De-acum înainte orice politician clujean se poate crede potențial președinte al României. Așa cum fiecare soldat al lui Napoleon avea bastonul de mareșal în bandulieră, orice tânăr absolvent local de științe politice, orice lipitor de afișe electorale, orice pasionat de viața de partid de pe malul Someșului se poate vedea ajungând pînă departe, în vârful piramidei de oase a democrației lui Traian Băsescu.
Acesta pare să fi găsit la Cluj izvorul nesecat al prezidențiabililor Patriei noastre, epuizată demografic de atâta exod de creiere și mușchi către Occident, stoarsă de ADN în urma atâtor alegeri nereușite. Băsescu, președintele în retragere al politichiei dâmbovițene, aduce mereu vorba despre resursele umane de la Cluj. Ca un adevărat manager de HR, el vede în bazinul de inteligență, democrație și onestitate din urbea noastră un lac fără fund – dar plin de broaște.
După ce înainte de Paști a spus că la Cluj ar fi „un băiat bun” de președinte, în persoana lui Emil Boc, acum Băsescu îl promovează pe Daniel Morar spre cea mai înaltă funcție în statul mioritic. Cu Ioan Rus încălzindu-se pe margine, cu George Maior aburindu-și urechile la telefoanele concetățenilor și cu Vasile Pușcaș așteptând un apel de la Centru, politicienii locali sunt proiectați de actualul șef al statului într-o ipostază aproape eroică.
Aici lângă dealul lui Donath, aici lângă copia Lupoaicei cu pui, aici unde tulnicăresele lui Avram Iancu colectează apă de ploaie, aici se poate să fie viitorul conducător al României! Omul care va sta la pupitrul de la Cotroceni se plimbă chiar acum printre noi, chiar acum caută un loc de parcare în piața Unirii, ori își face aprovizionarea în piața Mărăști. Eu cred că nici Boc, nici Morar, nici Rus și niciun alt clujean n-o să ajungă președinte ale României. De ce? Să-i luăm pe rând.
În primul rând, PSD-iștii nu au nicio șansă. Deciziile sunt luate în Bărăgan. Mai apoi Boc. Acest băiat bun la toate, premierul cu cele mai multe cabinete din istorie, eroul cu coasa în mână care a tăiat salariile bugetarilor (din rândul cărora s-a ridicat el însuși) s-a remarcat printr-o dezgustătoare obediență față de căpitanul de navă al epavei care este Republica Sicofanților din România. În afara clujenilor, niciun român afectat de inspirata guvernare Băsescu-Boc nu are amintiri plăcute. Boc este un avocat bine pregătit, un primar cu inițiativă, dar a rămas în imaginarul opiniei publice de la noi ca executantul lui Băsescu. A fost prea mult timp mâna dreapta a lui Băsescu, iar Băsescu și-a folosit această mână dreaptă în toate felurile. Deși pe Facebook a apărut deja pagina „propun Emil Boc – Candidat la Prezidențiale 2014”, unde pentru „Binele Țării” se strâng semnături virtuale pentru cetățeanul care a declarat smerit că nu vrea să fie altceva decât președinte de scară de bloc, Boc nu corespunde.
Nu e, după cum zicea președintele în retragere, „crescut în democrație”. A fost, fără nicio urmă de judecată etică în glas, un simplu UTC-ist, UASCR-ist. Are, după cum spunea chiar marele chibiț de la Cotroceni, prea multe în comun cu regimul trecut. Daniel Morar a ajuns și el „în cărți”. Caunul dintre clujenii de casă ai lui Băsescu, el s-a remarcat în rândurile Bisericii Băsiste ca un cavaler în armură de procuror. Care sunt trăsăturile adoratorilor băsiști pe care le întruchipează Morar? Taciturn și spartan, Morar pare să reprezinte figura acelui personaj public auster, care nu se înfruptă din bogăția poporului și care taie corupția cu barda. Numai că pe Morar unde l-a pus Băsescu, acolo a stat. Mai mult, procurorul care s-a remarcat, după cum zice Băsescu însuși, prin faptul că a avut curaj „să pună cătușe”, a ajuns acum judecător la Curtea Constituțională, unde taie frunză la câinii democrației în roba purpurie și nu a lăsat vreo moștenire remarcabilă la destinul post-decembrist al nației.
Și, în plus, nici Daniel Morar nu a fost crescut cu furaje din gândirea lui Adam Smith și nici nu a băut apă cu libertate din paharul lui Milton Friedman. A intrat la facultate pe vremea „regretatului împușcat”, și-a făcut cariera în epoca unui alt „mult prea împușcat”.
Am putea crede că Băsescu îl pregătește, în secret, pe Adrian Papahagi pentru candidatura Mișcării Băsiste la președinție. Copil de suflet al marinarului, Papahagi e crescut cu democrația în babețică și pare că a supt fraternitate și egalitate de la Monica Macovei. acă nici Papahagi nu e bun de președinte, atunci mai rămâne Mihail Neamțu.
Ei ar putea să fie speranța dreptei românești. Dreaptă cu care Băsescu își face treburile de aproape două decenii. Atâta doar că niciunul nu e bun pentru că Băsescu însuși urăște „societatea de asistați social”, „dependenții de stat” care sunt românii de rând. Asta pentru că și Boc și Morar și-au făcut cariere exclusiv ca amploaiați ai Statului asistaților! Și, în plus, singurul care ar putea să conducă România este tot Traian Băsescu.
Până când se va inventa clonarea „unu la unu”, singurul președinte bun al Republicii Băsiste România este un alt surogat băsist. Cin’ să fie, cin’ să fie?!