Se pare că mai toţi clujenii au fost cuminţi şi nu prea vor primi nuieluşe în ghete. Deşi oferta e variată şi vânzătorii îngheaţă prin mai tot oraşul, cumpărătorii nu se înghesuie.
„Dimineaţă am stat pe o străduţă, dar nu-i văd. M-am mutat mai la soare, că mi-a îngheţat şi sufletul”, spune un tinerel care îşi are marfă în cutii, iar cutiile în plase, fiind pregătit să plece oricând cu micul magazin ambulant.
Nu are autorizaţie şi nu vrea să rămână fără marfă. A ajuns în stradă de la ora 7, când erau -7 grade, iar până la amiaz a vândut de doar 50 de lei.
„Ce să zic, e mai slab că anul trecut, deşi avem mai multe feluri. Pentru toate gusturile. Şi mai elegante, şi mai copilăreşti. Şi nici nu-s scumpe”, zice o vânzătoare care şi-a înşirat marfă de-a lungul unui perete, chiar la intrarea de pe Eroilor, dinspre Târgul de Crăciun.
Marfă este, într-adevăr, pentru toate gusturile. De la nuielusele spreiate cu auriu sau vopsite în alb, pe care producătorii de ocazie au legat şnururi colorate sau fundiţe, până la beţe mai solide, cu personaje de poveste – oameni de zăpadă importaţi din China şi cumpăraţi la kilogram sau la container, moşi cu bărbile încâlcite, bastoane asemănătoare cu cele de zahăr.
Preţurile se fac după cum e îmbrăcat cel care întreabă
Cela mai simple nuieluşe, care se pot transformă cu uşurinţă în măturoaie, dacă nu vor fi duse acasă la copii „obraznici”, costă între 2 şi 5 lei.
2-3 lei la comercianţii din cartiere, care fac preţul din ochi, între 3 şi 5 lei mai în centru, în funcţie de cum e îmbrăcat cel care întreabă. Geacă de fâş şi căciulă – 3 lei, palton, blană şi poşetă din piele lăcuită – 5 lei.
Nuielele mai complexe, mai înzorzonate, mai strălucitoare ajung până la 10 lei.
„Şomez, maică. Prost e anul ăsta„, concluzionează o bătrânică care îmbie două tinere să cumpere nuieluşe colorate.
Îl întrebăm pe un nenic care pare vânzător de-o viaţă, de ce nu cumpără lumea. Are şi texte, şi carismă. Răspunde şugubăţ: „Or fi fost cuminţi şi copiii, şi domnii, şi mai ales doamnele. Mai pe seară or începe să-şi amintească şi atunci or să se înghesuie la nuiele.”
Ce semnifică nuieluşele?
Legenda lui Nicolae, cel mai popular sfânt din Transilvania spune că acesta s-a născut în cetatea Patara din ţinutul Lichiei din Asia. Rămas orfan de ambii părinţi Nicolae a întemeiat mănăstirea Sionului, iar averea moştenită a împărţit-o celor săraci. Povestea cadourilor în dimineaţa zilei de 6 decembrie spune că Nicolae a ajutat trei surori fără zestre să se mărite. Fetelor mai mari le-a lăsat în timpul nopţii câte o pungă de galbeni la poartă, iar sora mai mică observând acest lucru a stat trează noaptea fapt pentru care pungă de galbeni care îi era destinată Nicolae a aruncat-o pe horn. Din horn gălbenii au ajuns într-o şosetă pusă la uscat, iar de aici a apărut obiceiul ca de Moş Nicolae copiii să îşi cureţe ghetele pentru că urmează să primească dulciuri.
De unde obiceiul nuielelor în noaptea de Sfântul Nicolae? Se spune în popor că, în noaptea de 5 decembrie începe iarna şi că Nicolae îşi scutură barba şi de aceea trebuie să ningă. De Sf. Nicolae se fac vrăji, pronosticuri meteorologice şi farmece, iar bătrânii pun crenguţe de măr în apă pentru ca acestea să înflorească de anul nou. Înflorirea crenguţelor de Anul Nou prognozează un rod îmbelşugat al livezilor. O altă legendă cu privire la nuielele de Sf Nicolae datează din anul 1552, din timpul asediului oraşului Metz de către regele Carol al V-lea. La acea vreme, breasla tăbăcarilor a inventat un personaj care, cu un bici în mână, îi pedepsea pe tineri, alergandu-i pe străzile oraşului. Ulterior, acesta a fost asociat cu Sf. Nicolae.
Ce se întâmplă cu marfa nevândută?
„Păi alea mai faine, care nu se strică, le ţinem pentru la anu. Iar din ce se poate, facem cunune şi podoabe pentru Crăciun”, spune o tânăra fără chef, care butonează telefonul pe vine. Nici nu are clienţi, dar nici nu face nimic pentru a-i atrage.
Nu a vândut mare lucru, de dimineaţă, dar nici nu pare foarte afectată.