Părinţii care au copii de grădiniţă ştiu deja că învăţământul preşcolar nu este gratuit. Deşi, teoretic, părinţii ar trebui să plătească doar norma de hrană, care e între 7 şi 9 lei, cheltuielile sunt mai mari.
În grădiniţele din mediul rural, unde părinţii chiar nu îşi permit să dea bani grei pentru caiete speciale, educatoarele sunt cele care „fac rost” de hârtie creponată, creioane colorate, plus alte rechizite. În general, educatoarele apelează la librării sau firme care comercializează produse de papetărie, însă, când nu găsesc sponsori, apelează la mamele de pe reţelele de socializare.
Mesajul acesta nu a rămas fără răspuns, în comentarii educatoarea precizând exact grădiniţa. Mai multe persoane s-au mobilizat, pentru a-i ajuta pe copii.
La multe din grădiniţele din oraş se schimbă „regulile”
„Am plătit la începutul anului şcolar o taxă de rechizite de 150 de lei. În banii aceia au intrat şi 4 caiete speciale. I-am mai luat două şorţuleţe de grădi, de 20 de lei bucata. Nu erau obligatorii, însă ni s-a spus că fiecare grupă are culoarea ei şi sunt ca un fel de uniformă cu scop dublu: de a-i deosebi şi de a le proteja hăinuţele de mâncare şi acuarele. În plus, în fiecare lună mai plătim engleză – câte 20 de lei şi şahul, aproximativ 30. Şi mai dăm şi câte 6 lei pe lună pentru necesarul de hârtie igienică, săpun, şerveţele”, mărturiseşte mama unui băieţel de grupă mijlocie de la o grădiniţă din Mănăştur. Femeia susţine că mai costă şi teatrul, care mai înseamnă 2-3 reprezentaţii pe lună a câte 6 lei, plus alte ieşiri, la locurile de joacă sau ateliere, de 15-20 de lei fiecare, dar care sunt mai rare.
Altă grădiniţă din acelaşi cartier, alte obiceiuri. „Fetiţa mea face engleză şi muzică, la grădiniţă. Cred că 45 de lei plătesc pe opţionale. La începutul anului ni s-au mai cerut 150 de lei pentru rechizite. Sunt mulţumită de ce învaţă şi nu se compară preţurile de la stat cu grădiniţa privată.”
Inspectorul şcolar general susţine că fiecare grădiniţă îşi alege activităţile. „Ţine de fiecare grădiniţă în parte, opţionalele se stabilesc împreună cu părinţii. Părinţii sunt cei care aleg atât activităţile, cât şi pe cei care le prestează”, a precizat Valentin Cuibus. În ceea ce priveşte teatrele şi furnizorii, inspectorul şcolar general punctează că fiecare grădiniţă în parte are libertatea de a alege ceea ce doreşte, împreună cu părinţii.
„Nouă ni s-au prezentat trei variante de activităţi, din care am ales două. Profesorii sunt agreaţi de grădiniţe, lucrându-se de mult timp cu ei”, precizează o altă mamă.
Dacă punem pe hârtie costurile, tot nu ajungem la cele ale grădiniţelor particulare.
21zile*8lei taxa pentru hrană=168 lei – masa
45 lei opţionale
6 lei – taxa produse igienă
150/9=17 lei rechizitele
2*6 lei = 12 lei două reprezentaţii de teatru
Şi avem o medie de 250 de lei, cu mâncarea inclusă.
Grădiniţe particulare
La grădiniţele particulare tarifele încep de la 610 de lei, sumă la care se adaugă masa şi opţionalele.
„Sunt luni în care trec de 1.500 de lei, dacă adun taxa, opţionalele, mâncarea şi excursiile”, precizează mama unei fetiţe de grupa mare care merge la o grădiniţă cu program prelungit particulară.
Părinţii care optează pentru grădiniţele particulare sunt cei care îşi permit, care lucrează până mai târziu sau cei care îşi doresc mai mult decât poate oferi sistemul tradiţional.
„Am optat pentru grădiniţa aceasta pentru că pot duce copilul puţin mai târziu, timpul petrecut împreună dimineaţă fiind preţios. Eu lucrez până la ora 18, la 19 ajung să iau copilul, timp în care fiica mea stă la grădi. La 21 se culcă, deci nu avem prea mult timp”, îşi motivează alegerea făcută mama unei alte fetiţe care frecventează cursurile unei grădiniţe particulare cu program prelungit.
Stat sau privat?
În ceea ce priveşte criteriul în funcţie de care se alege grădiniţa, pentru majoritatea familiilor îl reprezintă taxele. O grădiniţă privată poate costa de până la 6 ori mai mult decât cea de stat. Însă şi condiţiile sunt altele.
La privat există pe tură o educatoare şi o îngrijitoare la 10-12 copii, în timp ce la stat o educatoare are grijă de o grupa de 20-25, iar o îngrijitoare se împarte la 2-3 grupe.
În grădiniţele de stat copiii sunt scoşi afară mult mai rar şi pentru perioade mai scurte, în timp ce la grădiniţele private, atunci când nu sunt ploi abundente sau vânt foarte puternic, copiii petrec cel puţin o oră în aer liber.
Metodele alternative de predare sunt un alt atu al multor grădiniţe particulare, în timp ce la stat doar sistemul Waldorf iese din tiparul tradiţional, iar lista de aşteptare e extrem de lungă, familiile fiind selectate în urmă unui interviu.