Întâlnirea dintre ură și omul incult este la fel de rea ca întâlnirea dintre prostie și îngâmfare. Așa se face că un napocean, plătit din bani publici, a ales o colindă cu conținut antisemit pentru repertoriul formațiunii folclorice, Dor Transilvan. Lanțul vicios al incult-urii a continuat când un post public a difuzat o asemenea melodie. Iar cercul se închide nu atunci când ne dăm seama că instituțiile publice tolerează și finanțează astfel de comportamente, ci când vedem că foarte mulți concetățeni sunt convinși că nu e nimic rău aici. De ce s-au „inflamat” așa străinii, se întreabă împricinații, care și-au cerut scuze cu jumătate de gură. Ce drept au să ne ia ei la rost, mi-a spus într-o discuție un tânăr student, și am rămas șocat să aflu că era convins că Holocaustul este o „invenție evreiască”, iar un om de afaceri local, cu care am petrecut o nefericită după-amiază, mi-a aruncat cu trufie că el nu se lasă controlat de „toți jidanii”, denunțând „oculta evreiască”, ce lovește iarăși în acest popor blând și primitor.
Andrei Oişteanu, care a scris o remarcabilă istorie culturală despre imaginea evreului în cultura română, demonstra elocvent de ce trebuie să evităm clișeele negative pe care mulți oameni de cultură români le-au perpetuat.
De la lipitorile lui Alecsandri, la acuzele de viclenie ale lui Cioran, până la numeroasele referințe anti-semite din proza lui Mateiu Caragiale, românii sunt profund xenofobi. Nu e de mirare că rapsozi precum Hrușcă et. comp. folosesc piese care pot conține mesaje agresive, fără să-și facă probleme. Iată o altă colindă în care Isus este copil, iar ceilalți copii de evrei se aruncă asupra lui cu bestialitate:
”Când fost-o prunc micuț Isus
În grădiniță el și-a pus
Un trandafir cu gând curat
Să poarte flori încununat
Când trandafirul înflorea
A-i Iudei prunci se năpustea
Asupra trandafirilor
Rupând de zor podoaba lor
Mai vrei să porți cunună, vrei?!
Strigară ceata de iudei…
Și tot așa, mai departe. Faptul că directorul Centrului pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale nu și-a dat seama că termenul „jidov” este gresit devine ilustrativ. Aceasta este de fapt „tradiția”. Iar dovezile că homo napocensis este anti-semit sunt mult mai stravezii. Probele, excelent argumentate de Lucian Năstasă, cercetător la Institutul Național de Istorie, arată persistența anti-semitismului la Cluj. Încă din secolul trecut diverși oficiali deplângeau numărul prea mare al „medicilor ovrei” din oraș, printre puținii care s-au opus principiului numerus nullus fiind Victor Babeș. Antisemitismul de la Universitatea clujeană culminează cu studenții „creștini” care i-au împiedicat în anii 20 pe colegii lor evrei să participe la cursuri și aceiași studenți au devastat toate cele șase sinagogi din oraș, profanând relicvele și obiectele de cult.
Când „Dor Transilvan” a interpretat la TVR3 o colindă în care se spunea „jidovan afuristit / nu l-ar răbda Domnul sfânt / nici în cer, nici pe pământ… numai la corlan, la fum,/ acolo-i jidovul bun, / să iasă şfară în drum”, ofensa nu era numai la adresa unei comunități intelectuale, ci și la adresa unei întregi populații care a dispărut din acest oraș al „multiculturalismului” afișat. În 1900, din 50 de mii de locuitori, aproape 10% erau de religie mozaică, iar în 1930, din 103.000, peste 13.500 era evrei. În 2011 erau mai sunt puțin 160. Câți dintre locuitorii orașului Klausenburg știu că termenul de klausen înseamnă, în idiș, locuință mică, prin extensie mic lăcaș de cult, încăpere mică pentru rugăciune, de unde un binecunoscut spațiu de închinare din Praga fiind numit sinagoga Klausen? Câți dintre „clujenii culturali” știu că printre remarcabilii oameni de cultură din Cluj se numără oameni ca poeta Balla Zsofia, filosoful Ernö Gall sau sculptorul Egon Lövith, toți de origine evreiască? Câți clujeni știu azi că unul dintre „spa-urile” selecte din centrul orașului a fost baia rituală, mikveh a comunității evreiești? Câți clujeni sunt conștienți de faptul că mult disputata fabrică Clujana (sic!) a fost inițial creată de frații Renner, iar hotelul New York a fost construit de către o asociație de oameni de afaceri evrei?
Astăzi la Cluj mulți se împopoțonează cu lunga istorie a cinematografiei transilvănene și cu lunga serie de oameni de film care au făcut pionierat cinematografic la Cluj. E un anti-semitism prin omisiune aici. Pentru că, de la Jeno Janovics, până la Alexander Korda și Michael (Kaminer) Curtiz, toți acești artiști remarcabili erau de origine evreiască.
Astăzi Clujul nu mai are un Teatru evreiesc (deși s-ar putea înființa), nu mai are publicații evreiești și nici un Muzeu al Holocaustului, cu atât mai necesar.
Înainte de a ne căuta scuze, ar fi mai bine să căutăm modalități de a ne recunoaște slăbiciunile. Acesta este primul pas spre vindecare. Altfel, neștiința ne duce către ură. Iar ura este boala oricărei asocieri umane.