Putini stiu despre Liviu Alexa ca a facut scoala de muzica si, desi la inceput facea nazuri, sa invete sa cante la vioara si la pian i-a prins bine in viata:
„Bateam si mingea, si inca cu mare spor, dar mama a hotarat sa ma dea la scoala de muzica. Eram un mucos de 7 ani cand am pus mana prima oara pe clapele unui pian si pe arcusul unei viori. Nu mi-a placut deloc in primul an, ma consideram oropsit de soarta: in timp ce alti copii se jucau bine mersi prin curtea blocului, eu aveam de repetat sau de mers la ore. Dar muzica mi-a dezvoltat mult sufletul si trairile, muzica m-a facut sensibil si atent, anii aceia de scoala, de pian si vioara, de teorie muzicala, fiindca pe vremea aia nu se pierdea vremea, mai ales ca am avut niste profesori minunati, ei bine, anii aia mi-au prins foarte bine.
Chiar si azi am acasa o mica pianina in fata careia ma mai asez seara ca sa ma relaxez. Nu sunt si nici nu am fost un supradotat la muzica, dar nici nu m-am facut de rusine. A canta la un instrument e ca mersul pe bicicleta, nu uiti niciodata”, spune Alexa, care a publicat pe pagina personala de Facebook cateva poze de la o serbare de sfarsit de an, alaturi de colegii si profesorii sai de atunci: „Niste oameni extraordinari, dascali daruiti. Erau tare prost platiti, dar nu isi bateau joc niciodata de meserie sau de noi. Jar mancam daca nu imi stiam partiturile…”, isi aminteste Liviu Alexa, principalul contracandidat al lui Emil Boc la functia de primar al orasului.
„Ei bine, o sa va zic si ce porecla aveam pe atunci, porecla pusa de tovarasii mei de joaca de la bloc. Ma chemau Paganini, iar mie imi venea sa intru in pamant de rusine. Haideti, fratilor, ca a venit Paganini, acum putem juca o nemteasca. Iar eu imi aruncam tocul viorii in iarba si ne uita Dumnezeu la joaca pana seara”.