În Occident, în orașe similare ca întindere și populație cu Cluj-Napoca, autogările arată ca în secolul XXI: peroane renovate, bănci între peroane, afișaj electronic cu orarul curselor, cafenele și bistro-uri curate din care călătorii își pot cumpăra o gustare rapidă. Cum e la noi? Fix pe dos, deși municipiul are pretenția de oraș de cinci stele, pol al IT-ului, al multiculturalității și prietenos cu turiștii, care an de an sunt tot mai mulți.
Dacă te bate gândul să călătorești cu autocarul din Cluj-Napoca în te miri ce destinație, vei avea surpriza să constați că orașul de cinci stele are o autogară de minus cinci stele. Primul contact cu autogara este un trotuar spart și plin de gropi, iar fiecare încercare de a trece pe acolo cu un troler este o adevărată provocare. Intrarea în autogară este practic o gaură în gardul de sârmă care înconjoară toată curtea.
Băncile pe care trebuie să aștepți autocarul sunt mult prea puține, iar cele existente sunt vechi, din lemn, cu o vopsea albastră scorojită și cadru din metal ruginit. Băncile sunt încadrate de coșuri de gunoi pline și murdare. Șervețelele au rămas pe bănci sau sub bănci, nu au mai ajuns până la coșul de gunoi.
Sălile de așteptare sunt mici și înghesuite, astfel că vara nu ai decât să aștepți pe trotuar cu soarele în ochi și în ceafă, iar toamna cu umbrela la purtător. Ecrane de afișaj nu există, plecările și sosirile sunt anunțate printr-un megafon, dar peroanele anunțate sunt greu de depistat.
Gherete de prost gust, un magazin alimentar înghesuit și un bar cu o masă în care își fac veacul bețivii și oamenii străzii sunt alternativele pentru a cumpăra ceva de mâncare. După mizeria care a acaparat toate construcțiile, niciuna nu arată suficient de igienic pentru a vinde mâncare.
Cerșetori și vânzători ambulanți care vând ceasuri ”de firmă” îi agasează pe călătorii care așteaptă autocarul. Aceștia își văd de afaceri liniștiți, niciun polițist local nu e prezent. De fapt, nu este prezent niciun paznic, sau alt om de ordine. Autogara este tărâmul tuturor și al nimănui. Tomberoanele pentru gunoi sunt prinse cu lacăt, pentru a împiedica furtul lor de către persoanele dubioase care își fac veacul în zonă.
Chiar pe lângă curtea autostrăzii curge Nădășelul. Cândva exista aici o balustradă, dar acum au rămas doar bucăți de beton sparte. Platforma de rulare a autocarelor a fost lăsată și ea să se degradeze. Gardul din sârmă ruginit sau rupt este omniprezent.
Autogara este dotată cu două băi, dar accesul este doar contracost. Una dintre ele este ”păzită” de o doamna. În timp ce în cealaltă accesul se face folosind un aparat vechi,montat pe perete.
Autogara arată jalnic, departe de statutul de oraș european la care vrea să ajungă Cluj-Napoca. Este un loc care păstrează puternice reminescențe comuniste, este precum o întoarcere în timp. Este greu să le demonstrezi turiștilor care ajung mai întâi în autogară că se află în ”cel mai primitor oraș din Europa”.