Exista o criza, o criza mai mare ca cea creata de aproape 3 decenii de politicienii romani: criza fortei de munca.
In TOATE domeniile importante: productie, servicii, IT, constructii, industrii, comert, transport, horeca, etc., se simte acut ceea ce spun eu.
Lasati-o pe aia cu „voi vreti sa platiti doar 1000 de lei”, nu e cazul. E vorba ca romanii nu mai au chef sa faca muncile basic, iar pentru muncile mari nu se mai gasesc oameni, caci sunt toti plecati in strainatate. Forta de munca instruita sau super calificata e deja antamata de mediul de afaceri sau de Stat.
Ce e de facut? Francezilor, cand ei au devenit prea bogati sa mai presteze muncile grele sau mici, le-au facut algerienii autostrazile. Romanii au cules capsunile spaniolilor. Turcii au carat gunoaiele nemtilor.
Noi, desi suntem intr-un rahat major, avem guverne care refuza sa ia masuri concrete pentru liberalizarea pietei muncii. De la Boc incoace, trecand prin Ponta si Ciolos, toti premierii au intors privirea de la chestia asta.
Este absolut necesar sa deschidem tara pentru filipinezi, pakistanezi, pentru orice natiune care doreste sa lucreze in Romania.
Potrivit Institutului Naţional de Statistică în lucrarea „Balanţa forţei de muncă la 1 ianuarie 2015“, din cei 12,6 milioane de romani APTI de munca, doar 4,9 milioane au statut de salariat. Restul sunt un soi de someri invizibili, multi dintre ei asistati sociali, plecati din tara, someri. Sa nu uitati ca 44 la suta din romani traiesc in mediul rural. Intr-o mare proportie, ei nu produc nimic pentru tara, afara de faptul ca isi cresc singuri cartofii si rosiile in gradina.
Contactul lor cu statul roman se rezuma la vot, plata impozitelor si ici si colo, la procese pentru retrocedari. Ei nu constitutie o mare miza pentru Fisc, iar contactul lor cu economia romaneasca este, si el, unul intamplator. Consumul lor este redus la plata cablului TV, a unui abonament de telefon, a berilor de la crasma. Dar ei nu produc NIMIC MAJOR pentru Romania. Sunt „mortii vii” fiscali, asa cum ii caracteriza sociologul Vasile Dancu. Suntem 19 milioane de romani la INS, dar suntem 4,9 milioane vizibili.
Pe umerii carora stau 7,2 milioane de persoane ce reprezinta populatia în afara resurselor de munca (pensionarii, copiii, persoane cu dizabilităti care nu pot munci).
Nu e nicio problema ca romanii nu mai vor sa fie chelneri, picoli, sapatori canale, gunoieri, soferi de TIR, vanzatori la magazin. Foarte bine, daca ei o duc mai bine incat sa refuze asemenea job-uri, atunci mult succes.
Dar statul roman TREBUIE sa se miste cat mai repede.
Republica Moldova devine astfel de interes strategic pentru ca limba romana, pentru ca apropierea emotionala dintre tari. Sa nu credeti ca e solutia-panaceu, cunoscatorii stiu ca moldovenii sunt mai fermecati de un job la Moscova decat la Iasi, pentru puterea financiara a Rusiei. In plus, moldovenii au descoperit si ei de 10 ani incoace Italia si Germania. Dar acolo mai e potential.
Frica de imigranti? O prostie! In Emirate sau Singapore, exista niste legi atat de aspre pentru importul de munca incat taiwanezii, vietnamezii, pakistanezii nici nu indraznesc sa maraie: vin, muncesc, isi iau banii si isi ajuta familiile.
Daca usile Romaniei s-ar deschide intr-un fel inteligent, am avea si un argument extrem de IMPORTANT in lupta cu tarile care deja accepta importul de forta de munca: suntem o tara sigura.
Nu exista acum solutii mai eficiente decat asta. Aia cu sa ii asteptam pe romanasii nostri sa se intoarca acasa nu o veti mai vedea niciodata. Nu pentru ca ei nu s-ar intoarce, ci pentru ca pruncii lor sunt deja integrati, iar mentalitatea e una de genul: lasa, ba, sa fie el cetatean neamt sau spaniol sau italian, sa uite de Romania, ca destul am suferit noi pe vremea comunismului si aici, in sclavia moderna. Si nu poti sa nu le dai dreptate.
Adaptare, asta ar trebui sa fie in creierii guvernantilor.
Vorbiti cu orice patron mic sau mare din zonele economice mentionate de mine mai sus.
Patronii din constructii, disperati. Patronii de hoteluri si restaurante, frustrati. Sefii de firme de transporturi, ultrafrustrati, fiindca desi ofera joburi platite cu 1800-2200 de euro, romanii le refuza, fiindca zic ca muncesc prea mult pentru banii aia. Nu trebuie sa ne suparam pe nimeni care nu vrea sa munceasca. Trebuie sa cautam solutii.
Criza fortei de munca face in acest moment mai mult rau economiei, un rau ce creste zi de zi, decat orice greseala fiscala a guvernului, decat orice cearta si orice remaniere.
Economia romaneasca a fost mereu autista la miscarile stupide ale politicenilor, acest autism a fost unul foarte bun, fiindca Romania a urcat pentru ca businessul romanesc s-a dus in paralel, ignorand guvernele vremelnice.
Acum insa e nevoie de aceasta conjunctie politic-business, e nevoie sa se gaseasca pe aceeasi longitudine cele doua entitati, fiindca Romania, o tara si asa amoralizata, fara busola, abia mai umbla si va ramane intepenita pe vreo bancuta a istoriei, ca o baba ce a facut senina infarct in parc privind un cuplu de amorasi cum se mozolesc indecent.