Chiar așa, cine muncește și cine huzurește cu ocazia tuturor acestor Sărbători legale de care avem parte din ce în ce mai des în fiecare an? Și care este semnificația unei zile de însemnătate națională? Cazul Poloniei este ilustrativ în acest sens și ne spune ceva despre cum ar trebui să arate o sărbătoare ce devine zi „liberă legal“. Cu excepția câtorva dintre unitățile sanitare, precum cele de urgență, a unităților pentru situații excepționale, în data de 15 August, de Adormirea Maicii Domnului, totul este închis. Astfel, orice tip de magazin, cu de-amănuntul sau de profil, mall-urile, băncile și instituțiile financiare, toate sunt închise. Trebuie să cauți bine pe străzile Varșoviei pentru a găsi vreun restaurant deschis, iar taximetristul îți va percepe o taxă mai mare (tarifele suplimentare la serviciile de taxi sunt valabile în zilele de week-end, dar și pentru sărbătorile naționale). Iar străzile sunt aproape pustii.
Cazul României poate fi situat doar la cealaltă extremă. Iar într-o țară în care se vorbește prioritar de economie și de păstrarea locurilor de muncă, și nu se discută problema socială a angajatului, nu este loc pentru drepturile salariatului. Însăși ideea răgazului, a timpului liber, a devenit lipsită de conținut. La noi se muncește, se lucrează mult și prost, adesea superficial, iar raportul timp-randament, timp-calitate-rezultat nu-și află locul.
Sărbătorile naționale ale românilor reprezintă doar un prilej oferit comerciantului de a-și vinde marfa. Haideți să fim sinceri: cu precădere bugetarii beneficiază de zile „libere legal″, iar tot sectorul privat va funcționa pentru a asigura buna-dispoziție a bugetarilor.
Conform Codului Muncii (Legea 53/2003 actualizată 2018), Art. 140, „prin hotărâre a Guvernului se vor stabili programe de lucru adecvate pentru unităţile sanitare şi pentru cele de alimentaţie publică, în scopul asigurării asistenţei sanitare şi, respectiv, al aprovizionării populaţiei cu produse alimentare de strictă necesitate, a căror aplicare este obligatorie″. Până aici e cât de cât clar ( chiar dacă, tocmai în instituțiile medicale, doctorii care asigură gărzile sunt mai puțini, iar atmosfera e de „sărbătoare″).
În articolul 141 se afirmă că „prevederile art. 139 (în care sunt specificate zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează – n.red.) nu se aplică în locurile de muncă în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită caracterului procesului de producţie sau specificului activităţii″.
Prin intermediul Deciziei ICCJ nr. 22 din 19 octombrie 2015, publicate în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 876 din 24 noiembrie, judecătorii Înaltei Curţi au stabilit că angajatorii pot să-şi cheme salariaţii la muncă, în zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează, doar dacă acordă compensaţii: timp liber corespunzător sau un spor la salariul de bază.
Astfel, Codul muncii prevede anumite excepţii de la acordarea zilelor libere legale. Aici sunt incluse unităţile sanitare şi cele de alimentaţie publică, precum şi locurile de muncă în care activitatea nu poate fi întreruptă din cauza caracterului procesului de producţie sau specificului activităţii.
Practic, aproape întregul sector privat intră sub incidența unei „stări de excepție″. În multinaționale, angajații muncesc pentru companiile care și-au externalizat serviciile de contabilitate. Sărbătorile noastre, nu sunt și sărbătorile lor. Sunt deadline-uri de respectat, trebuie acoperite operațiile de front-office și back-office, iar procesele pe care se lucrează nu așteaptă nici măcar o zi. Și mai abitir se lucrează aici în ajunul Crăciunului, în ajun de Revelion ori de Paște: e închidere de an, e forfotă mare, sunt call-uri de preluat, ce mai, se lucrează ca de sfârșit de lume! Cel puțin sporurile de sărbători sunt plătite aici. În firmele de IT, angajații mențin stindardul sus: cum va deveni altfel Clujul, Innovation City?
În mall-uri, consilierii de vânzări își sfătuiesc clienții de zor, totul e în mișcare, căci „procesul de producție″ nu poate fi stopat, iar în definitiv, așa ne dictează „specificul activității″.
În concluzie, zilele de sărbătoare au ajuns, pentru românii de la privat, o corvoadă. Mai știu să fie „liberi″ doar salariații bugetari, ei sunt singurii fericiți care mai știu să se bucure de timpul liber pe munca năpăstuiților de la privat.
Sectorul privat lucrează în forță, are cine să scoată țara din criză.