Locurile de parcare din cartierele Clujului sunt revendicate de „proprietari” după reguli și legi nescrise. Fiecare încearcă să-și mențină locul de parcare cum știe, apelând la tot felul de tertipuri: fie semnalizând locul cu pricina prin intermediul unor scânduri sau a unor butelii goale etc. Sau apelând la dreptul dintotdeauna asupra unei suprafețe de teren. „Vrei să parchezi pe locul meu?” Fără acte, fără alte documente concludente în acest sens, unii conducători auto știu să-și apere locul de parcare, întrucât acesta le revine printr-un drept moștenit, din tată-n fiu și tot așa.
Tot atât de adevărat este că nici Primăria din Cluj-Napoca nu se grăbește să construiască parkinguri, eventual într-un nou mandat pedelist penelist. Până atunci însă, primarul Boc s-a prezentat doar în postura unui mare demolator: demolator de garaje, desființând și puținele locuri de parcare de prin cartierele orașului.
În atare situație, dreptul la un loc de parcare „se rezolvă” după legi nescrise, după reguli aleatorii, după legile cartierului.
Ca în cazul de mai jos, din cartierul Gheorgheni.
Locurile de parcare sunt, până la urmă, un fel de locuri de veci.