Reportaj

Cand trec trenurile, nu se aude nimic, nici cum dau altii cu pumnul, nici cum urli de durere

Aici mi-i casa. De mult. De vreo doua luni. Pe strada stau de 23 de ani. N-am plecat mai departe de judetul Cluj niciodata. Sunt dintr-o comuna din judet; am fost. Nu mai stiu cum sa zic acum. De 23 de ani sunt sub cerul liber si al nimanui. Ma mai ajuta oamenii care trec pe aici, imi mai dau cate un pic de mancare, cate o tigara, cate o vorba buna. 

N-am fost asa intotdeauna. Am fost la oi pana am putut. Am fost si la vaci, inainte am lucrat ca strungar. Inainte. Dar a fost demult – eram in putere, mutam muntii. Acum ma incalzesc cu cate un ceai pe care mi-l dau oamenii cateodata, cand merg la lucru. Nu cersesc, n-am cersit niciodata. Inainte sa ninga, mai mergeam in oras, mai cautam in gunoaie, dar acum nu ma mai duc; am doar niste tenisi in picioare si ma doare fiecare pas.

Nu mi-e frig, stau aici invelit. Am gasit la ghena o plapuma si paturisca asta, imi tin de cald. Nici noaptea nu e asa rau, sa stiti. Dar cateodata, cand e intuneric, mi-e frica. Pe aici se plimba tot felul de oameni. Intr-o seara, niste golani m-au batut si mi-au luat toti banii pe care ii aveam – cativa lei. De atunci mi-e frica. Cand trec trenurile, nu se aude nimic, nici cum dau altii cu pumnul, nici cum urli de durere.  

Pe mine nu ma mai iubeste nimeni 

Familia mi-a murit in accident de masina. Patru au murit atunci: cumnatul, sotia si fetitele, am avut doua. Una avea 12 ani si una 15. Cand te vad… Doamne, Doamne! Esti un inger. Numai aripile iti lipsesc. Asa au fost si ale mele. Au intrat cu masina sub un tir cand se intorceau de la Baia Mare, intr-o curba inainte de Dej.

Da’ mergi, draga mea, nu mai sta aici, ca ti-e frig. Ingerule, te vad cum tremuri. N-are rost sa asculti o poveste despre un om care nu are nimic de zis. Stiu ca prostia a fost a mea. De nacaz, am trait doar cu bautura. Mi-am vandut casa, masina am dus-o la fier vechi. Era praf. 

Asa am ajuns aici

Daca n-as crede in Dumnezeu, as fi mort demult. El e singurul care ma mai tine, ca zilele oricum mi-s numarate. Sunt Ilie Panciuc si in 26 ianuarie fac 59 de ani. M-am nascut intr-o zi cu fostul presedinte, cu Ceausescu. Ce vreau de ziua mea? Sa-mi aduceti o plapuma, daca aveti. 

UPDATE

Ilie a fost dus in aceasta dimineata la Centrul Social de Urgenta al Primariei Cluj-Napoca de pe strada Dragos Voda nr. 36. 

  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *