Clujul e o poezie, una aiurea în tramvai!

A-nceput de ieri să cadă

câte-un strop, apoi a stat.

E doar ploaie, nu-i zăpadă,

Însă traficu-i blocat!

 

Călătorii stau în stații

Și așteaptă în zadar

Un tramvai numit speranță,

Dar degeaba, n-au primar!

 

Când într-un final sosește

Un tramvai cam ruginit,

Toți se-nghesuie băbește,

Bucuroși că a venit!

 

Stau pe scări, pe paliere,

Ca vitele în vagon,

Fiindcă unii fac avere,

Ca să toarne-n Cluj beton!

 

Toarnă blocuri între case,

Cu-aprobare de la Boc,

Fără locuri de parcare,

Până Clujul face poc!

 

Clujul e o poezie,

una aiurea în tramvai,

despre trai ca pe vătrai,

în normala Românie.

Adauga comentariu