Ziar de Cluj a fost prima publicatie care a scris despre noul proiect Colin’s Gastro Pub inca de pe vremea la care acesta nu era decat la stadiul de intentie si, pentru ca foarte multi clujeni influentati de articolul nostru s-au dus sa il viziteze si ne-au scris ca au fost dezamagiti, am decis sa verificam chiar noi ce se intampla acolo.
Pe o strada cum e Pavlov, unde Chiosul, Club Italia sau Euphoria Biergarten si-au castigat de multa vreme un loc in inima clientilor, trebuie sa fii foarte bun ca sa il bati la carciumareala pe un tip cu state vechi in bransa cum e Claudiu Ciurdorean sau pe un om de afaceri experimentat precum Dan Sorin.
O uratenie de terasa
Inca de la inceput te frapeaza terasa extrem de urata a locatiei. Te-ai fi asteptat ca un arhitect maiastru, caci proprietarul e arhitect, sa-si dea teza de virtuozitate atunci cand se implica in propria afacere, dar rezultatul final e dezamagitor: aspectul terasei, cu caramizile din interior refolosite pe post de pardoseala si umbrelele de Staropramen sub care dorm scaune second hand ciopartite la sezut, ne duce cu gandul la terasele „de cartier” din Marasti si Manastur care sunt de multe ori mai interesante si mai placute, prin faptul ca nu au pretentii.
Sa investesti atata intr-o pereche de case pe care le-ai luat in concesiune de la biserica ungureasca pe putini bani si sa lasi acolo gardul acela nenorocit, inseamna sa nu ai respect pentru munca ta.
Designul interior este o fatala combinatie de idei ciordite de pe Pinterest, cu accesorii gasite, probabil, de patroni prin diverse outleturi de amenajari interioare. Din pacate, ideile au fost furate si prost aplicate.
Ideee inedita si prost aplicata. Fotografia a doua (www.cupcakes.ro) reprezinta o ideea a artistului Benjamin Bullins din New Orleans.
Cu tot tambalaul care s-a facut cu aceasta constructie, am remarcat ca sala de mese este destul de mica. Chiar si asa, nici macar cel mai intelegator designer nu isi poate da seama care dracu’ e concepul acestui gastro pub. E povestea insailata pe genunchi de catre proprietar: Colin e un tanar bavarez care se iubeste cu o frantuzoaica, iar povestea lui e un fel de quest detectivistic fara finalizare prezentat intr-un gastro pub englezesc. Sfinte Sisoe, de mult nu am mai auzit o asemenea aberatie ca asta! Cine a stat macar o saptamana in Manchester sau Dublin, stie ca pub-urile englezesti sunt destinate exclusiv alcoolizarii supreme si nu au valente de bistrot!
Chelnerii Colin’s, moartea pasiunii
Pe terasa lucrurile sunt calme pana in momentul in care incepe viermuiala chelnerilor. Una dintre chelnerite e atat de plinuta si imbracata atat de “provocator” incat sunculitele i se revarsa peste colanti, stranse bine de camasa slimfit oferita de patronat. Daca va duceti copiii, aveti grija sa nu se sperie de un alt chelner care are o pereche de clapari rosii hipsteresti si care este atat de arogant, incat ti-e si frica sa comanzi o cafea. Este evident ca patronul si-a desenat in cap o anumita strategie, caci toti chelnerii au iPoduri pe care isi „scriu” cu degetutele comenzile si care prelungesc incredibil timpul de preluare a lor, ba le lasa si niste timp de joaca.
Am primit doua meniuri, unul cu scris mai mare, altul mai mic, toate dupa un concept ciordit de la Apartamentul 1: un caiet dictando pe care o profesoara invizibila a facut cateva corecturi.
Am comandat foarte variat, tocmai ca sa testam meniul, atat din punct de vedere al calitatii preparatelor, cat si al rapiditatii cu care sunt aduse. Sa ne ierte bunul Dumnezeu, dar la cantina din interiorul Dedeman mancarea se face cu mai multa pasiune ca la Colin’s! Execrabile au fost aproape toate preparatele!
Portia de tapas pe care am comandat-o avea o prezentare jalnica. Era compusa din niste bucati uscate de paine si cu sos de pesto ce ne-a dus foarte tare cu gandul la borcanasele de preparate de Lidl. O senzatie acuta de uscaciune si viol grastronomic ne-a patruns de indata.
Infometati nevoie mare, am zis ca o sa dam lovitura cu o portie de coaste la cuptor. Au sosit destul de repede si ne-am ingretosat pe data. Practic, am primit un dreptunghi de grasime macra acoperita cu o scoarta ce ar fi trebuit sa fie crocanta.
Trecem peste frappe-ul facut intr-un pahar extrem de fierbinte sau peste nota de plata adusa cu intarziere si va relatam, spre incheiere, dintr-un e-mail primit duminica seara de la un cititor al ziarului:
Patronul a luat o masa de la un client ca sa ia el… masa
„La voi in ziar am citit acum cateva luni despre Colin’s si sambata am fost si noi acolo sa mancam. Ocupasem doua mese, fiind sase persoane. Intr-un moment in care noi, baietii, eram la toaleta, patronul firmei, cu un tupeu incredibil, a luat o masa de sub nasul fetelor cu care eram, ca sa manance el. Atata nesimtire n-am mai vazut de multa vreme”, ne spune un cititor suparat.
Noi ii transmitem ca a scapat cu bine din intamplare, caci domnul Adrian Nicoara, patron de gastropub si arhitect, are si o legenda in spate care spune ca e singurul arhitect din OAR (Ordinul Arhitectilor din Romania) care a reusit performanta sa il plesneasca pe un client care avusese obiectii la proiectul prezentat.
Ziar de Cluj are mereu un loc dedicat afacerilor locale. Le promovam mereu gratuit, caci sustinem antreprenoriatul romanesc. Colin’s e o dovada vie ca am fost promotorii cei mai deschisi ai acestui business inca dinainte de a incepe, dar tot noi suntem datori sa va spunem ca cel putin deocamdata ar trebui sa mergeti la Claudiu Ciurdorean si la Euphoria Biergarten. O fi mai scump, dar bucatele sun exceptionale si servirea extraordinara.