin simpla munca de voluntariat – bucurie pe care politicienii n-o s-o cunoasca vreodata. Sufletele lor mici nu concep munca fara rasplata.
Daca le pasa, stiau deja de problema celor cativa zeci de tineri blocati in carucioare pentru tot restul vietii, care sunt pe cale sa ramana fara sediu din cauza incompetentei celor pe care i-a votat un oras intreg. Care nu inteleg nici macar in ultimul ceas ca rolul lor nu e sa umple un fotoliu in Sala de Sticla, ci sa se preocupe de problemele reale ale cetatenilor care i-au facut, din nimic, vedete. Vedete fantoma, care sufera, mai mult decat oricine, de handicap sufletesc multiplu.