Un alt mit despre Cluj trebuie spulberat. Topul 300 pe 2013 realizat de revista Capital indică faptul că miliardarii Clujului sunt astăzi mai săraci cu câteva zeci de milioane de euro. Procesul pare nefiresc, în condițiile în care, după cum demonstra Robert Reich în remarcabilul studiu despre efectele crizei economice, nu doar că bogații devin mai bogați și săracii mai săraci, dar diferențele dintre păturile sociale se adâncesc. Reich enunță trei ipoteze: creșterea inegalității este un indicator al crizei; clasa mijlocie constituie garanția unei economii funcționale; există două forme de supraviețuire a firmelor în contextul schimbărilor economice: prin resursele statului și prin investiții în zonele creative ale societății.
Înainte de a plânge pe umărul milionarilor în euro ai urbei, care au „pierdut” aproximativ 70 de mil. de euro, scăderea veniturilor acestora ne face să ne punem câteva întrebări. Sărăcirea sărmanilor bogați ai „marelui oraș prosper” – scăderea este mai dramatică față de 2012, când s-a ajuns la 685 mil. euro, de la 726 milioane, în 2011 – semnalează câteva lucruri care merită comentate. În primul rând, topul face evident faptul că orașul și județul Cluj nu sunt la egalitate cu Bucureștiul. De fapt, din punctul de vedere al prosperității oamenilor de afaceri, Clujul este poziționat abia pe locul opt la nivel național, ceea ce arată adevărata anvergură a urbei. Suntem depășiți de zone care au mai puțină vizibilitate, cum este Bacăul (locul 4, cu peste 1,13 miliarde euro) sau mai puțin orgoliu local ori îngâmfare, cum este județul Teleorman (cu aproape 1,7 miliarde de euro).
România nu este o excepție când e vorba de dezechilibre economice. Indicatorul Gini, care măsoară inegalitățile de venituri la nivel global, arată că 1% din populația Statelor Unite deține mai multă avere decât dețin 50% dintre cetățeni și că, la nivel global situația este și mai rea, sub 1% din populația planetei deține controlul asupra 40% din bogăția ei (aproape 100 de biliarde de dolari!). La noi dezechilibrele sunt și mai mari dacă ne uităm la disproporția dintre București (și Ilfov) și restul României. Numai în capitala României se află jumătate din averea cumulată a celor mai bogați 300 de români! Capitala deține 9.1 miliarde de euro, cu 109 milionari. De zece ori mai mult decât la Cluj. Județul unde Liviu Dragnea a fost prefect este în top pentru că un singur om (Ioan Niculae) face toată averea, o avere mai mare decât ale județelor Cluj, Brașov și Iași cumulate! Discrepanțele în alte părți ale României sunt colosale. Dacă le raportăm la câteva cifre relevante, în condițiile în care România are un PIB de aproximativ 140 de miliarde de euro, aproape un sfert din întreaga avere a României se află în mâinile unei elite de aproximativ 3-400 de oameni. Cel mai recent împrumut al României la FMI este de 3,5 miliarde de euro, ceea ce înseamnă mai puțin decât valoarea cumulată a miliardarilor bucureșteni.
Prin urmare, unul dintre mituri, întreținut de date precum topul Forbes 500, care arăta că există 34 de miliardari clujeni, ceea ce punea Clujul pe locul doi ca număr de oameni bogați, după București, pare să indice că suntem un oraș bogat. Într-adevăr, fenomenul Caritas a făcut din Cluj un oraș cu mulți oameni bogați. Din păcate numărul miliardarilor nu este totuna cu averea lor cumulată. Clujul nu se află la masa bogaților României, iar acest lucru se vede din faptul că în nici la masa guvernamentală nu mai avem clujeni influenți.
Totuși cine sunt cei 19 bogați din vârful piramidei locale? Din jumătatea de miliard de euro ai bogaților zonei, peste 15% îi aparțin lui Ștefan Vuza, care continuă să rămână cel mai bogat clujean (deși este din Piatra Neamț); scăderea averii lui Vuza continuă, după ce în urmă cu doar câțiva ani aceasta era estimată la aproximativ 200 milioane de euro. Următorul este Horia Ciorcilă (ex-Astral), unul dintre principalii acționari de la Banca Transilvania; dar cele aproximativ 59 de milioane de euro pe care le are, îi asigură „abia” pe locul 83 în topul național.
Au rămas în top bogații „consacrați” ai Clujului, Teofil și Simion Mureșan (Electrogrup), Arpad Paszkany (CFR Cluj), Dorel Goia (ex Astral, ex- Rombat), familia Silaghi (Banca Transilvania, fondator), Valentin Nicola (ex Astral), Peter Pal, Stefan Gadola, Ioan Socea (Electrogrup), Sorin Ghițe (ex-Astral, Imofinance), Adriana Cristea (Arc Parc), Marcel și David Florea (Florea grup), Marcel Borodi (Brinel), Bela Urasi (ex-Astral), Ioan Moldovan (turism), Dan Pop Baldi (ex Astral), Marius Ștef (Agressione). Mai sunt și alții așa cum au fost identificați de topul Forbes, Ioan Tecar, Erika Hristea, Gabriel Cârlig, Mircea Turdean, Ovidiu Turcu, familia Fodor, Mircea Timofte, Elena Grec, Chimu Căpușan, Gicu Gânscă, Octavian Buzoianu, Radu Șter, Sorin Dan, Vasile Onaca, familia Cristea, Liviu Ciupe, Călin Mitică.
Ce se vede din această listă? Cel mai relevant este faptul că majoritatea bogaților Clujului sunt produsul câtorva start-up-uri de succes, mai ales afacerea Astral, care a făcut posibile ulterior noi inițiative de afaceri. Comunitatea oamenilor de afaceri locali este o castă închisă, cei mai mulți dintre ei făcând parte din trei grupuri majore – foștii parteneri de la Astral, afacerile din jurul unor grupuri de investiții financiare și domeniul energetic. Aceasta ar trebui să fie adevărata mitologie a orașului, ca centru de afaceri pornite de la zero. Un oraș bazat pe dinamismul unor idei producătoare de plus valoare. Bogații Clujului sunt bogați pentru că sunt într-un oraș al creativității. Aceasta ar trebui stimulată. Prin investiții în artă, cultură și creativitate.
Din păcate strategia aceasta pare să nu mai existe. Unde sunt proiectele culturale și de creativitate finanțate de către milionarii locali, cu averi colosale în euro? Care sunt fundațiile cu scop artistic și cultural susținute de „sărmanii” milionari clujeni? Care sunt valorile civice susținute de aceștia, care este viziunea lor pentru un viitor al orașului?
Așadar, cum se explică faptul că, deși bogații lumii continuă să se îmbogățească, pe fondul crizei, bogații Clujului continuă să sărăcească? A doua explicație majoră vine din îndepărtarea comunității de afaceri locale de centrul de putere politică, una dintre sursele majore de finanțare pentru companiile din România. În lipsa suportului politic național, singurul atu al investitorilor clujeni este creativitatea. Dar și creativitatea se susține cu bani!