In vizor

Clujul stagnează. Populaţia e îmbătrânită, viitorul nu arată bine

Statistici demografice îngrijorătoare arată că viitorul nu e deloc roz pentru clujeni. În cadrul emisiunii În vizor, difuzată la NCN, realizatorul Victor Lungu a încercat să afle de la Laszlo Attila, senator UDMR şi fost viceprimar al municipiului Cluj-Napoca care este amploarea fenomenului cu care ne confruntăm.

Pe vremea când era viceprimar, Laszlo Attilo primea raportul de la evidenţa populaţiei. În 2009, la recensământ, acesta a rămas surprins de rezultate, căci apăreau diferenţe considerabile. Până la intrarea în UE, recensământul se făcea în baza datelor de la Evidenţa Populaţiei.

„Aduceţi-va aminte, în 2002 sau mai devreme, recenzorii aveau tabele, bifau, este, nu este, ce vârstă are, locuinţa, suprafaţă, etc.
Apoi am trecut la sistemul european, care nu are la bază domiciliul stabil, ci reşedinţa. Ceea ce a dat un pic peste cap situaţia existentă”, spune Laszlo Attila.

Timp de o săptămână, cât timp a durat intervievarea populaţiei de către recenzori, Laszlo a ţinut să fie la curent cu rezultatele parţiale.

„Până în 2002, noi figuram cu vreo 324.000 de locuitori. După care, în 2009, am ajuns pe la mijlocul săptămâni şi recenzorii, care şi-au făcut admirabil treaba, veneau cu nişte rezultate, unii chiar plângând. În baza recensământului am ajuns până la 309.000, iar la doi ani după am aflat, din anuarul statistic, că am ajuns iar la 324.000.”

În discuţiile cu primarii altor mari oraşe, Laszlo Atilla primea semnale alarmante. Şi se referea la numărul tinerilor.

„Era o perioada când studenţii fuseseră trimişi acasă că să fie recenzaţi acolo şi erau nişte date surprinzătoare. De exemplu, din respectivul recensământ am aflat că, numai din zona centrală, peste 1.200 de locuinţe nu mai funcţionau că şi locuinţe, plus nişte lucruri surprinzătoare privind dinamica.”

S-a încercat evaluarea celor plecaţi şi fostul viceprimar povesteşte despre o altă constatare.

„Intra recenzorul în primul apartament. Şi afla că băiatul e plecat în Italia. Şi, pe măsură ce urca, afla că majoritatea celor plecaţi sunt în Italia. În altă scară se întâmpla acelaşi lucru cu Spania. Şi când i-am întrebat pe oamenii de specialitate au explicat fenomenul.”

Dacă unul pleca, îşi ducea prietenii sau rudele, deoarece în blocurile muncitoreşti se creau mici comunităţi. Părinţii lucrau împreună la fabrică, copiii mergeau împreună la şcoală, se jucau, au crescut împreună. Şi legăturile erau foarte strânse.

Fostul viceprimar a apreciat cu nu am avut o evoluţie naturală în ultimii 100 de ani. Evoluţia s-a făcut în salturi, în paralel cu industrializarea, însă, la vremurile respective, situaţia a fost bine gestionată de autorităţile locale.

„Atunci când am început să studiem structura populaţiei, am rămas şocaţi. Gândiţi-va, de exemplu, la zona Mănăştur. Unde aproximativ 120-130.000 de oameni au primit în perioada 1971-1978 apartamente. Şi toţi erau de aceeaşi vârstă, 25-35 de ani. Şi asta implica o pregătire pentru ce avea să vină. Am discutat cu proiectanţii. Clădirile erau proiectate în aşa manieră încât îşi începeau activitatea cu destinaţia de creşă, apoi ajungeau grădiniţă, ca ulterior să se poată transformă în şcoală. După care ajunge la un centru de zi pentru persoane în vârstă.

Atunci când există un val de industrializare, indiferent de domeniul în care s-a realizat, noi, la Cluj, avem trei cercuri aproape concentrice. Farica de Bere, clinicile, erau la marginea oraşului, aşa cum era el la acea vreme. Apoi a apărut un alt cerc. Clujana, Metalul Roşu, Unirea – al doilea cerc, iar CUG, Terapia fac parte din al treilea cerc.”

Această dezvoltare a presupus o serie de măsuri, care includeau şi sistarea construcţiilor pe următorii 10-15 ani, în vederea acoperirii nevoilor pentru etapa respectivă.

Centrele universitare au o uşoară creştere

Există o ciclicitate la care vesticii s-au adaptat deja, ciclicitate la care am început şi noi să ne adaptăm, dar mai lent. Pensionarii şi mulţi adulţi se duc către zonele limitrofe sau în afara oraşului cu locuinţa şi fac naveta în oraş la serviciu, în timp ce elevii, tinerii, vin la oraş pentru a învăţa.

În 2009, Florestiul era, în acte, la 24.000, însă, de fapt, e undeva la peste 40.000 de locuitori.

Laslo Attila punctează şi „întoarcerea la vatră” a locuitorilor din oraş, care se mută la ţară, la casele părinteşti, dându-şi în chirie apartamentele din oraş, pentru a-şi spori veniturile.

Mai puţini nou-născuţi

Sunt zone în judeţ, localităţi în care raportul naşteri/decese e de 1/9. Un nou-născut la 9 decedaţi. În oraşe e diferit. În perioada 2008-2012 a crescut anual numărul nou-născuţilor de la aproximativ 5400 la cam 5600 (înainte de ’90 erau cam 8200 de nou-născuţi anual), în timp ce numărul deceselor era stabil, cam la 4000.

Iar structura nou-născuţilor s-a modificat. În perioada 2008-2012, la care face referire fostul viceprimar, cam 450 de nou-născuţi în Cluj proveneau din Floreşti, 300 din Baciu, mulţi alţii din Apahida şi localităţi învecinate. Doar cam 2400 de bebeluşi aveau părinţi cu „buletin de Cluj”, părinţi cu vârste între 18 şi 28 de ani.

Cu tot cu „aportul extern” al nou-născuţilor, Clujul se menţine pe linia de plutire.

Subcomisia demografică din Senat, neconvocata în 8 ani

După ce a devenit senator, apoi preşedinte al Comisiei de Sănătate din Senat, Laszlo Attila a avut parte de o serie de surprize.

„Am aflat cu stupoare că aveam în subordine o subcomisie demografică, ce nu mai fusese convocată de 8 ani.”

Aceasta trebuia să îi facă rapoarte primului ministru, să facă previziuni şi propuneri.

Rapoartele conţin inclusiv date precum cheltuielile din sănătate, previziuni cu ce cheltuieli vom avea, iar după ce au semnat un acord de confidenţialitate, acum şi parlamentarii au la dispoziţie aceste rapoarte, pentru a-şi da seama de situaţia la care se află în momentul de faţă populaţia, tot mai îmbătrânită.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *