Ioan Ovidiu Sabău, probabil cel mai valoros produs al Universităţii Cluj, cel puţin din ultimii 40 de ani, crede că soluţia pentru depăşirea situaţiei dificile prin care trece formaţia este reconstrucţia clubului „de la zero”, fondarea unei societăţi pe acţiuni, susţinută de investitori privaţi, dar girată şi supervizată de autorităţile locale.
Lansat în fotbalul mare de Universitatea Cluj, unde a debutat în Divizia A, în 1986, Sabău a vorbit pentru Cjsport despre situaţia dificilă prin care trece momentan clubul de fotbal, aflat în insolvenţă.
Un amplu interviu cu Ioan Ovidiu Sabău veţi putea citi joi.
Reporter: Universitatea Cluj, echipa de unde v-aţi lansat în fotbalul mare, se află într-o postură asemănătoare cu cea în care o găseaţi în 2000, când aţi renunţat pe moment la Rapid pentru a vă implica în redresarea clubului. Atunci era în liga a 3-a, acum e în eşalonul secund, dar financiar situaţia e similară, deşi au trecut mai bine de 15 ani. Cum comentaţi această situaţie?
Ioan Ovidiu Sabău: Dacă nu se vor implica factorii locali, să ia hăţurile în mână domnul primar, (desigur dacă este posibil) care are autoritate, nu se va întâmpla nimic. Din ceea ce am citit si auzit, se prelungeşte agonia. Ce e asta? Clujul acesta, Universitatea, atât merită? Până la urmă, aşa cum văd eu, prin ceea ce s-a întâmplat până acum clubul a mers numai din rău în mai rău. Ce stai, ce aştepţi? Ce se mai poate întâmpla, să fie mai rău? Cea mai bună soluţie este, după mine, să o iei de la zero. Au făcut aşa Juventus, Milan, Napoli, cluburi mari. Te duci curat, construieşti o echipă curată, cu alte principii, cu altă organizare, cu alţi oameni, mult mai responsabili, care să ţină nu numai la imaginea lor, ci să ţină la acest club, la acest oraş, căci va fi echipa oraşului până la urmă. Aşa văd eu. De atâta timp se tot tărăgănează, că ‘dă Walter’, că ‘nu dă’. Ai emblema, palmaresul, tu ca primărie, dacă este aşa, atunci faci alt club, altă echipă şi o iei de la zero. Acesta este punctul meu de vedere, probabil domnul Boc are mai multe informaţii, probabil e condiţionat de anumite lucuri, însă dacă mă întrebi pe mine şi aş putea să fac acest lucru, vorbesc în nume personal, aşa aş face. Şi aş aduce oameni care să fie legaţi de aceasta echipă. Ştiu astfel că clubul este curat.
Am văzut totuşi într-o declaraţie anterioară că în 2000 problema care v-a determinat în cele din urmă să vă retrageţi de la club a fost legată de oameni, după ce aţi decis să renunţati la unii dintre ei…
E foarte greu, mi-am făcut foarte mulţi duşmani. Şi am făcut societate pe acţiuni, ceea ce eu cred că e cea mai bună variantă. Nu cred că există un club care să obţină performanţe extraordinare şi să fie condus cum este condusă Universitatea Cluj în momentul de faţă. Nu cred, că dacă era soluţia asta şi în Germania şi în Anglia şi în Franţa, s-ar fi implementat. Să te gândeşti că clubul poate fi construit pe bani publici este total fals şi greşit.
Cum ar trebui atunci să se implice autorităţile?
Prin alte metode, să poată controla clubul. În situaţia grea de la noi, cred ca banii in primul rând ar trebui investiți in spitale, scoli şi alte necesitați prioritare ale oamenilor, acei bani ar trebui să meargă în primul rând acolo. Îi creez condiţii, este echipa oraşului, pot să îi controlez, să îi trag la răspundere pe cei responsabili, dar lângă echipă trebuie să îi stimulez pe cei care au bani, care să vină să cumpere jucători, să facă achiziţii.
De ce credeţi că se găsesc atât de greu astfel de investitori?
Nu au încredere cu privire la ceea ce se întâmplă în club, nu cunosc situaţia exactă a clubului. Atunci eu ca investitor nu pot să mă bag într-un necunoscut, într-un tunel prin care nu văd.
Şi cine trebuie să facă lumină?
Cei care au toate informaţiile, cine se ocupă de toate hârtiile, să vadă în ce condiţii se poate lua clubul, dacă se poate lua, dacă este cineva capabil să plătească datoriile, sau dacă nu. Nu pot să ţii clubul ăsta încă patru ani, să meargă la C, la D, să se desfiinţeze singur, în trei-patru ani, în cinci ani. Dacă prevăd că clubul ăsta nu are niciun viitor, iau hăţurile şi zic ‘gata, ajunge’.
Urmăriţi situaţia la zi, a clubului?
Mai puţin, vorbesc ca principiu. Din ceea ce cunosc cred că aşa ar trebui să funcţioneze. Să depindă de factorii locali, Consiliul Local, chiar şi Consiliul Judeţean, dar nu din punct de vedere al cash-ului, financiar. Are stadionul, sunt alte lucruri care se pot face pentru echipă, să atragă investitori, oameni, să stea la masă, să discute cu ei, să le garanteze că clubul este curat: ‘îl luaţi de la zero, astea sunt condiţiile, vă putem trage la răspundere, că palmaresul tot al nostru este, noi decidem şi noi răspundem în faţa oraşului’. Dar nu mai dau clubul pe mâna cuiva care astăzi vine, mâine pleacă, îşi ia echipa şi se duce, ceea ce mi se pare o mare prostie. Cum s-a întâmplat de fapt, Walter şi-a luat la un moment dat echipa şi a plecat cu toţi jucătorii. Nu cunosc, poate avea dreptate, poate nu, dar nu se face aşa ceva.
Mai sunteţi dispus să vă implicaţi în vreun fel la Universitatea?
Dacă se consideră că pot să ajut cu ceva, cum să nu, nu se pune problema, cu mare plăcere.
Chiar şi ca antrenor?
Nu, să antrnez la Cluj, nu.
Dar în altă parte?
În altă parte da, deocamdată nu mi-am pierdut pofta şi plăcerea de a antrena, dar deocamdată dacă ar fi să ajut clubul Universitatea nu aş face-o ca antrenor. Nu s-ar pune problema ca eu să vin să preiau echipa ca antrenor, dar ca un manager, director sportiv, tot ce ţine de partea sportivă, aş fi deschis. Am jucat la un anumit nivel, ştiu cum e organizat fotbalul în Olanda, Italia, am lucrat cu nişte oameni, ştiu pe ce principii se clădeşte o echipă, am şi ochi la jucători, am şi antrenat. Nu îmi place să mă bag la lucruri pe care nu le stăpânesc, dar pe partea asta cu mare drag, m-aş implica total.
A debutat la „U”
De loc din Valea Florilor, judeţul Cluj, Sabău s-a format la grupele de juniori ale Universităţii Cluj, sub comanda lui Alexa Uifăleanu, iar ulterior a lui Nicolae Szoboszlay. A fost promovat la prima echipă de Remus Vlad și a debutat în Divizia A în tricoul lui „U”, în 1986. S-a despărțit de Universitatea în 1988, când pe perioada stagiului militar a evoluat la ASA Târgu-Mureș, după care a fost transferat de Dinamo. Sabău este singurul produs al Universității Cluj din „Generația de Aur”. După o carieră de succes în tricoul naționalei, cu care a participat la Mondialul din 1990 și la Europeanul din 1996, respectiv la Dinamo, Fayenord și Brescia și Rapid, Sabău a revenit la „U” în anul 2000, pentru a salva echipa de la desfiinţare, implicându-se în activitatea acesteia ca antrenor-jucător, dar asumându-şi şi atribuţii administrative. Lucrurile nu au funcţionat cum a sperat iar după câteva luni s-a întors la Rapid, reuşind să câştige în 2003 un nou titlu de campion ca jucător. În 2003 şi-a început şi cariera de antrenor, ultima echipă pregătită fiind ASA Târgu-Mureş, până în primăvara lui 2014.