Mi-am dat demisia, fiindca, acuma, pe bune, nu avea rost sa mai tin cu dintii de o hartie inutila. Daca vor sa vacantez locul, il vacantez, eu si asa sunt in vacanta prelungita, nu mai am ce face cu el. Asa cum ii ziceam lui Seplecan, care m-a vizitat sambata la universitate, am acum un rost mult mai nobil, sa ma ocup cu adevarat de problemele cu adevarat locale care privesc comunitatea in care traiesc. In principiu, aici, la Universitatea Gwerla, am cu cine sa lucrez. Am inceput cu Rares Pop un program de control trafic al alimentelor si tigarilor. Il asteptam pe Fanel Cadar inapoi cu mare nerabdare, ca sa il autorizam de vreo cateva ori pe niste trasee de genul celula-baie si retur. Am luat legatura cu Sorin Apostu si vom construi niste pachete P+15 din macaroanele cu branza ramase de cu seara. Dar simt ca echipa nu e completa. Imi lipseste enorm sfatul rational al lui Nelu Oleleu. Nu stiu de ce intarzie atata decizia de a veni aici sa ne apucam de treaba. Daca doamna Botezan nu ar avea ochelari de cal, m-ar ajuta sa il aduc la noi in Consiliul Celular si pe consilierul meu Mihai Teaha, dar si pe Nelutu Petran, fiindca la Universitate nu exista un foisor ca lumea pentru studenti, unde sa ne facem si noi mea pulpa pentru greselile inerente trecutului. Va spune, acuma, pe bune, aici sunt oportunitati. Fonduri europene, asfaltarea terenului de lab tenis, va spun, va fi singurul mandat pe care il voi duce pana la capat…